ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019, având ca obiect Legea nr. 10/2001, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat în temeiul art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013: - să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Cluj, cu nr. topo. x situat în Cluj-Napoca; - să se constate existența și întinderea dreptului de proprietate pentru imobilele indicate la petitul 1; - să se dispună, în principal, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul dosarului nr. x C. civ., identificat la petitul 1, conform grilei notariale valabile la data de 16.05.2013, respectiv 3.419.362,7 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON, sumă actualizată potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013; - obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist ce face obiectul dosarului nr. x C. civ., respectiv emiterea Deciziei de compensare pentru un număr de 3.419.362,07 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON (denumită în continuare Decizia de compensare) la care este îndreptățit, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.

La data de 26.02.2020, reclamantul A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: - să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Cluj, cu nr. topo. x situate în Cluj-Napoca; să se constate existența și întinderea dreptului de proprietate pentru imobilele indicate la petitul 1; - să se dispună, în principal, obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare pentru imobilele ce au fost situate în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj și înscrise în CF nr. x Cluj cu nr. topo. x, conform valorii de piață actuale, într-un termen rezonabil de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În subsidiar, a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist ce face obiectul dosarului nr. x C. civ., respectiv emiterea Deciziei de compensare pentru un număr de 3.419.362,07 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON (denumită în continuare Decizia de compensare) la care este îndreptățit, într-un termen rezonabil de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 15/13.01.2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis, în parte, acțiunea civilă modificată formulată de reclamantul A., și, în consecință: - a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent și a validat propunerea Primarului Municipiului Cluj-Napoca, cuprinsă în Dispoziția de propunere de acordare de despăgubiri nr. 105/2012, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru imobilul înscris în CF nr. x Cluj, cu nr. top x, situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj; a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul nr. x C. civ./2014, prin emiterea Deciziei de compensare cu acordarea a 5.347.144 puncte, pentru imobilul mai sus descris, conform grilei notariale la momentul anului 2019; - a respins în rest acțiunea civilă;

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. A obligat reclamantul să plătească pe seama inginer expert B., suma de 2.060 RON, cu titlu de diferență onorariu.

Prin decizia nr. 270 din 07 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile principale declarate de reclamantul A. și pârâta Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 15 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Cluj. A respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei nr. 270 din 07 ocotmbrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

În susținerea admisibilității recursului, reclamantul a arătat că petitul principal în realizare nr. 3 lit. A) din cererea introductivă a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care constituie dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituție, invocând susținând prioritatea aplicării dreptului unional în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Prin rezoluția din 17 martie 2022 s-a stabilit termen la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 noiembrie 2019 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, prevede, în art. 35, că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Reiese, așadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Prin decizia civilă nr. 270/A din 7 octombrie 2021, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj a soluționat apelul declarat de reclamant, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acțiunilor întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Sub aspectul admisibilității căii de atac declarate în cauză nu pot fi primite argumentele reclamantului referitoare la prioritatea aplicării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, normă despre care se susține că ar constitui dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituție, în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 163/2015, în condițiile în care, pe de o parte, normele de drept substanțial se raportează la dreptul intern, față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, reclamantul este cel care a fixat cadrul procesual în cadrul căruia și-a formulat pretențiile, invocând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecință, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Față de soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlate cereri formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.