ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Onești sub nr. 776/270 din 13 februarie 2012 reclamanta SC C.R.A.B. SA a chemat în judecată U.A.T. Târgu Ocna pentru a fi obligată la plata sumei de 1.815.221,62 lei reprezentând prestații efectuate și neachitate în valoare de 1.258.482,15 lei și penalități de întârziere în valoare de 556.739,47 lei calculate până la data de 31 octombrie 2010, precum și la plata penalităților de întârziere calculate la debitul principal de la data de 31 octombrie 2010 până la plata efectivă a datoriei și plata cheltuielilor de judecată respectiv 22.274,85 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Prin sentința civilă nr. 642 din 26 februarie 2012 Judecătoria Onești a admis excepția lipsei competenței materiale, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Județean Bacău. La Tribunalul Bacău cauza a fost înregistrată, la secția civilă, la data de 15 martie 2012; după reorganizarea secțiilor civile în secția civilă I și secția civilă II și de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare acestei din urmă secții. Prin sentința civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să achite reclamantei contravaloare debit (consum) în valoare de 97.062,5 lei, cheltuieli de judecată în valoare de 4.168 lei taxe timbru și 375 lei contravaloare onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 347/20 septembrie 2010 a fost constatată legalitatea hotărârii asupra fuziunii dintre SC C.A.B. SA cu SC A.S.B. SA și s-a dispus înregistrarea societății nou înființate SC C.R.A.B. SA între SC A.S. SA, în calitate de operator și Primăria Târgu Ocna, în calitate de utilizator a fost încheiat contractul din 1 iulie 2005 având ca obiect asigurarea serviciului public de alimentare cu apă potabilă în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Acest contract modificat de un act adițional fără număr, a fost valabil până la data fuziunii și înființării SC C.R.A.B. SA Bacău. Din actele care s-au depus odată cu cererea de fuziune, respectiv din proiectul de fuziune care a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert A.M.V.D.

nu rezultă datoria pârâtului față de SC A.S. SA la data fuziunii și nici datoriile defalcate pe luni conform proceselor - verbale de constatare a consumului. Orice modificare a actelor care au stat la baza fuziunii și a înregistrării noii societăți, respectiv a reclamantei, nu este posibilă. Dacă la data aceea la care a luat ființă reclamanta nu s-a înregistrat nicio datorie a Orașului Târgu Ocna față de noua societate și nici față de societatea contopită, nu este niciun debit de recuperat la această dată. După data de 30 septembrie 2010 au fost înregistrate de reclamantă debite ale pârâtei în valoare de 97.062,50 lei, conform facturilor emise. Facturile trebuie să cuprindă atât debitul principal, cât și penalitățile calculate pe lunile anterioare.

Având în vedere că expertul a calculat această sumă conform facturilor emise de către reclamantă și având în vedere poziția pârâtei care a solicitat admiterea acțiunii pentru debitul de 97.062,50 lei, acțiunea a fost admisă în această limită. În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta SC C.R.A.B. SA a formulat recurs. Prin încheierea din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău a recalificat calea de atac recurs în apel și prin Decizia nr. 99/2013 Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C.R.A.B. SA împotriva sentinței civile nr. 340 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 776/270/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T.

Târgu Ocna. A schimbat în parte sentința civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău. A admis excepția prescripției pentru suma de 88.571,25 lei reprezentând penalități de întârziere înscrise în facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 (42.374,66 lei) și (parțial, pentru 46.196,24 lei) și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea în privința acestor penalități de întârziere. A obligat pârâta U.A.T. Târgu Ocna să plătească reclamantei, pe lângă suma de 97.062,5 lei reprezentând contravaloare debit, următoarele sume de bani: - 500.181,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru anul 2009, precum și penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, în valoare de 257.956,42 lei;' - 501.078,24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru perioada ianuarie - septembrie 2010, precum și penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, în valoare de 36.625,87 lei.

A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere începând cu data de 31 octombrie 2010 și până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei, pe lângă sumele de 4168 lei taxă judiciară de timbru și 375 lei onorariu expertului, și sumele de 17.149,4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și de 1.556 lei diferență onorariu expert. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 8.579,7 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că serviciul public de alimentare cu apă potabilă a orașului Târgu Ocna a fost asigurat de SC A.S.

SA Bacău, în baza contractului de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă din 1 iulie 2005, contract încheiat între furnizor și Primăria Târgu Ocna. Art. 6.2 lit. b), art. 9.7 și art. 16 din contract (referitoare la termenul de scadență al facturilor și la modul de calcul și de plată al penalităților de întârziere) au fost modificate printr-un act adițional, semnat de ambele părți, dar nedatat. Prin acțiune, reclamanta a pretins plata sumelor înscrise în facturile fiscale (în număr de 45) emise în perioada 31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, facturi în care au fost înscrise atât contravaloarea debitelor j principale, cât și cea a penalităților de întârziere.

