ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1201/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 8 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A. S.A. și B. S.R.L., au chemat în judecată pârâta Complexul Energetic Oltenia, solicitând:

1) obligarea la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 5.992.753 RON cu titlu de pretenții - suma estimată de societate reprezentând următoarele categorii de sume:

- 3.820.300 RON reprezentând beneficiu nerealizat aferent vânzărilor estimate pentru cei 2 ani de contract nerealizați:

- 1.671.606 RON reprezentând cheltuieli cu închirierea utilajelor și autovehiculelor și cheltuieli cu salariile suportate de A. S.A. în perioada septembrie 2015 (data începerii negocierilor pentru încheierea următorului contract subsecvent) - septembrie 2016 (data rezilierii contractului cadru nr. x/2.12.2013)

- 450.000 RON reprezentând garanția de participare la licitație, nerestituită de la data rezilierii contractului până în prezent;

- 50.847 RON reprezentând dobânda legală (remuneratorie 1,75%/an și penalizatoare 8%/an), calculată pentru perioada 19.09.2016-15.11.2017, aferentă garanției de participare nerestituite

Prin întâmpinarea depusă la 12 februarie 2018, pârâta CEO S.A. a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civile, în raport cu dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii contractului și sub incidența căreia se soluționează litigiul, acesta derivând dintr-un contract de achiziție publică, sens în care a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Gorj - competentă din punct de vedere material.

La termenul de judecată din 23 aprilie 2018, reclamantele au depus o cerere modificatoare a acțiunii introductive, în sensul întregirii acțiunii cu un petit suplimentar având ca obiect: obligarea pârâtei să permită reclamantelor participarea la procedurile interne de licitație pentru vânzarea de deșeuri din patrimoniul CEO.

Prin sentința nr. 61 din 21 mai 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția de necompetență materială a secției a II-a Civilă invocată de pârâta CEO S.A., fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea secției contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la 21 iunie 2018, sub dosar nr. x/2017.

În ședința publică din 28 septembrie 2018, Tribunalului Gorj a respins excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal, invocată în cauză de către reclamante.

În ședința de judecată din 12 octombrie 2018, pârâta C. S.A. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 11 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1412 din 30 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantele A. S.A. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Complexul Energetic Oltenia.

Împotriva acestei sentințe, reclamantele A. S.A. și B. S.R.L. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 1768 din 29 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantele A. S.A. și B. S.R.L. împotriva încheierii din 28 septembrie 2018 și a sentinței nr. 1412/2018 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la 3 octombrie 2019 sub dosar nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 40/2020 din 11 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele A. S.A. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Complexul Energetic Oltenia, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A. S.A. și B. S.R.L..

Prin încheierea din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de recuzare a expertului judiciar D., ca fiind neîntemeiată.

A respins ca neîntemeiate nulitatea și obiecțiunile la raportul de expertiză judiciară contabilă.

A admis cererea de majorare a onorariului cu suma de 1.000 RON astfel: suma de 500 RON în sarcina apelantelor reclamantele A. S.A. și B. S.R.L. și suma de 500 RON în sarcina intimatului-pârât Complexul Energetic Oltenia, urmând a se admite adresă către expertul E., solicitându-i-se să procedeze la întocmirea și depunerea raportului de expertiză cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit dar și cu mențiunea că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații va fi sancționat conform prevederilor art. 187 alin. (2) lit. d) C. proc. civ., cu suma de 500 RON.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a dispus emiterea unei adrese expertului E., solicitându-i-se să procedeze la întocmirea și depunerea raportului de expertiză cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit dar și cu mențiunea că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații va fi sancționat conform prevederilor art. 187 alin. (2) lit. d) C. proc. civ., cu suma de 500 RON.

A fost amânată judecata cauzei la 13 ianuarie 2022, având în vedere solicitarea apărătorului apelantelor reclamante A. S.A. și B. S.R.L., care invocă imposibilitatea de a se prezenta la termenul stabilit inițial de către instanță, respectiv 18 noiembrie 2021.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de intimatul-pârât Complexul Energetic Oltenia privind efectuarea unei noi expertize contabile, urmând a se reveni cu adresă către expertul E., solicitându-i-se să procedeze la întocmirea și depunerea raportului de expertiză, sub sancțiunea amenzii.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 7 aprilie 2022.

