ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Onești sub nr. 776/270 din 13 februarie 2012 reclamanta SC C.R.A.B.

SA a chemat în judecată U.A.T. Târgu Ocna pentru a fi obligată la plata sumei

de 1.815.221,62 lei reprezentând prestații efectuate și neachitate în valoare

de 1.258.482,15 lei și penalități de întârziere în valoare de 556.739,47 lei

calculate până la data de 31 octombrie 2010, precum și la plata penalităților

de întârziere calculate la debitul principal de la data de 31 octombrie 2010

până la plata efectivă a datoriei și plata cheltuielilor de judecată respectiv

22.274,85 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Prin sentința

civilă nr. 642 din 26 februarie 2012 Judecătoria Onești a admis excepția lipsei

competenței materiale, declinându-și competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Județean Bacău.

La Tribunalul

Bacău cauza a fost înregistrată, la secția civilă, la data de 15 martie 2012;

după reorganizarea secțiilor civile în secția civilă I și secția civilă II și

de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost trimisă spre competentă

soluționare acestei din urmă secții.

Prin sentința

civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 Tribunalul Bacău a admis în parte

acțiunea, obligând pârâta să achite reclamantei contravaloare debit (consum) în

valoare de 97.062,5 lei, cheltuieli de judecată în valoare de 4.168 lei taxe

timbru și 375 lei contravaloare onorariu expert.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 347/20 septembrie 2010

a fost constatată legalitatea hotărârii asupra fuziunii dintre SC C.A.B. SA cu

SC A.S.B. SA și s-a dispus înregistrarea societății nou înființate SC C.R.A.B.

SA între SC A.S. SA, în calitate de operator și Primăria Târgu Ocna, în

calitate de utilizator a fost încheiat contractul din 1 iulie 2005 având ca

obiect asigurarea serviciului public de alimentare cu apă potabilă în

conformitate cu prevederile legale în vigoare. Acest contract modificat de un

act adițional fără număr, a fost valabil până la data fuziunii și înființării

SC C.R.A.B. SA Bacău. Din actele care s-au depus odată cu cererea de fuziune,

respectiv din proiectul de fuziune care a avut la bază raportul de expertiză

întocmit de expert A.M.V.D. nu rezultă datoria pârâtului față de SC A.S. SA la

data fuziunii și nici datoriile defalcate pe luni conform proceselor - verbale

de constatare a consumului. Orice modificare a actelor care au stat la baza

fuziunii și a înregistrării noii societăți, respectiv a reclamantei, nu este

posibilă. Dacă la data aceea la care a luat ființă reclamanta nu s-a

înregistrat nicio datorie a Orașului Târgu Ocna față de noua societate și nici

față de societatea contopită, nu este niciun debit de recuperat la această

dată. După data de 30 septembrie 2010 au fost înregistrate de reclamantă debite

ale pârâtei în valoare de 97.062,50 lei, conform facturilor emise. Facturile trebuie

să cuprindă atât debitul principal, cât și penalitățile calculate pe lunile

anterioare. Având în vedere că expertul a calculat această sumă conform

facturilor emise de către reclamantă și având în vedere poziția pârâtei care a

solicitat admiterea acțiunii pentru debitul de 97.062,50 lei, acțiunea a fost

admisă în această limită.

În termen

legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta SC C.R.A.B. SA a formulat

recurs.

Prin încheierea

din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău a recalificat calea de atac recurs

în apel și prin Decizia nr. 99/2013 Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC

C.R.A.B. SA împotriva sentinței civile nr. 340 din 11 februarie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 776/270/2012, în contradictoriu

cu intimata-pârâtă U.A.T. Târgu Ocna.

A schimbat în

parte sentința civilă nr. 340 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul

Bacău.

A admis

excepția prescripției pentru suma de 88.571,25 lei reprezentând penalități de

întârziere înscrise în facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 (42.374,66 lei)

și (parțial, pentru 46.196,24 lei) și, în consecință, a respins, ca prescrisă,

acțiunea în privința acestor penalități de întârziere.