Consumurile ce apă potabilă a căror contravaloare a fost înscrisă în aceste facturi sunt cele determinate prin procesele-verbale de constatare a cantităților de apă consumate semnate de cele două părți, fără obiectiuni din partea beneficiarului, cu excepția procesului-verbal înregistrat la intimat din 2010 în care acesta a acceptat la plată cantitatea de 94.273 mc din 96.252 mc pretinsă de furnizor. Intimata nu a contestat existența debitului principal, la dosarul tribunalului fiind depuse adrese ale intimatei către SC A.S. SA (din 30 martie 2010 și din 7 aprilie 2010) prin care acesta a solicitat furnizorului său propuneri de eșalonare. Potrivit expertizei contabile efectuate de expertul T.G.

și a anexelor la expertiză, din debitul principal, de 705.091,54 lei, intimata a făcut plăți în sumă de 204.910,38 lei, rămânând de plată suma de 500.181,16 lei; la acest debit expertul a calculat penalități de întârziere în sumă de 257.956,42 lei, excluzându-le pe cele aferente apei potabile furnizate anterior lunii februarie 2009. Deosebit de reclamantă, expertul a determinat o altă modalitate de imputare a plăților, cu referire la factura din 31 ianuarie 2009, constatând achitat integral, în trei tranșe, debitul la această factură, la data de 23 iunie 2010. Pentru perioada ianuarie 2010 -septembrie 2010 (inclusiv), expertiza contabilă a determinat un debit principal de 501.078,24 lei - pentru care intimata nu a făcut nici măcar plăți parțiale, debit la care a calculat penalități de întârziere în sumă de 36.625,87 lei.

Pentru perioada octombrie 2010 - decembrie 2010 (inclusiv), ulterioară datei fuziunii, expertiza contabilă a determinat un debit principal de 97.062,5 lei, debit care constituie obligația de plată stabilită de tribunal, prin hotărârea apelată, în sarcina pârâtei. În privința motivului pentru care tribunalul a admis acțiunea doar pentru acest din urmă debit, această instanță a constatat că SC A.S. SA Bacău a fuzionat prin contopire cu SC C.A.B. SA, legalitatea hotărârii de fuziune și înregistrarea societății nou înființate, SC C.R.A.B. SA, fiind constatată și dispusă prin sentința civilă nr. 347 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău.

înregistrarea noii societăți în registrul comerțului s-a făcut la data de 27 septembrie 2010 când a fost eliberat certificatul de înregistrare, iar radierea vechilor societăți s-a făcut la data de 30 septembrie 2010. S-a reținut că efectele fuziunii au un caracter complex, mai ales din perspectiva societăților care participă la această operațiune, societăți care dispar ca urmare a reunirii de patrimonii, patrimonii preluate în întregime (în cazul fuziunii prin contopire) de către noua societate rezultată din contopire. Noua societate rezultată prin contopire a preluat atât drepturile, cât și obligațiile societăților dizolvate, nefiind relevantă inexistenta acestei mențiuni în raportul întocmit potrivit art. 243 din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare a fuziunii prin contopire, apelanta este îndreptățită să afirme și să-și valorifice pe cale judiciară, împotriva intimatei - debitoare al uneia dintre societățile dizolvate - creanțele pe care SC A.S. SA le avea împotriva intimatei până la data fuziunii (și, evident, și după această dată, situație confirmată de tribunal prin hotărârea supusă controlului acestei instanțe și la care, intimata, prin neexercitarea căii de atac, a achiesat). Furnizarea apei potabile s-a făcut către intimată care, acționând ca intermediar, a furnizat apa potabilă, la rândul său, consumatorilor privați, persoane fizice și juridice cu care a avut încheiate contracte individuale. în temeiul acestor contracte, pentru perioadele guvernate de acestea, intimata avea calea acțiunilor în justiție.

S-a mai reținut că momentul de la care pot fi recunoscute pretențiile apelantei este cel determinat potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 10 februarie 2009, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 10 februarie 2012 (data Poștei), că nu poate fi reținută întreruperea prescripției invocată de apelantă, nici pentru cazul prevăzut de art. 16 alin. lit. a), nici pentru cel prevăzut de art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958. Față de constatarea că facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 și din 31 martie 2010 cuprind, conform anexelor la aceste facturi, penalități de întârziere calculate pentru facturi scadente anterior datei de 10 februarie 2009, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, cu consecința respingerii, ca prescrise, a acțiunii pentru aceste sume (nu ca nefondate, potrivit hotărârii apelate).

