ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă la 28 aprilie 2020 sub nr. dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), a formulat contestație la decizia de compensare nr. 32494 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, prin care a solicitat anularea parțială a deciziei de compensare, în sensul modificării numărului de puncte stabilite și obligarea intimatei la acordarea unui număr de 1.349.100 puncte, din care să se deducă suma de 5.000 RON, încasată în anul 1976, actualizată cu indicele de inflație.

În drept, a invocat prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin sentința civilă nr. 366 din 10 iunie 2020, Tribunalul București – secția a V-a civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 152 din 4 martie 2021, Tribunalul Sibiu a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 1487 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 152 din 4 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020.

A schimbat în tot sentința atacată și, în consecință:

A admis în parte contestația formulată de reclamantul A., a anulat în parte decizia de compensare nr. 32454 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, sub aspectul numărului de puncte în compensare acordate reclamantului.

A obligat pe pârâtă ca la evaluarea imobilului situat în Sibiu, județul Sibiu, înscris în CF xSibiu cu nr. top. x și Cf x Sibiu cu nr. top. x, transcris în CF x Sibiu să aplice grila notarială valabilă pentru anul 2019, respectiv anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

A menținut dispozițiile privind deducerea despăgubirilor în cuantum de 5.000 RON, încasate în anul 1976, actualizate cu coeficientul de actualizare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs la 9 august 2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 24 august 2022 și repartizat completului de filtru CF x.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 23 noiembrie 2022 s-a stabilit termen la 23 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului, iar prin încheierea din 15 februarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus preschimbarea termenului de judecată acordat în cauză, de la 23 martie 2023 la 4 mai 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

Obiectul recursului declarat în cauză este decizia nr. 1487 din 6 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a I civilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 152 din 4 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul A., a fost anulată în parte decizia de compensare nr. 32454 din 3 martie 2020 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, sub aspectul numărului de puncte în compensare acordate reclamantului, iar pârâta a fost obligată ca la evaluarea imobilului să aplice grila notarială valabilă pentru anul 2019, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

Raportat la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stipulează:

,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, sentința civilă nr. 152 din 4 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020 este supusă numai apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Din perspectiva prevederilor legale enunțate, se constată că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, întrucât este pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1487 din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.