ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 881/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Deliberând asupra cauzei civile de față și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău în data de 19.02.2020, înregistrată sub numărul x/2020, reclamana S.C. A. S.A. a solicitat instanței obligarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Tg. Ocna și Consiliul Local Tg. Ocna la plata despăgubirilor în sumă de 858.383,82 de RON, reprezentând diferență tarif de apă rece, potrivit facturilor fiscale atașate, și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a indicat că pârâtele, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 51/2006, prin art. 3 din HCL nr. 59/18.11.2010, a aprobat delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare a orașului Tg. Ocna către operatorul Regional S.C. A. S.A., că la art. 36.2 paragraful 1 din contractul de delegare părțile au convenit că, începând cu data de 01.01.2014, operatorul va aplica prețuri și tarife unice la apă și la canal pe întreaga arie de operare, astfel că solicită obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor în cuantum de 858.383,82 de RON, sumă calculată potrivit Contractului de delegare nr. x/29.11.2010.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148 și urm., art. 194, 453, 447 C. proc. civ., art. 1350, 1516, 1719 și 1531 C. civ., art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea 212/2018.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea nr. 118 din 07 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția material-procesuală a secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Bacău.

I.3. Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 537 din 08 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bacău – secția I civilă a admis excepția prescripției acțiunii, și a respins acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A. și pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Tg Ocna și Consiliul Local Tg Ocna, ca fiind prescrisă.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 592 din 07 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău a admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 537 din 08.07.2021 pronunțată de Tribunalul Bacău – secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că:

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 28.06.2014 și a respins aceste pretenții ca prescrise.

A admis în parte acțiunea.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 551.548,8 RON reprezentând diferență tarif apă rece aferent perioadei 28.06.2014-31.05.2015.

A obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 242 RON reprezentând cheltuieli de judecată în prima instanță și apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 592 din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, au declarat recurs pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 06 octombrie 2022, fiind repartizată în mod aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 4.

II.1. Motivele de recurs

Recurentele pârâte au solicitat admiterea recursului, și casarea în parte a deciziei criticate, în sensul respingerii obligației de plata a sumei de 551.548,8 RON, stabilită în sarcina UAT Targu Ocna, reprezentând diferență tarif apa rece aferent perioadei 28.06.2014 -31.05.2015.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, au arătat că, în mod greșit, a fost analizată instituția întreruperii cursului prescripției dreptului material la acțiune prin raportare la prevederile C. civ., în cauza dedusă judecății fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, arată că termenul de 6 luni, calculat de la data răspunsului la plângerea prealabilă îndreptată împotriva HCL nr. 6/09.01.2014, a fost depășit. Totodată, chiar în situația în care termenul de 6 luni s-ar socoti de la data la care trebuia aprobat tariful unic de către Consiliul Local Tg. Ocna, ianuarie 2014, acțiune tot prescrisă apare.

Mai mult, arată recurenții că despăgubirile pretinse sunt cuprinse în facturi emise în perioada 12.06.2014-31.05.2015, care nu au fost acceptate la plată de orașul Tg. Ocna, fiind restituite societății reclamante. Astfel, chiar raportat la termenul de prescripție prevăzut de 2517 C. civ., acțiunea este prescrisă, aceasta fiind introdusă pe rolul instanței după împlinirea termenului de 3 ani socotit de la data emiterii sau comunicării și refuzului la plată a respectivelor facturi.

Susțin recurenții că debitul apare ca fiind prescris chiar și în situația în care s-ar aplica prevederile art. 2539 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, daca reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă". Or, niciuna dintre acțiunile reclamantei nu a fost admisă, astfel încât cursul prescripției nu a fost întrerupt. Chiar dacă nicio instanță nu a judecat fondul cauzei, acțiunile fiind respinse pe motiv că au fost formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, aceasta nu poate fi considerată o excepție de la prevederile art. 2539 alin. (2) C. civ.