Prin decizia nr. 214/2022 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantele A. S.A. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 40/2020 din 11 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtul COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA

Împotriva acestei decizii și a încheierilor de ședință din 21 octombrie 2021, 18 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2022 și 24 martie 2022, reclamantele A. S.A. și B. S.R.L. au declarat recurs solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea încheierilor și a hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În argumentarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele arată cu privire la susținerea lipsei contestării rezilierii efectuate de pârâtă că este mai mult decât evident faptul că instanța de apel nu a decelat întocmai natura litigiului, întrucât reclamantele au solicitat pretenții dat fiind încălcarea unor obligații contractuale specificate în acțiune, între care reaua-credință în cadrul negocierilor pentru ajustarea preturilor, cât și rezilierea unilaterală în contextul în care nu erau întrunite condițiile.

Astfel, atâta timp cât contractul a încetat și nu mai putea fi repus în vigoare pe calea acțiunii, singura posibilitate a reclamantelor era susținută de tipul de acțiune formulat, în cadrul căreia s-a solicitat instanței analizarea inclusiv aspectul judiciozității rezilierii unilaterale efectuate de C.E.O, având în vedere că nu era necesar, dar nici admisibil, un petit special privind contestarea formală a rezilierii, această contestație existând în petitul în realizare, anume obligarea la pretențiile derivate din încălcarea obligațiilor contractuale.

Cu privire la aprecierea neexercitării unei acțiuni întemeiate pe art. 1271 alin. (2) din C. civ. până la data încetării contractului-cadru, recurentele arată că acestea nu aveau obligația unei astfel de acțiuni; altfel, această situație ar atrage un fine de neprimire și ar conduce la restrângerea dreptului de acces la instanță în mod nejustificat.

Tot în acest sens, se arată că recurentele au avut permanent speranța legitimă dată de pârâtă că, atâta timp cât conducerea C.E.O a înțeles interpretarea clauzelor contractuale și incidența instituției impreviziunii, vor da dovadă și de bună-credință, în sensul de a renegocia în mod autentic prețurile, și nu doar iocandi causa, de altfel și la nivel verbal existând permanent asigurări că o astfel de renegociere va fi reală, context în care pârâta a profitat de situație și a apelat la instituția rezilierii, deși era exact partea contractuală care nu își îndeplinise obligațiile contractuale esențiale.

Referitor la modul de soluționare al fondului litigiului, recurentele susțin că, Curtea de Apel a examinat speța exclusiv prin prisma aplicării principiului forței obligatorii a contractului ori, acest principiu nu elimina dreptul la renegociere atât din perspectiva clauzelor contractuale, dar și din perspectiva normelor legale.

Așadar, însăși prevederile contractuale statuau renegocierea prețurilor cu ocazia contractelor subsecvente, iar pârâta C.E.O a recunoscut acest drept și a participat la aceste negocieri, însă s-a dovedit că pur formal și cu rea-credință, creându-se aparența unei noi runde de negocieri, în sensul că se poate totuși accepta un preț care să asigure echilibrul contractual.

Totodată, se susține că instanța de apel nu a identificat exact în ce constă fapta ilicită imputată pârâtei, deși recurentele au invocat dispozițiile art. 1530 din C. civ. care prevăd că:

"creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directa și necesară a neexecutării fără justificare sau după caz culpabile a obligației".

Așadar, această dispoziție legală se referă atât la neexecutarea unei obligații, cât și la executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, fiind astfel nesocotit modul de executare stabilit de părți or, atâta timp cât în contractul la a cărui încheiere ambele părți și-au dat consimțământul în mod expres prin semnare și parafare, se arată că această obligație nu a fost executată sau a fost executată necorespunzător, chestiune ce atestă existența primei condiții a angajării răspunderii civile delictuale.

În acest context, se arată că culpa debitorului este prezumată prin simplu fapt al neexecutării obligației sau a executării necorespunzătoare a obligației asumate prin contractul încheiat între părți, fiind evidente atât fapta ilicită contractuală cât și vinovăția contractuală a pârâtei C.E.O, care constă, pe de-o parte, în nerespectarea obligației contractuale esențiale de a renegocia anual preturile în așa fel încât acestea să corespundă prețurilor de pe piață și astfel să fie respectat un echilibru contractual avut în vedere de ambele părți la încheierea contractului, iar pe de altă parte, executarea cu rea-credință a unor obligații contractuale esențiale.

Astfel, contrar aprecierilor instanței de apel, care a considerat că reclamantele au dorit modificarea clauzei 4.4 din contractul cadru, posibilitatea contractuală de negociere și ajustare și în favoarea recurentelor, în afara faptului că respecta principii de drept și drepturi fundamentale, aceasta era inclusă în contract în art. 4.4 liniuța finală din contractul-cadru.

În acest sens, se poate constata, din nou reaua-credință a C.E.O cu ocazia semnării contractului-cadru, întrucât a modificat unilateral această clauză mizând pe semnarea ca atare a actului de către Asociere în virtutea formei din proiectul de contract-cadru, formă ce trebuia menținută și cu ocazia semnării.

