ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 897/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a III-a Civilă la data de 01.02.2022 sub nr. x/2022 reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 1349 alin. (2) si 1357 alin. (1) din Noul C. civ., a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea acestuia la plata următoarelor sume de bani: 1 milion RON, daune materiale care au constat în venituri nerealizate (dividende și salarii la B. SRL) cauzate în mod direct de urmărirea penală și faza judecății in dosarul penal nr. x/2015 instrumentat de DNA Oradea, respectiv nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare, 4 milioane RON reprezentând daune morale, constând în suferințe cauzate de lunga perioadă în care a fost supus cercetării penale, prejudiciul de imagine și denigrarea în fața comunității, excluderea din mediul de afaceri și bancar, cercetarea reclamantului în mod nelegal în dosarul penal nr. x/2016 finalizat cu soluția de achitare definitivă numărul 213/A/30 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, comunicată la data de 31 iulie 2021.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 alin. (2) și art. 1357 alin. (1) C. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 111 din data de 16 iunie 2022, Tribunalul București – secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București – secția a III-a civilă a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept atât pe dispozițiile art. 1349 alin. (2) și art. 1357 alin. (1) C. civ., cât și pe dispozițiile art. 439-541 și urm. C. proc. pen., apreciind că prevederile art. 239-541 C. proc. pen. constituie un caz special de răspundere civilă delictuală, fiind derogatorii de la instituția răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349-1357 C. civ., astfel că trebuie aplicate cu prioritate.

Totodată, Tribunalul București – secția a III-a civilă a reținut că pentru soluționarea cauzelor întemeiate pe dispozițiile art. 539 și urm. C. proc. pen. a fost instituită o competență teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul reclamantului (municipiul Botoșani), în noțiunea de domiciliu folosită de textul de lege neputând fi inclus domiciliul procesual ales.

Prin urmare, Tribunalul București – secția a III-a civilă a apreciat că Tribunalul Botoșani este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze pricina.

În subsidiar, Tribunalul București – secția a III-a civilă a reținut și faptul că, în situația în care s-ar interpreta că cele două temeiuri de drept invocate de către reclamant sunt distincte, iar aplicabilitatea prevederilor art. 1349-1357 nu este înlăturată de normele speciale ale art. 539 și urm. C. proc. pen., ar fi vorba de capete de cerere principale având cauze diferite însă strâns legate între ele. Această situație este prevăzută de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd competența materială a instanței mai înalte în grad.

În prezenta speță, pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile C. civ. ar fi competent din punct de vedere material și teritorial Tribunalul București, în raport de valoarea obiectului cauzei și de sediul pârâtului, raportat la prev. art. 95 corob. cu art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și art. 107 C. proc. civ. Pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile C. proc. pen., conform prevederilor art. 541 alin. (3) C. proc. pen. este competent Tribunalul Botoșani.

Or, întrucât cea din urmă competență este o competență exclusivă, specială, s-a apreciat de către tribunal că instanța competentă exclusiv pentru soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere devine competentă să soluționeze și primul capăt de cerere, pentru care se prevede o competență generală, în temeiul prev. art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1332 din data de 16 decembrie 2022, Tribunalul Botoșani – secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă, în condițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani – secția I civilă a reținut că dispozițiile art. 111 C. proc. civ. prevăd că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la sediul pârâtului", reclamantul având de ales, în aplicarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., dintre cele două instanțe deopotrivă competente, respectiv între instanța de la domiciliul său din municipiul Botoșani și instanța de la sediul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor din București.

A reținut, de asemenea, că dispozițiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen. ce prevăd că "pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice", nu sunt norme juridice de competență teritorială exclusivă.

II Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, reținând diferit dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, Tribunalul București – secția a III-a civilă a reținut că este vorba de o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului, dată de dispozițiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., în timp ce Tribunalul Botoșani – secția I civilă a reținut că nu este vorba de o competență teritorială exclusivă, în cauză găsindu-și aplicarea dispozițiile legii procesual civile, respectiv art. 111 și art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competență îl constituie obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către reclamantul A. a sumei de 1.000.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând beneficiul nerealizat pe parcursul celor 6 ani de proces penal și 4.000.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând repararea pagubei cauzate prin cercetarea sa abuzivă, în mod nelegal, în cadrul dosarului penal nr. x/2015 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea.

În drept, reclamantul a indicat dispozițiile art. 1349 alin. (2) și art. 1357 alin. (1) C. civ., precum și dispozițiile art. 539-541 C. proc. pen.

Înalta Curte, în raport de situația de fapt dedusă judecății și de finalitatea urmărită de reclamant prin acțiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal constând în repararea prejudiciului cauzat prin cercetarea sa penală o lungă perioadă de timp, constată că obiectul cauzei deduse judecății se circumscrie răspunderii civile delictuale, care este reglementată în dispozițiile art. 1349 C. civ., precum și art. 541 alin. (3) C. proc. pen., temei juridic indicat de parte.

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunii în răspundere civilă delictuală competența teritorială este alternativă (facultativă) - legiuitorul a stabilit mai multe instanțe egal competente să judece un litigiu – fiind aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului (...) pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Astfel, având în vedere că este vorba de un caz de competență teritorială alternativă, Înalta Curte reține că reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum prevăd dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Or, în cauza pendinte, reclamantul a ales între instanța competentă potrivit domiciliului său (municipiul Botoșani, județul Botoșani), respectiv Tribunalul Botoșani, și instanța competentă în raport cu sediul pârâtului.

În ceea ce privește norma de competență reglementată de dispozițiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., aceasta nu este o normă de competență exclusivă, ci una de ordine privată, edictată în favoarea reclamantului. Prin urmare, fiind o normă de competență de ordine privată, reclamantul are posibilitatea să renunțe la ea și să uzeze de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., alegând, în cauza pendinte, să introducă cererea de chemare în judecată la instanța competentă potrivit sediului pârâtului.

Cum în prezenta cauză, pârâtul este Statul, competența se raportează la sediul reprezentantului legal al acestuia, respectiv Ministerul Finanțelor (București – dosarul Tribunalului București – secția a III-a civilă, vol. III).

Prin urmare, instanța competentă în raport cu sediul pârâtului este Tribunalul București, instanță aleasă de reclamant pentru introducerea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în cauză, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.