Distinct de aceste chestiuni, recurenții arată că, deși reclamanta S.C. A. S.A., în toate acțiunile sale face referire la principiul răspunderii civile contractuale de drept comun, jurisprudența și doctrina administrativă au statuat în sensul că încheierea, executarea și încetarea contractelor de delegare a serviciilor de utilitate publică este stipulată în Legea nr. 51/2006, care la art. 29 alin. (7) prevede următoarele: "…Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

În situația în care instanța nu va aprecia ca fiind îndeplinite condițiile intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, solicită a se avea în vedere că, potrivit prevederilor art. 36.2 din HCL Tg. Ocna nr. 59/18.11.2010, la data unificării prețurilor/tarifelor, chiar dacă una dintre autoritățile publice locale membre în B. (în continuare "B.") aproba alte preturi/tarife decât cele propuse, operatorul (S.C. A. S.A.) este obligat sa aplice nivelurile aprobate în adunarea generala a asociației, așa cum au fost avizate de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (în continuare " A.N.R.S.C."). Or, reclamanta nu a argumentat și nici nu a adus dovezi că acestea ar fi întreprins acțiuni care ar fi putut împiedica operatorul sa aplice tariful unic.

De asemenea solicită instanței să respingă acțiunea și pentru motivul că, deși societatea reclamantă a fost înființată pentru îmbunătățirea calității serviciilor locale de furnizare a apei, nu a fost sesizată vreo îmbunătățire a prestării acestor servicii, ci numai mărirea prețurilor și tarifelor la un nivel care tinde să devină de nesuportat pentru locuitorii U.A.T., prețuri care nu se regăsesc în calitatea serviciilor prestate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 486 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 51/2006.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

A arătat că prescripția a fost întreruptă, potrivit art. 2537 alin. (2) C. civ., prin introducerea unei cereri noi de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data respingerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 874/05.11.2019, comunicată societății la 03.12.2019.

Totodată, a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, fapta ilicită imputată recurentelor pârâte constând în nerespectarea prevederilor art. 36.2 paragraf 1 din Contractul de delegare, potrivit căruia, începând cu 01.01.2014, operatorul va aplica preturi și tarife unice la apă și canal, pe întreaga arie de operare. Pârâtele se află în culpă, prin refuzul de adoptare a tarifului unic, iar despăgubirea a fost stabilită în baza prevederilor art. 36.4 din Contract.

Intimata a solicitat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată constând în costul transportului dus-întors Bacău-București.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentelor, la 14 decembrie 2022, acestea formulând răspuns la întâmpinare, prin care au reluat criticile formulate prin motivele de recurs.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 06 octombrie 2022, și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", s-a constatat că recursul nu a parcurs procedura de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 19 februarie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 23 martie 2023, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 18 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri pentru conduita omisivă a acestora de a adopta preturi și tarife unice la apă, astfel cum această obligație a fost stabilită prin art. 26.4 din Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 556/29.11.2010 încheiat între B. și S.C. A. S.A.

Prin sentința tribunalului, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca prescrisă, reținându-se în motivare că prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă la data emiterii fiecăreia dintre facturile invocate în cerere, cea mai recentă dintre facturi fiind cea emisă la 31.05.2015, iar acțiunea pendinte a fost depusă la 19.02.2020, peste termenul legal de 3 ani. A mai constatat că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 2539 alin. (2) C. civ., pentru a opera efectul întreruptiv de prescripție decurgând din introducerea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

Prin decizia recurată, curtea de apel a modificat, în parte, hotărârea instanței de fond, confirmând reținerile acesteia referitoare la intervenirea prescripției, însă numai pentru pretențiile anterioare datei de 28.06.2014, pentru cele ulterioare acestei date a apreciat întemeiată critica apelantei reclamante în sensul existenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției, în sensul prevăzut de art. 2539 alin. (2) C. civ.