Astfel, clauza respectivă prevede o obligație reciprocă de renegociere anuală a valorii atât a contractului-cadru, cât și a fiecărui contract subsecvent, în considerarea evoluției prețului pieței, în scopul obținerii unei oferte mai avantajoase.

Având în vedere principiile echității, bunei-credințe, dar și metodele de interpretare prevăzute de art. 1266-1268 C. civ., este fără echivoc faptul că negocierea anuală avea ca și criteriu prețul pieței și putea fi făcută în favoarea oricăreia dintre părți.

Aceasta deoarece, interpretarea contractului nu trebuie să se realizeze strict după sensul literal al termenilor - art. 1268 alin. (1) C. civ., ci ținând seama de voința concordantă a părților și natura contractului, anume un contract-cadru de vânzare-cumpărare pe o perioadă îndelungată (4 ani), timp în care piața de profil poate comporta scăderi mai mult sau mai puțin semnificative.

Mai susțin recurentele că înscrisurile anexate prezentei probează faptul că pârâta C.E.O a participat formal la negocierile privind prețul contractului din anul 2016.

Astfel, recunoscând necesitatea adaptării contractului în scopul refacerii unui echilibru contractual necesar (adresa de reziliere nr. x/12.09.2016), totuși pârâta nu a îndeplinit aceasta obligație, săvârșind un abuz, ca atare o faptă ilicită, cu caracter contractual.

Deși principiul bunei-credințe în executarea obligațiilor contractuale impunea pârâtei să dea un răspuns concret și argumentat solicitării legale, totuși C.E.O nu a respectat acest principiu și nu a dat un astfel de răspuns.

Așadar, recurentele au invocat obligația esențială a CEO de renegociere a prețurilor, doar în subsidiar în temei legal al impreviziunii, cât și în principal în temeiul contractual (art. 4 contract-cadru), obligație oricum recunoscută de pârâta-intimată și executată, însă cu rea-credință.

In contextul faptic menționat și probat cu anexele la prezenta, apare mai mult decât evident că recurentele, în cadrul Asocierii nu sunt culpabile contractual prin neîndeplinirea vreunei obligații contractuale esențiale și într-un mod grav, încât să atragă sancțiunea aplicată de C.E.O. dimpotrivă, pârâta se face vinovată de încălcarea obligației esențiale de negociere anuală în anul 2016 și de abuz de drept prin faptele ilicite menționate.

Ca atare, recurentele susțin că aplicarea unilaterală și fără temei contractual a sancțiunii rezilierii contractului-cadru și a reținerii garanției de participare de către pârâtă reprezintă un abuz de drept în cadrul raportului contractual, asemenea și celorlalte două fapte ilicite.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele susțin că instanța de apel nu a motivat respingerea solicitărilor prin încheierile de ședință recurate și, totodată că nu a motivat hotărârea prin prisma înlăturării argumentelor prezentate pe larg în cuprinsul motivelor de apel.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele arată că instanța de apel a încălcat norme de procedură sancționate cu nulitatea prin respingerea în ședință publică și fără respectarea prevederilor imperative ale C. proc. civ. cererea de recuzare a expertului.

Pentru toate aceste considerente, recurentele apreciază că se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea atât a raportului de expertiză de specialitate, precum și efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă.

Până la întocmirea prezentului raport, intimata-pârâtă Complexul Energetic Oltenia nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 19 ianuarie 2023, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea pronunțată la 23 martie 2023, a admis în principiu recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.R.L. și A. S.A. împotriva încheierilor din 21 octombrie 2021, 18 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2022 și 24 martie 2022 și împotriva deciziei nr. 214/2022 din 7 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și a acordat termen la data de 11 mai 2023, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.R.L. și A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta consideră că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul în care, aceasta a dat curs aprecierilor primei instanței considerând că recurentele trebuiau să acționeze împotriva rezilierii prin acțiune separată în constatare și că era necesar a fi formulată o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1261 din C. civ. în impreviziune.

Această critică, prin care se susține că instanța de apel nu a decelat întocmai natura litigiului, petitul și temeiurile de fapt și de drept, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că în mod corect instanța de apel a reținut că reclamantele nu au contestat în instanță această reziliere, deși aveau posibilitatea sesizării instanței cu o acțiune prin care să se fi obținut o modificare pe cale judecătorească a contractului motivată de impreviziune.

Analizând dispozițiile art. 4.4 liniuța a doua din contractul cadru nr. x/CEO/02.12.2013, potrivit cărora "valoarea contractului-cadru/contractului subsecvent va fi renegociată anual, în sensul obținerii unei oferte mai avantajoase pentru promitentul-vânzător decât cea obținută inițial, având în vedere evoluția prețului pieței", Înalta Curte constată, din interpretarea acestei clauze, că renegocierea putea să fie doar în sensul obținerii unei oferte mai avantajoase pentru promitentul-vânzător, respectiv pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A., iar riscul contractual fiind asumat de cele două reclamante.

