ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1922/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30.07.2018, pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, a solicitat obligarea pârâtei la constatarea și stabilirea sumelor încasate cu încălcarea dispozițiilor legale în perioada 2010-2015, în baza contractului Tl/01.02.2010 precum și la constatarea și stabilirea sumelor care depășesc prețul de 0,75 RON/mc plus TVA, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, obligarea paratei la sancțiuni civile de 3000 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere peste cele 30 în care trebuie să își îndeplinească obligația, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1500/CA din data de 15.11.2018, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu și a declinat spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Cauza a fost înregistrată la data de 04.12.2018 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 91/CA-PI din data de 13.05.2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Compania de Apă Oradea S.A. și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.530 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 91/CA-PI din data de 13.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Se susține că hotărârea recurata nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și totodată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece în motivarea acesteia nu sunt arătate motivele pentru care se îndepărteaza susținerile și probele recurentei reclamante, așa cum au fost reiterate în cererea de chemare în judecata iar argumentele respingerii acțiunii nu au o legătura nici cu dreptul material incident, respectiv cu art. 43 alin. (7) din Legea 51/1996, care prevedea astfel:

"Prețurile, tarifele și taxele speciale stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Se susține că aceasta forma a alin. (7) din art. 43 al Legii 51/2006 a fost valabil pe toata perioada în litigiu, adică din 2010 și până în anul 2015 când de altfel, intimata-pârâtă a înțeles că nu are un aviz de la ANRSC pentru prețul apei furnizate din anul 2010, preț care să cuprindă doar producția și transportul apei furnizate, așa cum are aviz din anul 2015, iar instanța de judecata a curții de apel nu a înțeles să argumenteze respingerea acțiunii la temeiul de drept și la răspunsurile ANRSC anterioare litigiului în care are aceiași poziție.

Recurenta precizează că după ce a formulat o cerere de chemare în judecata, intimata a înțeles să își nuanțeze răspunsul și să se eschiveze de la îndeplinirea obligațiilor legale ce îi incumbă.

Concret, se arată că intimata-parata ANRSC, prin răspunsul înregistrat cu nr. x din 04.11.2015 arată explicit ca acest operator, intimata-intervenientă Compania de apa Oradea, este supusă prevederilor Legii 241/2006, arătând textual ca nu poate sa stabilească prețul la apa fără avizul intimatei-parate ANRSC, că în conformitate cu art. 35 alin. (9) preturile/tarifele operatorilor economici care produc/si/sau transporta apa dintr-un sistem in alt sistem de alimentare si o livrează intr-un alt sistem de alimentare se vor determina in baza elementelor de cheltuieli aferente acestor activități, cu defalcarea preturilor/tarifelor de producere iar aceste preturi se aproba de ANRSC, așadar, arătând explicit ca la nivelul județului Bihor, Compania de apa Oradea are aprobat un preț pentru apa potabila produsa si transportata intr-un alt sistem de alimentare in vederea redistribuirii pentru întreaga arie de 0,75 RON fără TVA începând doar din 08.04.2015.

Mai mult, în aceiași adresa, intimata-parata ANRSC precizează expres faptul ca in temeiul art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006, preturile, tarifele si taxele speciale stabilite si practicate cu încălcarea dispozițiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit si constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz, ba si mai mult practicarea unor preturi si sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autoritățile administrației publice locale sau de asociațiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate servicii de utilități publice, reprezintă fapta contravenționala sancționată cu amenda de la 30.000 RON la 50.000 RON in conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (4) lit. e) din Legea 51/2006.

Ulterior, intimata-parata ANRSC, prin adresa x/22.02.2016 comunica textual ca, S.C. Compania de apa S.A. Oradea, are activitate de producere si transport a apei potabile livrata dintr-un sistem intr-un alt sistem in vederea redistribuirii-cum este si cazul Comunei Olcea, astfel că livra apa potabila doar in punctul de delimitare al responsabilităților, care este constituit de contorul de branșament montat in incinta Stației de repompare Belfir-Buzasd, context in care responsabilitatea sa încetează întrucât nu exercită si distribuția în rețeaua de apa a comunei, activitate si preț pe care le are avizate doar din data de 08.04.2015.

