ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2283/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului Gorj la data de 22.02.2021 și înregistrată sub nr. x/95/2021, reclamanta Societatea A SA a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții B, C, D și E, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 315.599,00 lei și plata dobânzilor legale calculate de la data efectuării plății și până la recuperarea efectivă, ca urmare a adoptării Hotărârii nr. 74/11.12.2015, punctul 16, hotărâre ce a stat la baza emiterii Deciziei de concediere individuală nr. 605/5241/15.02.2016, respectiv obligarea acestora la lata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată astfel formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72 art. 73 art. 1441 , art. 144 art. 1531 și art. 1532 din Legea 31/1990 și pe cele ale art. 23 din Actul constitutiv al societății.

Prin sentința nr. 112 din data de 19.10.2021 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția a II-a civilă în dosarul nr. x/95/2021 a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant legal al reclamantei Societatea A SA în prezenta cauză.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Societatea A SA în contradictoriu cu pârâții B, C, D și E, având ca obiect „pretenții”, ca fiind formulată de persoane care nu au calitatea de reprezentant legal al reclamantei în prezenta cauză.

A fost obligată reclamanta Societatea A SA să plătească pârâtului B suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului E suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului C suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului D suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea A S.A.

Prin decizia nr. 344/2022 din 20 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta Societatea A SA împotriva sentinței nr. 112 din data de 19.10.2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B, C, D, F și G; a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță; totodată, a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 3380 lei cheltuieli de judecată în apel.

În rejudecare, prin sentința nr. 104/2023 din 14 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2021*, s-au respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul B, și excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul D.

S-a admis în parte acțiunea având ca obiect cererea formulată de reclamanta Societatea A SA împotriva pârâților F și G (fostă H), B, C și D, având ca obiect „pretenții”, în rejudecare, așa cum a fost precizată, fiind obligați pârâtul B la plata către reclamantă a sumei de 352.779 lei, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, de la data de 31.07.2018 și până la data plătii efective a sumei și pârâtul B să plătească reclamantei suma de 7.132,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea față de pârâtul C, față de pârâtul D, precum și față de pârâții F și G (în calitate de moștenitori ai autorului E), fiind obligată reclamanta Societatea A SA să plătească pârâtului C suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului D suma de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâților F și G, în solidar, suma de 4.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.

Prin decizia nr. 34/2024 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de pârâtul B împotriva sentinței nr. 104 din data de 14.06.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2021*, în contradictoriu cu intimata reclamantă Societatea A SA și intimații pârâți F, G (fostă H), C, D și E, ca nefondat.

Totodată, a obligat apelantul pârât B la plata: către intimatul pârât F a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel, către intimata pârâtă G (fostă H) a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel, către intimatul pârât C a sumei de 3.300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport în apel și către intimatul pârât D a sumei de 4.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel.

La 3 aprilie 2024 (fila (…) din dosarul de recurs), recurentul-pârât B a formulat recurs împotriva deciziei nr. 34/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond; într-o teză subsidiară, a solicitat admiterea recursului, casarea cu reținere spre rejudecare, desființarea sentinței în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței nr. 104/2023 din 14 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă; cu cheltuieli de judecată pe cale separată (fond, apel și recurs).

Intimații-pârâți G (fostă H) și F, respectiv D, precum și intimata-reclamantă Societatea A SA au transmis întâmpinări prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat; de asemenea, intimatul C a transmis concluzii scrise prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Este de menționat că, atât intimații-pârâți, cât și intimata-reclamantă au solicitat obligarea recurentului-pârât la cheltuieli de judecată.

În ședința publică din 26 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului și, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să depună concluzii scrise cu privire la respectiva excepție a amânat pronunțarea pentru, astăzi, 10 decembrie 2024.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și 2 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge ca tardiv recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.

Se constată că recursul are ca obiect decizia nr. 34/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlinește, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Termenul de recurs instituit de art. 485 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează ca atunci „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Este de amintit, totodată, că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

În speță, se constată că decizia atacată a fost comunicată recurentului-pârât la 28 februarie 2024 (potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila (…) din dosarul Curții de Apel Craiova), iar recursul a fost transmis, prin poșta electronică, la 3 aprilie 2024 (fila (…) din dosarul de recurs), în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 30 martie 2024, într-o zi de sâmbătă, termen care se prelungea până în prima zi lucrătoare, respectiv până în 1 aprilie 2024.

Prin raportare la aceste texte legale, cum recurentul a formulat cererea de recurs la 3 aprilie 2024, recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 30 de zile prescris de lege, astfel că devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurent a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât B împotriva deciziei nr. 34/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă.

În considerarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de cererea formulată de intimații-pârâți G (fostă H) și F, urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziții legale și a obliga recurentul-pârât B la plata sumei de 7.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către fiecare dintre aceștia, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

În temeiul acelorași dispoziții legale, în raport de cererile formulate de intimații-pârâți D, respectiv C, urmează a obliga recurentul-pârât B la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât D, respectiv la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul C, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

Cererea intimatei-reclamante Societatea A SA de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, urmează a se respinge, observând că nu au fost administrate dovezi care să ateste efectuarea lor, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât B împotriva deciziei nr. 34/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă.

Obligă recurentul-pârât B la plata sumei de 7.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimații-pârâți G (fostă H) și F.

Obligă recurentul-pârât B la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.

Obligă recurentul-pârât B la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul C.

Respinge ca nefondată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă Societatea A SA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2024.