A obligat

pârâta U.A.T. Târgu Ocna să plătească reclamantei, pe lângă suma de 97.062,5

lei reprezentând contravaloare debit, următoarele sume de bani:

- 500.181,16

lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru anul 2009, precum și

penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, în valoare de 257.956,42

lei;'

- 501.078,24

lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru perioada ianuarie -

septembrie 2010, precum și penalități de întârziere aferente aceleiași

perioade, în valoare de 36.625,87 lei.

A respins, ca

nefondat, capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere începând

cu data de 31 octombrie 2010 și până la data plății efective.

A obligat

pârâta să plătească reclamantei, pe lângă sumele de 4168 lei taxă judiciară de

timbru și 375 lei onorariu expertului, și sumele de 17.149,4 lei reprezentând

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și de 1.556 lei diferență onorariu

expert.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat

intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 8.579,7 lei

reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că serviciul public de alimentare cu apă

potabilă a orașului Târgu Ocna a fost asigurat de SC A.S. SA Bacău, în baza

contractului de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de

alimentare cu apă potabilă din 1 iulie 2005, contract încheiat între furnizor

și Primăria Târgu Ocna. Art. 6.2 lit. b), art. 9.7 și art. 16 din contract

(referitoare la termenul de scadență al facturilor și la modul de calcul și de

plată al penalităților de întârziere) au fost modificate printr-un act

adițional, semnat de ambele părți, dar nedatat. Prin acțiune, reclamanta a

pretins plata sumelor înscrise în facturile fiscale (în număr de 45) emise în

perioada 31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, facturi în care au fost înscrise

atât contravaloarea debitelor j principale, cât și cea a penalităților de

întârziere. Consumurile ce apă potabilă a căror contravaloare a fost înscrisă

în aceste facturi sunt cele determinate prin procesele-verbale de constatare a

cantităților de apă consumate semnate de cele două părți, fără obiectiuni din

partea beneficiarului, cu excepția procesului-verbal înregistrat la intimat din

2010 în care acesta a acceptat la plată cantitatea de 94.273 mc din 96.252 mc

pretinsă de furnizor. Intimata nu a contestat existența debitului principal, la

dosarul tribunalului fiind depuse adrese ale intimatei către SC A.S. SA (din 30

martie 2010 și din 7 aprilie 2010) prin care acesta a solicitat

furnizorului său propuneri de eșalonare. Potrivit expertizei contabile

efectuate de expertul T.G. și a anexelor la expertiză, din debitul principal,

de 705.091,54 lei, intimata a făcut plăți în sumă de 204.910,38 lei, rămânând

de plată suma de 500.181,16 lei; la acest debit expertul a calculat penalități

de întârziere în sumă de 257.956,42 lei, excluzându-le pe cele aferente apei

potabile furnizate anterior lunii februarie 2009. Deosebit de reclamantă,

expertul a determinat o altă modalitate de imputare a plăților, cu referire la

factura din 31 ianuarie 2009, constatând achitat integral, în trei tranșe,

debitul la această factură, la data de 23 iunie 2010. Pentru perioada ianuarie

2010 -septembrie 2010 (inclusiv), expertiza contabilă a determinat un debit

principal de 501.078,24 lei - pentru care intimata nu a făcut nici măcar plăți

parțiale, debit la care a calculat penalități de întârziere în sumă de

36.625,87 lei. Pentru perioada octombrie 2010 - decembrie 2010 (inclusiv),

ulterioară datei fuziunii, expertiza contabilă a determinat un debit principal

de 97.062,5 lei, debit care constituie obligația de plată stabilită de

tribunal, prin hotărârea apelată, în sarcina pârâtei.