Totodată, intimata-parata ANRSC, la punctul 1 din aceiași adresa arata ca pentru activitatea de producere, transport si distribuție a apei potabile are avize nenumărate, ultimul fiind din 23.12.2015 dar aceste avize ale prețului conțin si activitatea de distribuție in rețele a apei, activitate pe care nu o presta Compania de apa Oradea deoarece distribuția o efectua recurenta-reclamanta prin serviciul propriu specializat.

Intimata-parata ANRSC își exprima explicit refuzul dar îl nuanțează cu trimiteri la texte de lege care nu au incidența în cauza deoarece contractul si clauzele acestuia trebuiau sa respecte legea si nu invers după cum ar rezulta din răspunsul intimatei-parate care văzându-se pusa in situația de a constata efectiv o încălcare a dispozițiilor art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006 nu vrea sa dea curs aplicării acestuia cu toate ca anterior prin răspunsurile trimise și reiterate mai sus, arata explicit ce se întâmplă în astfel de cazuri.

Ca atare, atâta timp cat intimata-parata nu a înțeles sa dea curs atribuțiilor pe care legea i le conferă si se eschivează de la aceasta obligație nu se poate face altceva decât sa se constate ca aceasta nu are o justificare in a nu-și îndeplini obligațiile legale, indiferent de forma sub care se manifesta acest comportament.

Mai mult, raportând starea de fapt la art. 14 alin. (2) din Legea 51/2006, recurenta susține că intimatei ANRSC îi aparține atributul de verificare și constatare.

Încercarea de eschivare, precum și motivarea instanței de judecata nu pot fi avute in vedere în prezenta cauza întrucât motivele refuzului de a-si îndeplini atribuțiile sunt necunoscute, cum necunoscute, străine pricinii si nelegale sunt motivele respingerii acțiunii, astfel încât afirmă ca astfel de constatări sau verificări nu pot fi efectuate de către autoritatea care avizează prețul gazelor naturale sau al energiei electrice, cum si-ar dori intimata-parata, ci doar de către aceasta, iar din moment ce nu își îndeplinește atribuțiile legale si apoi se opune la admiterea acțiunii sub diferite pretexte, nu poate decât să considere ca are o evidenta atitudine duplicitara si este de rea credința.

Ca atare, ținând cont de aceste principii, transpuse in atribuții explicite de legiuitor, de răspunsul intimatei-parate, se poate observa ca aceasta nu a respectat nici principiul echidistantei si echilibrului, nici al protejării intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii, si cu atât mai puțin își exercită competentele si atribuțiile conferite prin lege, fată de toți operatori, prin raportare la acest răspuns prin care se eschivează de la constatarea practicării și a încasării nelegale a unor sume de către un operator în temeiul art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006.

Intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Precizează că potrivit art. 43 alin. (7) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "prețurile, tarifele și taxele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Prin sintagma "cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi" legiuitorul a avut în vedere "practicarea unor prețuri și/sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autoritățile administrației publice locale, de asociațiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilități publice sau de autoritatea de reglementare competentă, după caz, în baza metodologiilor stabilite de autoritățile de reglementare competente.", or S.C. Compania de Apă Oradea S.A. nu se află în niciuna din situațiile menționate mai sus, aceasta practicând în perioada 2010-2015, prețuri aprobate de A.N.R.S.C.

Pe de altă parte, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea a încheiat cu S.C. Compania de Apă Oradea S.A. un contract de furnizare/prestare, fapt reținut și de instanța de fond, având ca obiect furnizarea apei potabile în punctul de delimitare (contorul de branșament) în vederea alimentării cu apă a localităților arondate comunei Olcea.

Prin urmare, în continuare susține că între Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea și S.C. Compania de Apă Oradea S.A. a fost încheiat un contract civil, guvernat de normele civile în vigoare la momentul încheierii, respectiv anul 2010, fapt reținut foarte bine si de instanța de fond.

Or, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, "Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa." Aceleași dispoziții regăsindu-se și în vechiul C. civ., în vigoare la data încheierii contractului, respectiv anul 2010.

