ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1051/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă HIDROCONSTRUCȚIA S.A. împotriva deciziei nr. 32/2021 din 26 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă; a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că partea potrivnică a reținut un document hotărâtor pentru dezlegarea pricinii și anume proiectul tehnic (PT) al lucrării "Reabilitarea și extinderea rețelei de distribuție apa și canalizare din Municipiul Mediaș" executată în perioada 2012-2016, desfășurarea lucrărilor de construcții în baza proiectului tehnic (PT) fiind normă imperativă, în conformitate cu dispozițiile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 50/1991.

Revizuenta precizează că, la data de 07.11.2022, a formulat notificare, prin care a solicitat punerea la dispoziție a proiectului tehnic (PT) al lucrării, iar până la această dată nu a primit documentul hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, motiv pentru care solicită emiterea unei adrese de către instanță către intimate, în vederea depunerii acestui înscris la dosar.

În susținerea motivului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., revizuenta arată că, deși instanța de fond a reținut că litigiu este între profesioniști, nu a aplicat regulile incidente privind profesionistul atent și diligent la momentul predării mărfii și instituția recepției.

Mai mult, revizuenta susține că a fost omisă cercetarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) cu privire la instituția recepției.

Critica sa, astfel cum precizează revizuenta, vizează faptul că a fost încălcat principiul disponibilității, întrucât reclamanta a introdus o acțiune în pretenții, instanța de fond a stabilit că se invocă și vicii ascunse, iar instanța de apel a reținut incidența art. 1.714 C. civ. pentru prima oară în apel. Ca atare, revizuenta susține că a trebuit să se apere reactiv numai în calea de atac următoare, după ce aceste lucruri s-au întâmplat prin contribuția directă a instanței.

Revizuenta evocă dispozițiile art. 1.685 din C. civ., arătând că vânzătorul are o obligație expresă de predare a bunurilor care este reluată și în contractul de procurare resurse materiale. Obligația legală a cumpărătorului este ca în termen de 2 zile să notifice recepția calitativă și cantitativă și neconformitățile constatate, în contract fiind prevăzut termenul de 3 zile.

În ceea ce privește natura juridică a termenului legal și convențional de 3 zile pentru denunțarea viicilor, revizuenta susține că, potrivit doctrinei, are funcția unui termen special de decădere. Practic, neconformitatea documentelor care au însoțit marfa trebuia notificată în termen de 3 zile de la primirea bunurilor.

Revizuenta precizează că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Ipoteza reglementată prin acest caz de retractare a unei hotărâri definitive vizează, în realitate, trei situații în care instanța a statuat în afara limitelor sale. În primul caz, instanța a cărei hotărâre se atacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluționând cauza extra petita. Al doilea caz este reprezentat de pronunțarea minus petita, în sensul că a fost omisă soluționarea unuia sau mai multor capete de cerere. Ultimul caz este cel de plus petita, în care instanța de judecată a acordat mai mult decât a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În raport de aceste dispoziții legale, revizuenta susține că instanța de recurs nu a cercetat și nu a dezlegat în considerente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ., necercetat nici de către instanța de apel, respectiv cererea sa de reducere a cuantumului despăgubirilor până la valoarea țevii livrate PN6 SDR 26, acordând pretenții cu încălcarea principiului proporționalității, la o valoare de înlocuire pentru o țeavă mult superioară calitativ (PN10, SDR 17- cu 13,3 mm mai groasă), la un prețul mult mai mare.

Revizuenta arată, totodată, că instanța de recus nu a cercetat și nu a dezlegat motivul de casare privind nepronunțarea Curții de Apel Alba Iulia asupra reducerii cuantumului despăgubirilor, dar și incidența unei greșeli materiale de calcul chiar în condițiile calculului țevii Politub.

Potrivit revizuentei, nu au fost luate în seamă dovezile existente la dosar în sensul că a achitat o valoare la țeava de înlocuire mai rezistentă, motiv pentru care înțelege să redepună dovezile din care rezultă că țeava PN6 livrată, adaptată la cei 347 ml acordați a avut o valoare totală de 177.995 RON, apreciind că, față de această situație, obligarea sa la plata sumei de 523.226,38 RON încalcă principiul proporționalității.

Revizuenta arată, de asemenea, că instanța, în efectuarea calculului a făcut o greșeală materială, expunând ample argumente referitoare la situația de fapt în susținerea acestui aspect.

Revizuenta concluzionează în sensul că, potrivit raționamentului din considerente, intenția judecătorului a fost să acorde despăgubiri privind 347 m de țeavă, care conform contractului ar însemna 177.995 RON și nu 523.226,38 RON.

Al doilea motiv de minus petita se referă la excepția tardivității solicitării garanției produsului ca o veritabilă prescripție specială, revizuenta precizând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, motiv pentru care a reiterat-o în apel.

Revizuenta susține că instanța s-a pronunțat asupra prescripției dreptului la acțiune, aspect pe care nu îl contestă, însă arată că a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra tardivității solicitării garanției peste termenul de 1 an prevăzut de lege și în raport de temeiurile de drept reținute de tribunal și respectiv de curtea de apel.

