ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1234/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29.09.2021, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A.., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul unui nr. de 22423 acțiuni în valoare de 560.575 mii RON și 5,438 % cotă de participare la beneficii și pierderi, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. GJ din 23.11.1999 încheiat între Fondul Proprietății de Stat și reclamant.

Prin sentința nr. 11/2022 din 17.01.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A., având ca obiect - acțiune în constatare. A fost obligat reclamantul A. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 316/2022 din 14 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de A., ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant A. la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond și admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurentul susține că decizia recurată este nelegală. După redarea istoricului litigiului și unor considerații teoretice cu privire la excepția inadmisibilității, autorul recursului arată că în speța dedusă judecății, obiectul îl reprezintă constatarea unui drept, iar nu a unei situații de fapt.

În acest sens expune situația de fapt și redă conținutul art. 11 din Actul constitutiv al Societății comerciale B. și arată că în cauză, acțiunile nominative au fost emise în formă dematerializată, dat fiind că acestea nu există materialicește, invocând prevederile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Totodată, arată că, față de prevederile menționate anterior, acțiunile nominative se înregistrează în registrul acționarilor, iar dacă nu s-au emis și eliberat acțiuni în forma materială, societatea trebuie să elibereze acționarilor câte un certificat de acționar. Or, arată recurentul, acestuia nu i-a fost eliberat un asemenea certificat și prin urmare a promovat prezenta acțiune în justiție pentru a putea să-și exercite drepturile conferite de acțiunile dobândite în proprietate.

Autorul recursului redă succinte considerații teoretice referitoare la prevederile art. 35 C. proc. civ. cu privire la constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

În final, autorul căii de atac susține că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, în sensul că pentru înregistrarea în Registrul acționarilor este necesară declarația semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor, iar acestuia nu i s-a eliberat de către societate un certificat de acționar care să cuprindă datele prevăzute la art. 93 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

Nemulțumirile recurentului și susținerile legate de soluția pronunțată cu privirea la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, recurentul-reclamant, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susținerile prin care redă situația de fapt și conținutul art. 11 din Actul constitutiv al intimatului B. S.A., arătând că în cauză acțiunile nominative au fost emise în formă dematerializată, dat fiind că acestea nu există materialicește, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentului-reclamant cu privire la situația de fapt nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

De asemenea, instanța supremă reține că susținerile recurentului-reclamant privind dispozițiile art. 35 C. proc. civ. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece argumentele sunt invocate în mod formal, fără a se arăta în concret de ce normele de drept procesual nu au fost corect aplicate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 316/2022 din 14 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 316/2022 din 14 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimatul-pârât B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2023.