Pentru a întări ce a amintit și instanța de fond în motivarea sentinței, susține că prin adresa nr. x/16.01.2017 comunicată de A.N.R.S.C. Tribunalului Bihor, la solicitarea acestei instanțe, în dosarul nr. x/2015, s-a arătat că începând cu data de 29.11.2012. odată cu modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, prin Legea nr. 204/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 13/2008, operatorii care produc și/sau transportă apă într-un sistem de alimentare și o livrează în alt sistem de alimentare au obligația de a practica preturi/tarife aprobare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (6 și (8 din lege (în prezent art. 35 alin. (9) din Legea nr. 241/2006. republicată, cu modificările si completările ulterioare), până la această dată neexistând cadru legal pentru reglementarea prețurilor pentru apa livrată în vederea redistribuirii în alt sistem.

Pe de altă parte, și recurenta avea posibilitatea de a verifica dacă prețul practicat de S.C. Compania de Apă Oradea S.A. este aprobat potrivit prevederilor legale în vigoare, având în vedere că livrarea apei s-a făcut în baza unui contract civil încheiat între cele două părți, așa cum menționează și instanța de fond

Împrejurarea că ulterior încheierii contractului, respectiv noiembrie 2012, Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 a creat premisele legale pentru fundamentarea tarifelor operatorilor care produc și/sau transportă apă într-un sistem de alimentare și o livrează în alt sistem de alimentare nu echivalează cu o modificare de drept a contractului în executare, în măsura în care se dorește acest lucru, părțile contractante aveau posibilitatea adiționării contractului, în sensul modificării clauzei referitoare la stabilirea prețurilor/tarifelor conform noilor reglementări.

Trebuie menționat și faptul că obligația cunoașterii și respectării legislației specifice o aveau atât operatorul, cât și utilizatorul.

Mai mult decât atât recurenta a încălcat legislația specifică serviciilor comunitare de utilități publice, distribuind apă potabilă cumpărată de la S.C. Compania de Apă Oradea S.A. la utilizatorii din aria unității administrativ teritoriale și omițând să precizeze că pe toată această perioadă (2010-2015) nu a solicitat și obținut avizul A.N.R.S.C, conform normelor metodologice, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007, ceea ce denotă o recunoaștere a acestui fapt.

Prin urmare, prețul plătit de utilizatorii de pe raza administrativ teritorială a comunei Olcea, în perioada 2010-2015, pentru activitatea de distribuție aferentă serviciului de alimentare cu apă nu era avizat de A.N.R.S.C. fapt despre care recurenta nu face vorbire în niciun înscris.

Mergând pe apărările invocate de recurentă ar rezulta că și aceasta a încasat de la utilizatorii săi (locuitorii comunei Olcea) sume necuvenite și pe care ar trebui să le restituie, neavând avizul A.N.R.S.C.

Se mai arată că instanța de fond a reținut corect împrejurarea că "avizul A.N.R.S.C. se putea obține numai la solicitarea operatorului economic și pe baza unei metodologii de calcul al tarifului apei,...", mai mult, se reține că în cazul de față nu se poate reține culpa pârâtei pentru faptul că prețul plătit de utilizatori ... nu era avizat de A.N.R.S.C . . . . . . . . . .

Mai trebuie precizat că recurenta nu a obiectat cu privire la prețul practicat de către operator, până în anul 2015 când a primit adresa cu noul preț al apei furnizate, nu a solicitat vreo explicație cu privire la prețul prestat, ceea ce ne conduce la concluzia că nu avea nemulțumiri legat de cuantumul acestuia.

Chiar concluzia instanței de fond este aceea că recurenta nu s-a considerat prejudiciată de acea clauză contractuală privind prețul la apă, până în anul 2015 când a primit adresa cu noul preț al apei furnizate.

O ultimă precizare ar mai trebui făcută referitor la faptul că în mod greșit apreciază recurenta că dosarul nr. x/2015 a fost respins deoarece A.N.R.S.C. nu a constatat încălcarea tarifelor, ținând seama că instanța precizează că "adresele invocate de reclamantă din 06.11.2015 și 22.02.2016 provenind tot de la ANRSC nu pot fi aplicate cazului de față așa cum invocă reclamanta. în concluzie, în speță nu sunt aplicabile prev. art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006."

II. Soluția instanței de recurs

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material.

Hotărârea instanței de fond cuprinde expunerea situației de fapt rezultată în urma probatoriilor administrate, motivele de fapt și de drept precum și raționamentul judecătorului care conduce la soluția pronunțată, dar și răspunsul la argumentele invocate de ambele părți, fiind clară și precisă, de natură a garanta exercitarea controlului judiciar.