Revizuenta reproduce din considerentele hotărârilor pronunțate de cele două instanțe de fond, susținând că instanța de apel a reținut temeiuri de drept care nu au făcut obiectul sesizării primei instanțe de către reclamant, cu încălcarea principiului disponibilității.

Câtă vreme Curtea de Apel Alba Iulia a invocat din oficiu art. 1.714 C. civ., singurul relevant în cauză conform considerentelor instanței de recurs, față de dezbaterea privind calitatea produsului, iar Tribunalul Sibiu a reținut temeiul de drept prevăzut de 1.707 C. civ. direct prin sentință, revizuenta întreabă, retoric, care este momentul la care putea invoca tardivitatea solicitării garanției.

Pentru aceste argumente, revizuenta apreciază că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare invocat la pct. 2 din memoriu de recurs, dezlegând altă chestiune.

Revizuenta reia argumentul referitor la faptul că, prin cererea de chemare în judecată sau prin alte precizări depuse de reclamantă la dosar, nu se invocă art. 1.709, art. 1.710, art. 1.714 C. civ. reținute de curtea de apel ca fiind incidente în speță cu implicații asupra stabilirii cadrului procesual, că a invocat expres acest lucru în motivele de recurs, dar instanța a omis să cerceteze și să dezlege acest motiv de casare.

Un alt argument expus de revizuentă vizează faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la omisiunea pronunțării și motivării deciziei de respingere a cererii de anulare a sentinței apelate.

În acest sens, potrivit revizuentei, Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a sentinței nr. 549/2019 a Tribunalului Sibiu.

Revizuenta invocă și faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare referitor la încălcarea art. 1.358, coroborat cu art. 3 alin. (2) din C. civ., reluând argumentele expuse anterior, cu privire la profesionistul atent și diligent și cu privire la recepție.

Un alt argument în susținerea cererii de revizuire este reprezentat de omisiunea cercetării motivului de casare privitor la modificarea sensului adresei nr. x/25.11.2014 a S.C. A., mai întâi de către reclamantă în acțiune, apoi preluată în considerente de instanța de fond și neexercitarea controlului judiciar efectiv de către instanța de apel, revizuenta expunând considerații cu privire la corecta interpretare a acestui înscris.

Sub un ultim aspect, revizuenta invocă faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de casare prevăzut la pct. 2.2 din memoriul de recurs, privitor la inadmisibilitatea acțiunii și la competența instanței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ.

Intimata S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

La 28 februarie 2023, revizuenta a depus la dosar note de ședință.

Prin încheierea din 1 martie 2023, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului revizuentei din motive medicale.

La 27 aprilie 2023, revizuenta a depus note de ședință, însoțite de înscrisuri.

La 3 mai 2023, revizuenta a depus cerere de amânare a cauzei, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, cerere de suspendare a judecării cauzei, precum și cerere de amânare.

Înalta Curte, examinând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge excepția, reținând că împotriva deciziei nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 se poate exercita prezenta cale de atac.

Examinând cererea de revizuire formulată în cauză, prin prisma motivelor de revizuire și a argumentelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, descoperit după pronunțarea hotărârii; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii; înscrisul să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fie determinant, respectiv să fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții; înscrisul să fie doveditor, să aibă forță probantă prin el însuși; să fie procurat de revizuent, iar nu la solicitarea instanței.

Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții determină revizuirea unei hotărâri pe temeiul invocat și lipsa unui singur element înlătură aplicabilitatea dispozițiilor respective, având în vedere caracterul extraordinar al acestei căi de atac, de retractare, iar nu de reformare, admisibilă pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că cerințele legale arătate mai sus nu sunt îndeplinite, revizuenta solicitând instanței să efectueze demersuri pentru a obține înscrisul de care aceasta înțelege să se folosească.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Acest motiv de revizuire reprezintă aplicarea principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a se judeca toate pretențiile deduse judecății, respectiv pretențiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvențională, de părțile inițiale în cererile de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară principală.

Înalta Curte arată că acest motiv de revizuire se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a unei cereri de chemare în judecată.

Motivul de revizuire vizează, atât cererile principale, cât și pe cele accesorii, în condițiile în care acestea nu au rămas fără obiect ca urmare a soluționării cererilor principale, precum și cererile cu caracter subsidiar, în măsura în care cererea principală a fost admisă, sau, după caz, respinsă.

Aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză susținute de revizuentă nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și nici în vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire expres și limitativ reglementate de art. 509.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că cererea de revizuire vizează aspecte ale pricinii ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs.

Nemulțumirea revizuentei, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat motivele cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății - care alcătuiesc fondul cauzei, și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susținerea revizuentei în sensul că instanța de recurs nu a analizat anumite motive de nelegalitate care au fost invocate prin cererea de recurs, de altfel, reluate și prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico-juridic al instanței în adoptarea soluției din recurs.

În condițiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțate de instanța de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curți drept motiv de revizuire nu vor fi reținute.

Înalta Curte reține, astfel, că expunând situația de fapt dedusă judecății, precum și nemulțumirile sale referitoare la modul de soluționare a cauzei, revizuenta nu a expus argumente care se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 C. proc. civ. și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității și, constatând că nu sunt incidente motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata B. S.A.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 1629 din 28 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2023.