Astfel, în ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, curtea de apel a reținut că, în privința condiției de introducere a noii acțiuni reclamanta a respectat termenul de 6 luni, precum și că a introdus prima cerere de chemare în judecată, care a format obiectul dosarului nr. x/2017, la 28.06.2017, în termen de 3 ani de la data emiterii facturilor emise începând cu 28.06.2014.

Cât privește temeinicia pe fond a pretențiilor reclamantei, curtea de apel a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, că fapta ilicită a pârâtelor constă în nerespectarea de către aceasta a clauzelor contractuale din care rezultă că trebuie să aplice tarifele stabilite de operatorul serviciului, că prejudiciul a constat în diferența de tarif existentă la nivelul unității administrativ teritoriale față de tariful stabilit la nivelul operatorului, precum și că este evidentă existența legăturii de cauzalitate între nerespectarea clauzei contractuale și prejudiciul produs operatorului serviciului de apă și canalizare. Cât privește întinderea prejudiciului, instanța de apel a avut în vedere că aceasta reiese din cuprinsul facturilor emise de reclamantă în perioada 28.06.2014-31.05.2015.

Prin motivele de recurs, pârâtele au criticat hotărârea instanței de apel, susținând, în ceea ce privește soluția pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe de-o parte, că în mod greșit au fost aplicate speței dispozițiile C. civ. în materie, iar nu cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar, pe de altă parte, că s-ar fi reținut în mod eronat întrunirea condițiilor art. 2539 alin. (2) C. civ., în sensul că niciuna dintre acțiunile introduse pe rolul instanțelor de către reclamantă nu ar fi fost admisă.

Cât privește soluția curții de apel pe fondul cauzei, pârâtele au arătat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că U.A.T. Tg. Ocna ar fi întreprins acțiuni care ar fi putut împiedica operatorul sa aplice tariful unic, precum și că nu ar fi justificată mărirea prețurilor în raport de calitatea serviciilor prestate.

Cât privește prima critică din recurs, ce vizează schimbarea soluției date de prima instanță asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi invocată în mod eficient în fața instanței de recurs, reiterarea aspectelor vizând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în analiza cursului prescripției, precum și chestiunile vizând neîndeplinirea cerințelor art. 2539 alin. (2) C. civ., nu se putea face decât în cadrul unui apel incident, care nu a fost promovat pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna. Drept urmare, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca fiind exercitat omisso medio.

Astfel, potrivit Deciziei nr. 14/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, apelul incident este deschis intimatului din apelul principal nu numai împotriva soluției cuprinse explicit în dispozitivul sentinței sau al încheierii premergătoare atacate, ci și împotriva considerentelor unor asemenea hotărâri, atunci când se urmărește înlăturarea acelor dezlegări date unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, în aplicarea art. 461 alin. (2) C. proc. civ., nu și schimbarea soluției din dispozitiv.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că doar după ce una dintre părți alege să exercite apel principal se naște interesul celeilalte părți, intimată în apelul principal, de a formula, la rândul său, apel incident, prin care să urmărească schimbarea hotărârii primei instanțe, care să corespundă interesului său, fie în sensul de a surmonta, fie în sensul de a consolida situația juridică stabilită prin hotărârea supusă căii de atac.

Sensul termenului folosit la art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., atunci când legiuitorul prevede că apelul incident trebuie să tindă la "schimbarea" hotărârii primei instanțe, se determină prin raportare la art. 480 din C. proc. civ., unde legiuitorul prevede soluțiile pe care instanța de apel le pronunță în cazul admiterii căii de atac.

În speță, deși prima instanță a respins acțiunea, ca prescrisă, aceasta a soluționat excepția prin raportare la dispozițiile dreptului comun, iar nu prin raportare la dispozițiile legii speciale, așa cum au solicitat pârâții. Mai mult, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2539 alin. (2) C. proc. civ. pentru întreruperea prescripției, însă odată cu constatarea caracterului fondat al acțiunii, în apel, această situație urma să schimbe hotărârea și din perspectiva soluției date pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin aceasta îndeplinindu-se condiția premisă pentru întreruperea cursului prescripției, aspect ce trebuia anticipat de către pârâți.