În privința

motivului pentru care tribunalul a admis acțiunea doar pentru acest din urmă

debit, această instanță a constatat că SC A.S. SA Bacău a fuzionat prin

contopire cu SC C.A.B. SA, legalitatea hotărârii de fuziune și înregistrarea

societății nou înființate, SC C.R.A.B. SA, fiind constatată și dispusă prin

sentința civilă nr. 347 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău.

înregistrarea noii societăți în registrul comerțului s-a făcut la data de 27

septembrie 2010 când a fost eliberat certificatul de înregistrare, iar radierea

vechilor societăți s-a făcut la data de 30 septembrie 2010. S-a reținut că

efectele fuziunii au un caracter complex, mai ales din perspectiva societăților

care participă la această operațiune, societăți care dispar ca urmare a

reunirii de patrimonii, patrimonii preluate în întregime (în cazul fuziunii

prin contopire) de către noua societate rezultată din contopire. Noua societate

rezultată prin contopire a preluat atât drepturile, cât și obligațiile societăților

dizolvate, nefiind relevantă inexistenta acestei mențiuni în raportul întocmit

potrivit art. 243 din Legea nr. 31/1990. Ca urmare a fuziunii prin contopire,

apelanta este îndreptățită să afirme și să-și valorifice pe cale judiciară,

împotriva intimatei - debitoare al uneia dintre societățile dizolvate -

creanțele pe care SC A.S. SA le avea împotriva intimatei până la data fuziunii

(și, evident, și după această dată, situație confirmată de tribunal prin

hotărârea supusă controlului acestei instanțe și la care, intimata, prin

neexercitarea căii de atac, a achiesat). Furnizarea apei potabile s-a făcut

către intimată care, acționând ca intermediar, a furnizat apa potabilă, la

rândul său, consumatorilor privați, persoane fizice și juridice cu care a avut

încheiate contracte individuale. în temeiul acestor contracte, pentru

perioadele guvernate de acestea, intimata avea calea acțiunilor în justiție.

S-a mai reținut că momentul de la care pot fi recunoscute pretențiile apelantei

este cel determinat potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 10

februarie 2009, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 10

februarie 2012 (data Poștei), că nu poate fi reținută întreruperea prescripției

invocată de apelantă, nici pentru cazul prevăzut de art. 16 alin. lit. a), nici

pentru cel prevăzut de art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958. Față de

constatarea că facturile fiscale din 31 ianuarie 2009 și din 31 martie 2010

cuprind, conform anexelor la aceste facturi, penalități de întârziere calculate

pentru facturi scadente anterior datei de 10 februarie 2009, excepția

prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, cu consecința respingerii, ca

prescrise, a acțiunii pentru aceste sume (nu ca nefondate, potrivit hotărârii

apelate). Nu a fost admisă această excepție pentru suma de 427.369,16 lei, așa

cum a pretins intimata încă de la instanța de fond, având în vedere că această

sumă, determinată de expertul contabil, reprezintă penalități de întârziere

care, chiar dacă ar fi prescrise, nu au fost solicitate de reclamantă prin

acțiune. S-a mai reținut că apelanta este, însă, îndreptățită ia contravaloarea

apei potabile și a penalităților de întârziere, în cuantumul determinat prin

raportul de expertiză contabilă, fiind corectă aplicarea dispozițiilor art. 1110

- 1113 C. civ. de către expertul contabil. Hotărârea apelată a fost schimbată

sub acest aspect, precum și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar, fiind acordate corespunzător

pretențiilor admise, iar onorariul expertului a fost acordat integral.

În temeiul art.

274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în apel, în temeiul art. 298, intimata a

fost obligată la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar

calculate la valoarea pretențiilor pentru care a fost admis apelul.

Împotriva

acestei cîecizii a declarat recurs pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna)

reprezentată de primar invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel, în subsidiar respingerea apelului și menținerea

hotărârii instanței de fond.

