ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2352/2023

HOTĂRÂRE

28.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2352/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Judecătoria Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Poliției Locale Timișoara, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a solicitat anularea titlului executoriu nr. x/06.06.2018 emis de intimata AJFP Timiș, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor bancare al contestatorului pentru o creanță în cuantum de 5.705 RON, respectiv adresa de înființare a popririi din data de 14.01.2019 cu privire la creanța în cuantum de 3.025 RON.

II. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Prin sentința civilă nr. 2701 din 9 februarie 2023, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că Judecătoria Timișoara are calitatea de intimată, fiind astfel incidente prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ.

Având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, respectiv Judecătoriei Salonta.

III. Hotărârea Judecătoriei Salonta:

Învestită prin declinare, Judecătoria Salonta a pronunțat sentința nr. 413 din 2 octombrie 2023 prin care a admis necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. instituie o competență alternativă și facultativă, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Odată aleasă instanța (prin sesizarea cu cererea de chemare în judecată) reclamantul nu mai poate reveni asupra acestei alegeri, competența fiind câștigată.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie cererea prin care contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Judecătoria Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Poliției Locale Timișoara, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a solicitat anularea titlului executoriu nr. x/06.06.2018 emis de intimata AJFP Timiș, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor bancare al contestatorului.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că: "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Contestatorul A. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de textul legal anterior redat - de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Timișoara, instanță în a cărei circumscripție se află sediul intimaților Judecătoria Timișoara, Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Direcția Poliției Locale Timișoara, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Normele art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanță din oficiu prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În aceste condiții, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către instanța de judecată din oficiu și nici de către contestator, ci numai de către intimați în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Având în vedere prevederile legale anterior menționate și faptul că cererea de chemare în judecată este o contestație la executare în materie fiscală, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, aceasta fiind instanța de drept comun în circumscripția căreia se află atât sediul intimaților, cât și domiciliul reclamantului care are calitatea de debitor în actele de executare contestate.