Așadar, deși soluția pronunțată prin sentința nr. 537 din 08 iulie 2021 a Tribunalului Bacău a fost una favorabilă Consiliului Local Târgu Ocna și Unității Administrativ Teritoriale Târgu Ocna, odată cu declararea apelului principal de către reclamanta S.C. A. S.A. prin care s-a solicitat constatarea caracterului fondat al pretențiilor deduse judecății și a îndeplinirii condițiilor art. 2539 alin. (2) C. proc. civ., în sensul intervenirii unui caz de întrerupere a prescripției, pârâții, luând cunoștință de aceste motive, în vederea apărării poziției procesuale, trebuiau să formuleze apel incident, prin intermediul căruia să repună în discuție chestiunile cuprinse în sentința atacată, și pe care nu le-ar fi putut supune dezbaterii, în mod valabil, doar prin întâmpinare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă acest motiv de recurs, ca nefondat.

Aceeași soluție se impune si cu privire la critica recurenților în sensul intervenirii autorității/puterii de lucru judecat, cu raportare la hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2014, nr. y/2014*, nr. 3239/110/2016 și nr. 2990/110/2017, cu privire la care se susține identitatea de părți, obiect și cauză.

Această excepție a fost soluționată de Tribunalul Bacău, prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2021, ca atare reiterarea aspectelor vizând excepția autorității lucrului judecat nu se putea face decât în cadrul unui apel principal sau incident, care nu a fost promovat pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna.

Cât privește cel de-al treilea motiv de recurs, care vizează soluția pronunțată pe fondul litigiului, prin acesta se susține faptul că nimic nu a împiedicat operatorul să aplice tariful unic pentru alimentarea cu apă și canalizare, că nu s-a dovedit întreprinderea de către acestea de acțiuni în vederea stopării aplicării de către reclamantă a strategiei de tarifare conform contractului de delegare.

Or, reclamanta S.C. A. S.A. nu a invocat faptul că pârâtele ar fi întreprins diverse demersuri/acțiuni pentru a o împiedica pe aceasta să aplice strategia pentru unificarea preturilor/tarifelor, ci fapta ilicită împutată constă în omisiunea pârâtelor de a se ralia noii propuneri de uniformizare a tarifelor și, deci, de a pune în aplicare a prevederilor art. 36.2 din Contractul de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare a orașului Tg. Ocna, prin care s-a stabilit tocmai luarea unei atare măsuri.

Cum reevaluarea probatoriului administrat în fața instanțelor devolutive sub acest aspect este prohibită instanței de recurs, date fiind limitele controlului său exclusiv de legalitate, reglementate de art. 488 și art. 483 C. proc. civ., și dată fiind inexistența de probe noi care să fi fost administrate în recurs, Înalta Curte constată că fapta ilicită, astfel cum a fost reținută de instanțele fondului, a fost dovedită și aceasta constă în atitudinea pârâtelor de a aplica tarife proprii la apă și canalizare, ce a condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, constând în diferența dintre tariful unic stabilit de operator și cel aplicat de Unitatea Administrativ Teritorială.

Atâta timp pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna este parte în B., aceasta avea obligația de a se ralia la prețurile stabilite de reclamantă, în calitate de operator al serviciului de apă și canalizare, astfel cum se prevede prin Statutul și Actul constitutiv al Asociației.

În fine, susținerea pârâtelor în sensul că nu ar fi justificată mărirea prețurilor în raport de calitatea serviciilor prestate reprezintă o chestiune legată de oportunitate, care nu poate fi analizată în calea extraordinară a recursului, unde controlul se realizează doar în privința criticilor de nelegalitate.

Pentru considerente expuse, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna împotriva deciziei nr. 592 din 7 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și văzând că fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale rezultatul procesului, va obliga pe recurenții-pârâți la plata acestor cheltuieli către intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul Local Târgu Ocna și Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Ocna împotriva deciziei nr. 592 din 7 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 292 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.