Așadar, critica întemeiată pe dispozițiile art. 1271 alin. (2) din C. civ. se constată a fi nefondată, întrucât reclamantele aveau posibilitatea acționării în justiție a pârâtei pentru ca instanțele să aprecieze dacă se impunea adaptarea contractului astfel încât să se creeze echilibru între eventualele pierderi și beneficii realizate de ambele părți contractante sau să hotărască încetarea contractului.

Prin urmare, o adaptare a prețului putea fi efectuată doar în cazul unui contract legal încheiat, subsecvent contractului-cadru nr. x/02.12.2013 încheiat cu reclamantele, însă în situația refuzului expres al acestora de a încheia contractul subsecvent, conform prevederilor legale, pârâta a reziliat contractul-cadru și a reținut garanția de participare.

Într-o altă critică, recurentele fac referire la modul de soluționare a fondului litigiului, evocând aspecte ce vizează aprecierea clauzelor contractuale, starea de fapt, buna-credință în cadrul negocierilor, precum și forța obligatorie a contractului.

Din analiza actelor dosarului, se reține că pârâta a acționat cu bună-credință în realizarea obiectului contractului, fiind de acord cu reluarea negocierilor pentru stabilirea prețului de vânzare al deșeurilor, însă părțile nu s-au înțeles, aspect ce a condus la rezilierea contractului, reziliere ce s-a produs și în considerarea dispozițiilor art. 6, pct. 6.2 din contractul-cadru, astfel că această critică apare a fi nefondată.

În acest context, recurentele susțin că aplicarea unilaterală și fără temei contractual a sancțiunii rezilierii contractului-cadru și a reținerii garanției de participare de către pârâtă reprezintă un abuz de drept în cadrul raportului contractual.

Această susținere este nefondată, având în vedere că în cauză nu s-a realizat îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor ce le incumbau recurentelor, refuzul de semnare a contractului subsecvent, astfel că, în mod legal societatea pârâtă a procedat la executarea garanției de participare la licitație.

Așadar, pentru ca susținerile dezvoltate de recurente să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Recurentele-reclamante arată că au formulat recurs și împotriva încheierilor din 21 octombrie 2021, 18 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2022 și 24 martie 2022, prin care s-au respins cererile de recuzare a expertului contabil, de nulitate a raportului contabil, de solicitare a unei noi expertize contabile și de completare a raportului de specialitate, susținând totodată că acestea au fost respinse nemotivat și că toate criticile aduse împotriva modului de soluționare a acestora se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În argumentarea acestui motiv de casare, potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurentele susțin că hotărârea atacată a încălcat regulile de procedură, în contextul în care s-au respins cererile de recuzare a expertului contabil, de nulitate a raportului contabil, de solicitare a unei noi expertize contabile și de completare a raportului de specialitate.

Din analiza încheierilor atacate, Înalta Curte constată că, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, critica formulată fiind neîntemeiată întrucât, contrar raționamentului acestora, hotărârile menționate au fost pronunțate cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Astfel, Curtea de Apel Craiova, prin încheierea din 21 octombrie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a expertului judiciar D., având în vedere că apelantele nu au arătat alte motive decât cele care deja au fost analizate anterior și anume referitoare la imparțialitatea expertului, iar în cazul încheierii din 18 noiembrie 2021, referitor la solicitarea apelantelor reclamante de efectuare a unei noi expertize contabile de către un alt expert, instanța a prorogat discutarea acestei cereri, după efectuarea expertizei contabile dispuse deja de către instanță, iar în ceea ce privește încheierea din 13 ianuarie 2022, instanța a respins cererea intimatului-pârât COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA privind efectuarea unei noi expertize contabile, întrucât a constatat că expertul contabil a răspuns la toate obiectivele stabilite prin încheierea din 11 martie 2021, iar prin încheierea din 24 martie 2022 s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la 7 aprilie 2022, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii", Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal de către recurentă, întrucât în cauză nu s-au formulat critici din care să rezulte că încheierile atacate ar putea fi reformate pe această cale sau ar exista motive de casare a acestora.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.R.L. și A. S.A. împotriva încheierilor din 21 octombrie 2021, 18 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2022 și 24 martie 2022 și împotriva deciziei nr. 214/2022 din 7 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.R.L. și A. S.A. împotriva încheierilor din 21 octombrie 2021, 18 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2022 și 24 martie 2022 și împotriva deciziei nr. 214/2022 din 7 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2023.