Ca atare, invocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este aptă să formeze convingerea instanței supreme că hotărârea atacată este viciată din acest punct de vedere.

Cu privire la încălcarea normelor de drept material, s-a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu neobservarea prevederilor art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Potrivit acestui text de lege "prețurile, tarifele și taxele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Se observă că acest text de lege a fost în vigoare pe tot timpul derulării contractului încheiat între părți, respectiv 2010-2015, acesta fiind temeiul legal în baza căruia recurenta a solicitat intimatei pârâte verificarea legalității tarifului achitat în această perioadă.

În fapt, recurenta reclamantă a încheiat cu S.C. Compania de Apă Oradea S.A. contractul de furnizare/prestare x/01.02.2010 având ca obiect furnizarea apei potabile în punctul de delimitare (contorul de branșament) în vederea alimentării cu apă a localităților arondate comunei Olcea.

Prima instanță a reținut că acest contract este unul civil, guvernat de normele civile în vigoare la momentul încheierii, respectiv anul 2010, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Acest aspect este confirmat și de instanța de control judiciar, având în vedere că acesta nu reprezintă un contract de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, încheiat între un operator și o autoritate publică locală, așa cum este reglementat de Lg. 51/2006, ci un contract între operator și utilizator de furnizare a apei potabile până la un punct de delimitare.

Prima instanță a reținut just că începând cu data de 29.11.2012, odată cu modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, prin Legea nr. 204/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 13/2008, operatorii care produc și/sau transportă apă într-un sistem de alimentare și o livrează în alt sistem de alimentare au obligația de a practica prețuri/tarife aprobare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (6)-(8) din lege (în prezent art. 35 alin. (9) din Legea nr. 241/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare), până la această dată neexistând cadru legal pentru reglementarea prețurilor pentru apa livrată în vederea redistribuirii în alt sistem.

Însă, pentru perioada ulterioară acestui moment 2012-2015, intimata ANRSC a susținut că nu poate verifica nivelul prețului pe care S.C. Compania de Apă Oradea S.A. trebuia să-l practice pentru serviciile prestate comunei Olcea, având în vedere că avizarea de către A.N.R.S.C. a prețurilor și tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, se poate face numai:

- pe baza solicitărilor operatorilor sau operatorilor economici, conform art. 9 alin. (1) din Metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007;

- în conformitate cu Metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007, care prevede, la art. 6 că "Prețurile și tarifele aferente serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritatea de reglementare competentă, pe baza cheltuielilor de producție și exploatare, a cheltuielilor de întreținere și reparații, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, a costurilor pentru protecția mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, și includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare și modernizare a sistemelor de utilități publice, precum și o cotă de profit."

Recurenta își concentrează argumentele de nelegalitate prin prisma a două adrese primite de la ANRSC, respectiv x din 04.11.2015 și x/22.02.2016, prin care i s-a adus la cunoștință în esență, împrejurarea că S.C. Compania de apa Oradea are aprobat un preț pentru apa potabila produsă și transportată într-un alt sistem de alimentare în vederea redistribuirii pentru întreaga arie, de 0,75 RON fără TVA, începând doar din 08.04.2015, iar pe de altă parte, că această societate nu efectua și serviciul de distribuție în rețeaua de apă a comunei recurente.

Așadar, este necontestat faptul că intimata intervenientă are avizat prețul reglementat de ANRSC doar din data de 08.04.2015, acest aviz neputând produce efecte retroactive.

În acest context, intimata pârâtă nu poate fi acuzată de duplicitate sau de poziții contrare în raport de stadiul procedurii, întrucât prin adresele invocate de recurentă a citat din dispozițiile legale incidente, însă a precizat de fiecare dată că avizul de preț pentru Compania de apă Oradea a intervenit la data de 08.04.2015. astfel că doar din acel moment poate fi verificată legalitatea stabilirii prețului.

Pe de altă parte, pentru a stabili dacă în cauză sunt aplicabile prevederile legale invocate, respectiv art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006, trebuie pornită analiza de la contextul legislativ în vigoare în perioada de referință (2010-2015).