- În

dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de

apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ. Fără a ține cont de suma pretinsă, instanța de apel a

acordat suma de 500.181,16 lei reprezentând contravaloare servicii pentru anul

2009 și suma de 501.078,24 lei reprezentând contravaloare servicii pentru

perioada ianuarie - septembrie 2010, așadar un total de 1.001.259,40 lei față

de 904.196,90 lei - în plus cu suma de 97.062,5 lei.

- Hotărârea

instanței de apel este lipsită de temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța în stabilirea sumelor pretins datorate, a analizat raportul de

expertiză - expert G.T. și fără a corobora constatările acestuia cu actele

dosarului, a extras cu ușurință suma rămasă de plată din ianuarie 2009 și

decembrie 2009 - în sumă de 500.181,16 lei. Aceeași instanță de apel a admis

însă, excepția prescripției debitului antelor datei de 10 februarie 2012,

constatând ca factura din 31 ianuarie 2009 în valoare totală de 106.043,58 lei,

a fost achitată parțial, însă, deși achitată, aceasta trebuia să fie scăzută în

totalitate din valoarea debitului pretins. Deși instanța a admis excepția

prescrierii și a penalităților datorate potrivit aceleiași facturi din ianuarie

2009 și parțiale din factura din martie 2009 în valoare totală de 88.571,25

lei, instanța a acordat apelantei pentru perioada „anului 2009" penalități

în valoare de 257.956,42 lei, atât cât stabilește experta (aferentă sumei

datorată de 500.181,16 lei), nescăzându-se suma de 60.551,17 lei, rămasă

neplătită și prescrisă, din factura din ianuarie 2009 (sau total valoare

106.043,58 lei), iar baza de calcul al penalităților este eronată. Experta a

stabilit debitele fără a avea în vedere pe cele prescrise, astfel cum au fost

constatate de instanța de judecată.

- În mod

constant, U.A.T. Tg. Ocna a susținut în orice fază a demersului juridic că suma

de 669.464,13 lei, reprezintă debite restante de la persoane fizice și juridice

private care nu au fost încasate de la acestea și nu este posibil ca, ulterior

încetării calității de intermediar furnizor, de predare a gestiunii să acopere

din bugetul local sumele respective ca plată pentru terți. Sumele respective

reprezintă debite restante ale actualilor beneficiari cu care SC C. SA Bacău a

încheiat noi contracte de furnizare.

Intimata -

reclamantă SC C.R.A.B. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

În ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 teza I C. proc. civ. instanța nu

a acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecății,

respectiv contravaloarea facturilor fiscale emise și neîncasate pentru perioada

31 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, în mod corect reținându-se că reclamanta

este îndreptățită la contravaloarea apei potabile și a penalităților de

întârziere în cuantumul determinat, raportat la starea de fapt stabilită, fiind

aplicate corect dispozițiile art. 969, 1110-1113 C. civ.

În ceea ce

privește excepția prescripției în mod corect a reținut instanța de apel că

momentul de la care pot fi recunoscute pretențiile reclamantei este cel

determinat potrivit Decretului nr. 167/1958 respectiv de data de 10 februarie

2009, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 10 februarie 2012.

În ce privește

restul criticilor întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că

acestea nu vizează lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greșită a

legii, ci mjodul de apreciere a probelor, încât nu pot face analiza în recurs.

Modul de

calcul, forța probantă a unor probe țin de netemeinicia hotărârii și nu de

nelegalitatea ei, încât nu pot face obiectul cenzurii în recurs.

În mod

întemeiat instanța a apreciat că nu i se poate refuza intimatei a primi

contravaloarea unui serviciu care s-a prestat efectiv orașului Târgu Ocna, doar

pentru că nu s-au recuperat de către pârâtă debitele de la populație, așa cum

se susține, răspunderea fiind contractuală decurgând din contractul de

branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă

potabilă nr. 19/2005, modificat prin actul adițional.

Pentru

considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge recursul pârâtei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta U.A.T. Târgu Ocna (Primăria Tg. Ocna)

împotriva Deciziei nr. 99 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.