ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2024

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția a II-a Civilă, la data de 06.10.2021, sub dosar nr. x/86/2021, reclamanta A S.A., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL RĂDĂUȚI - PRIN PRIMAR, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 360.000 lei, reprezentând daune-interese cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor din contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și canalizare nr. 17/5013/13.04.2010, precum și la plata dobânzii legale, până la momentul achitării efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1270, 1350 și 1548 C. civ. și ale contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 17/5013/13.04.2010 și respectiv, art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 146 din data de 12.07.2022, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/86/2021, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligat pârâtul Municipiul Rădăuți– prin Primar, jud. Suceava la plata către reclamanta A S.A. a sumei de 360.000 lei, cu titlu de daune contractuale și, de asemenea, să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal în cuantum de 360.000 lei, calculată până la data plății efective, astfel: prin raportare la 6 părți egale din debitul principal, în valoare de 60.000 lei fiecare, calculată de la data de 30.09.2020 pentru prima parte, de la data de 09.09.2020 pentru a doua parte, de la data de 15.07.2020 pentru a treia parte, de la data de 23.11.2020 pentru a patra parte, de la data de 24.06.2020 pentru a cincea parte, de la data de 30.09.2020 pentru a șasea parte; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8.900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/86/2021, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât, în contradictoriu cu intimata- reclamantă, împotriva sentinței nr. 146 din 12.07.2022, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a Civilă, pe care a schimbat-o în tot, iar, în rejudecare, a respins cererea ca nefondată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs reclamanta A S.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, la data de 11.03.2024, sub nr. x/86/2021.

III. Procedura de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile Codului de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18 octombrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 10 iunie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 5 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în Codul de procedură civilă în art. 457.

Pentru verificarea admisibilității căii de atac a recursului de față, urmează a se avea în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, care, în speță, rezidă în cererea reclamantei A S.A. de obligare a pârâtului MUNICIPIUL RĂDĂUȚI – prin PRIMAR la plata sumei de 360.000 lei, reprezentând daune-interese cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor din contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și canalizare nr. 17/5013/13.04.2010, precum și a dobânzii legale conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, până la momentul achitării efective a sumei.

În fapt, s-a susținut de recurenta-reclamantă că, din cauza nerespectării obligațiilor contractuale de către intimatul-pârât, aceasta a suferit prejudiciul de 360.000 lei, reprezentând cuantumul amenzilor aplicate reclamantei prin cele 6 procese-verbale de contravenție.

Așadar, pretențiile recurentei-reclamante în cauza de față decurg din contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și canalizare nr. 17/5013/13.04.2010.

Acest contract este reglementat de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice care, la art. 51 alin. (4), în varianta în vigoare la data inițierii procesului, prevede următoarele: soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Așadar, acest text legal face trimitere expresă la prevederile Legii nr. 101/2016, deci inclusiv la art. 55 alin. (3 ind. 1) care, în varianta în vigoare la data începerii procesului, prevede că hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1 ind. 1) (referitoare la executarea contractelor administrative) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., ,,Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”, instanța având obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Exercitând calea de atac, partea nu s-a conformat, așadar, unei condiții specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepția inadmisibilității acestei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 9 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A. împotriva deciziei nr. 9 din 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2024.