ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 august 2022, sub nr. x/2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, Judecătoria Timișoara, Direcția Poliției Locale Timișoara și Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, a solicitat constatarea perimării executării silite pornite în baza titlurilor executorii cu nr. x/06.06.2018 și nr. x/27.12.2018 emise de către Administrația Finanțelor Publice Timiș.

Prin sentința civilă nr. 919/2022 din 1 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara. În considerentele acestei sentințe, Tribunalul Timiș a reținut că cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant este o veritabilă contestație la executare în materie fiscală, competența de soluționare aparținând instanței de drept comun. Având în vedere că domiciliul reclamantului este în Timișoara, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 25.771 din 19 decembrie 2022, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia. În pronunțarea acestei sentințe, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 și, având în vedere că Judecatoria Timișoara are calitatea de intimată în cauză, a admis excepția necompetenței teritoriale de soluțonare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 83 din 8 februarie 2023, Judecătoria Strehaia, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Timișoara. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că prevederile art. 127 alin. (2) Cod procedură cuprind o normă de competență facultativă, instituită în favoarea reclamantului, așa cum rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce semnifică faptul că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege. Alegerea contestatorului a fost de a introduce acțiunea la Judecătoria Timișoara, chiar dacă este parte în proces, această instanță fiind competentă teritorial, conform art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât se află în circumscripția domiciliului debitorului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 3 aprilie 2023. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie cererea reclamantului de constatare a perimării executării silite pornite în baza titlurilor executorii cu nr. x/06.06.2018 și nr. x/27.12.2018 emise de către Administrația Finanțelor Publice Timiș, iar raportat la motivele invocate, se constată că sunt incidente normele privind contestația la executare, având în vedere că dispozițiile legate de perimarea executării silite sunt prevăzute în Cartea a V-a, titlu I din C. proc. civ., art. 697. Prin urmare, determinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată se face prin raportare la dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., norme legale prin care se stabilește că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că cererea de chemare în judecată este o contestație la executare în materie fiscală, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze cauza, aceasta fiind instanța de drept comun, în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului care are calitatea de debitor în actele de executare contestate. Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul spre judecare.