Nu a fost admisă această excepție pentru suma de 427.369,16 lei, așa cum a pretins intimata încă de la instanța de fond, având în vedere că această sumă, determinată de expertul contabil, reprezintă penalități de întârziere care, chiar dacă ar fi prescrise, nu au fost solicitate de reclamantă prin acțiune. S-a mai reținut că apelanta este, însă, îndreptățită ia contravaloarea apei potabile și a penalităților de întârziere, în cuantumul determinat prin raportul de expertiză contabilă, fiind corectă aplicarea dispozițiilor art. 1110 - 1113 C. civ. de către expertul contabil. Hotărârea apelată a fost schimbată sub acest aspect, precum și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, fiind acordate corespunzător pretențiilor admise, iar onorariul expertului a fost acordat integral.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în apel, în temeiul art. 298, intimata a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar calculate la valoarea pretențiilor pentru care a fost admis apelul. Împotriva acestei cîecizii a declarat recurs pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna) reprezentată de primar invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în subsidiar respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. - În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. Fără a ține cont de suma pretinsă, instanța de apel a acordat suma de 500.181,16 lei reprezentând contravaloare servicii pentru anul 2009 și suma de 501.078,24 lei reprezentând contravaloare servicii pentru perioada ianuarie - septembrie 2010, așadar un total de 1.001.259,40 lei față de 904.196,90 lei - în plus cu suma de 97.062,5 lei. - Hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța în stabilirea sumelor pretins datorate, a analizat raportul de expertiză - expert G.T. și fără a corobora constatările acestuia cu actele dosarului, a extras cu ușurință suma rămasă de plată din ianuarie 2009 și decembrie 2009 - în sumă de 500.181,16 lei.

Aceeași instanță de apel a admis însă, excepția prescripției debitului antelor datei de 10 februarie 2012, constatând ca factura din 31 ianuarie 2009 în valoare totală de 106.043,58 lei, a fost achitată parțial, însă, deși achitată, aceasta trebuia să fie scăzută în totalitate din valoarea debitului pretins. Deși instanța a admis excepția prescrierii și a penalităților datorate potrivit aceleiași facturi din ianuarie 2009 și parțiale din factura din martie 2009 în valoare totală de 88.571,25 lei, instanța a acordat apelantei pentru perioada „anului 2009" penalități în valoare de 257.956,42 lei, atât cât stabilește experta (aferentă sumei datorată de 500.181,16 lei), nescăzându-se suma de 60.551,17 lei, rămasă neplătită și prescrisă, din factura din ianuarie 2009 (sau total valoare 106.043,58 lei), iar baza de calcul al penalităților este eronată.

Experta a stabilit debitele fără a avea în vedere pe cele prescrise, astfel cum au fost constatate de instanța de judecată. - În mod constant, U.A.T. Tg. Ocna a susținut în orice fază a demersului juridic că suma de 669.464,13 lei, reprezintă debite restante de la persoane fizice și juridice private care nu au fost încasate de la acestea și nu este posibil ca, ulterior încetării calității de intermediar furnizor, de predare a gestiunii să acopere din bugetul local sumele respective ca plată pentru terți. Sumele respective reprezintă debite restante ale actualilor beneficiari cu care SC C. SA Bacău a încheiat noi contracte de furnizare. Intimata - reclamantă SC C.R.A.B. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 teza I C. proc. civ. instanța nu a acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecății, respectiv contravaloarea facturilor fiscale emise și neîncasate pentru perioada 31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, în mod corect reținându-se că reclamanta este îndreptățită la contravaloarea apei potabile și a penalităților de întârziere în cuantumul determinat, raportat la starea de fapt stabilită, fiind aplicate corect dispozițiile art. 969, 1110-1113 C. civ.

În ceea ce privește excepția prescripției în mod corect a reținut instanța de apel că momentul de la care pot fi recunoscute pretențiile reclamantei este cel determinat potrivit Decretului nr. 167/1958 respectiv de data de 10 februarie 2009, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 10 februarie 2012. În ce privește restul criticilor întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că acestea nu vizează lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci mjodul de apreciere a probelor, încât nu pot face analiza în recurs. Modul de calcul, forța probantă a unor probe țin de netemeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei, încât nu pot face obiectul cenzurii în recurs.

În mod întemeiat instanța a apreciat că nu i se poate refuza intimatei a primi contravaloarea unui serviciu care s-a prestat efectiv orașului Târgu Ocna, doar pentru că nu s-au recuperat de către pârâtă debitele de la populație, așa cum se susține, răspunderea fiind contractuală decurgând din contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă nr. 19/2005, modificat prin actul adițional. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna) împotriva Deciziei nr. 99 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.