Astfel, în conformitate cu art. 8 din Legea 51/2006 privind serviciile utilitare de utilități publice: (1) Autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă, în condițiile legii, în tot ceea ce privește înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor de utilități publice, precum și în ceea ce privește crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea și exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilități publice. (2) În exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilități publice, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri în legătură cu:

i) stabilirea, ajustarea, modificarea și aprobarea prețurilor, tarifelor și taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate și aprobate de autoritățile de reglementare competente;

j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării prețurilor și tarifelor pentru serviciile de utilități publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autoritățile de reglementare competente;

Art. 9 alin. (2) Raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcție de forma de gestiune adoptată. În vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1) autoritățile administrației publice locale au, în relația cu operatorii serviciilor de utilități publice, următoarele drepturi:

d) să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea prețurilor și tarifelor serviciilor de utilități publice propuse de operatori, în baza metodologiilor elaborate de autoritățile de reglementare potrivit competențelor acordate acestora prin legea specială;

g) să refuze, în condiții justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării prețurilor și tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcționează în condiții de monopol, să solicite avizul autorităților de reglementare competente.

ART. 23 alin. (3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilități publice se stabilește prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, în funcție de natura și starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preț/calitate, de interesele actuale și de perspectivă ale unităților administrativ-teritoriale, precum și de mărimea și complexitatea sistemelor de utilități publice.

Art. 39 (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice este permisă numai pe baza licenței emise sau recunoscute, după caz, de autoritățile de reglementare competente și a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.

Art. 43 (3) Prețurile și tarifele aferente serviciilor de utilități publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritățile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producție și exploatare, a cheltuielilor de întreținere și reparații, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, a costurilor pentru protecția mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, și includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare și modernizare a sistemelor de utilități publice, precum și o cotă de profit.

(4) Stabilirea, ajustarea și modificarea prețurilor și tarifelor serviciilor de utilități publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autoritățile de reglementare competente.

(5) Prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, vor ține seama, după caz, de avizele de specialitate ale autorităților de reglementare competente.

Art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 (în vigoare din 2012):1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziții, după caz, privitoare la:…" aprobarea prețurilor, tarifelor și taxelor speciale pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, cu respectarea reglementărilor în vigoare;"

Art. 13. (1) Autoritățile administrației publice locale au dreptul să verifice, să aprobe sau să respingă, în condițiile legii, fără a periclita rentabilitatea, calitatea și eficiența serviciului, prețurile și tarifele propuse de operatori, precum și să urmărească modul de respectare de către aceștia a normelor metodologice pentru stabilirea, ajustarea și modificarea prețurilor și tarifelor elaborate de A.N.R.S.C. și aprobate prin ordin al președintelui acesteia.

În raport de toate aceste reglementări legale, se observă că autoritatea locală are atribuții și competențe în ce privește modalitatea de organizare și atribuire a contractelor de utilități, iar în baza principiului unei bune administrații era obligată să adopte cea mai eficientă soluție pentru utilizatorii finali.

Mai mult, se observă că, în temeiul legii și al atribuțiilor sale stabilite de legiuitor, aceasta trebuia să verifice dacă operatorul ales are licențele și avizele necesare prestării serviciului reglementat, dar și atribuții referitoare la modalitatea de stabilire și ajustare a prețului.

În consecință, recurenta nu se poate prevala de propria culpă în nerespectarea atribuțiilor legale ce îi reveneau pentru a justifica, după încetarea contractului, o eventuală nelegalitate a acestuia.

Astfel, deși avea mai multe posibilități legale de a ajusta prețul contractului, ba mai mult, avea și o obligație legală în acest sens, aceasta a acceptat o conivență cu operatorul serviciului și a achitat un preț neavizat de autoritatea de reglementare, în baza unui contract civil. Așa fiind, nu este îndreptățită la acest moment să invoce nerespectarea legislației cu privire la stabilirea prețului, de vreme ce prețul pentru serviciu de apă și canalizare a fost avizat de ANRSC în anul 2015 la solicitarea intimatei interveniente.

Cum până la acea dată, serviciul a fost prestat în baza unui contract civil, la un preț neavizat de ANRSC, autoritatea nu poate verifica legalitatea acestuia, din perspectiva unor dispoziții legale ce nu se aplică raportului juridic dintre părți.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea împotriva sentinței nr. 91/CA/2019-PI din 13 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.