ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 7 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., prin reprezentant B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta nu este tatăl său, să se dispună schimbarea numelui de familie, din D. în E., radierea numelui pârâtului de la rubrica "tată" și actualizarea înscrisurilor din livretul de familie. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 100 alin. (1), art. 414 alin. (2), art. 420, art. 421 alin. (2) și (4), art. 433 alin. (1) și (2) C. civ., precum și pe cele ale art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București Prin sentința civilă nr. 14796 din 3 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, în cazul cererilor privind filiația, competența aparține instanței de tutelă și familie și este reglementată de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De asemenea, a arătat că, în materie de persoane, competența teritorială este întotdeauna exclusivă, fiind reglementată de norme de ordine publică de la care părțile nu pot deroga prin convenția lor, iar art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se sustrage acestei reguli, după cum și norma de drept comun din art. 107 din același cod poate fi de ordine publică în materie de persoane, dar de ordine privată în materie de bunuri și de alte drepturi de care părțile pot dispune. Judecătoria Sectorului 4 București a menționat că reclamantul poate alege între instanțele competente anume prevăzute, dar, sub aspectul caracterului necompetenței instanței nelegal sesizate și al regimului juridic al invocării excepției de necompetență, se aplică dispozițiile referitoare la competența teritorială exclusivă. Făcând referire la dispozițiile art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, și reținând că, potrivit art. 89 din același act normativ, stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale, iar, conform art. 91 din cod, dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, instanța a consemnat că, în baza art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. Totodată, a reținut că, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005, dovada domiciliului se poate face și cu declarația pe propria răspundere a solicitantului, însoțită de nota de verificare a polițistului de ordine publică, prin care se certifică existența unui imobil cu destinație de locuință și faptul că solicitantul locuiește efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ sau declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spațiu. Instanța a apreciat că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu adresa cu care o persoană care figurează în evidențele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date la data sesizării instanței, ci adresa unde persoana locuiește efectiv. Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, potrivit susținerilor reclamantului de la termenul de judecată din 3 noiembrie 2022, la data introducerii acțiunii, acesta locuia împreună cu reprezentantul său legal la o adresă din București, unde s-au mutat în cursul anului 2021 și unde locuiesc și în prezent. În ceea ce îl privește pe pârât, din verificările efectuate din oficiu la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a reieșit că, începând cu 14 octombrie 2016, acesta figurează cu domiciliul activ în București. În fapt însă, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut, potrivit susținerilor pârâtului de la termenul de judecată din 3 noiembrie 2022, că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, acesta locuia în Constanța, unde locuiește și în prezent. Faptul că pârâtul nu locuia efectiv, la data introducerii acțiunii, și nu locuiește nici în prezent la adresa din București, str. x, a fost apreciat că a fost atestat de agenții din cadrul Poliției Locale Sector 4, în urma verificărilor efectuate în acest sens. Reținând că nici reclamantul și nici pârâtul nu locuiau, la data introducerii cererii de chemare în judecată, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București, și având în vedere interesul superior al copilului, care impune desfășurarea judecății cât mai aproape de domiciliul său, în vederea administrării cu mai multă ușurință a probelor, instanța a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București Prin sentința civilă nr. 499 din 19 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. De asemenea, conform art. 113 pct. 1 din același act normativ, în afară de instanța prevăzută la art. 107, mai este competentă și instanța domiciliului reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiației, existând, așadar, o competență teritorială alternativă în materia stabilirii filiației. Această prevedere, fiind specială, se interpretează restrictiv, în sensul aplicării doar în cauzele având acest obiect, iar nu în orice litigiu referitor la filiație. Instanța a apreciat, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ci cele ale art. 107 ale acestui act normativ. Constatând că pârâtul locuiește, în fapt, în Constanța, str. x, jud. Constanța, a stabilit că Judecătoria Constanța este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cauza.

Hotărârea Judecătoriei Constanța Prin sentința civilă nr. 5393 din 31 mai 2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., se deduce că, în pricinile care nu se referă la bunuri sau la alte drepturi de care părțile pot să dispună, competența teritorială este exclusivă. Judecătoria Constanța a apreciat că, în această ipoteză, legea stabilește o anumită instanță competentă din punct de vedere teritorial, alteori se aplică dispoziția cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. Totodată, a constatat că, în cauza dedusă judecății, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în tăgada paternității, fiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care instituie o competență alternativă, fiind competentă să judece o acțiune în tăgada paternității și instanța de la domiciliul reclamantului, pe lângă cea de la domiciliul pârâtului. Judecătoria Constanța a reținut că sunt aplicabile și prevederile art. 116 C. proc. civ., ce conferă reclamantului alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegerea reclamantului fiind aceea de a învesti instanța de la domiciliul acestuia. Față de aceste prevederi legale, și reținând că, din verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcției Generale pentru Evidența Populației, a rezultat că domiciliul reclamantului figura, în evidențe, ca fiind în str. x, București la momentul introducerii acțiunii, aceasta constituind locuința efectivă a acestuia prin raportare la prevederile art. 91 alin. (1) C. civ., Judecătoria Constanța a stabilit că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 4 București.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de acțiunea în tăgada paternității cu care reclamantul A., prin reprezentant B., a învestit Judecătoria Sectorului 4 București, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta nu este tatăl său, să se dispună schimbarea numelui de familie, din D. în E., radierea numelui pârâtului de la rubrica "tată" și actualizarea acestor înscrieri în livretul de familie. Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 C. proc. civ. Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației. Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în cererile privind stabilirea filiației, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată chiar prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial. În raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, competența teritorială este una alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantului. În cauză, reclamantul, prin reprezentant, a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, în considerarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., arătând că domiciliul legal al pârâtului, este în București, str. x. Acest domiciliu al pârâtului figurează și în cartea sa de identitate, depusă la dosarul cauzei, valabilă până la 18 noiembrie 2026. Deși pârâtul a afirmat, în fața Judecătoriei Sectorului 4 București, că locuiește în fapt în municipiul Constanța, str. x, aceste susțineri nu au fost probate, iar niciunul dintre demersurile întreprinse de instanțele aflate în conflict în scopul identificării domiciliului părții și stabilirii instanței competente nu a relevat, cu certitudine, existența unei astfel de împrejurări. Dimpotrivă, verificările efectuate din oficiu, la 9 mai 2023, de către Judecătoria Sectorului 4 București, în baza de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, au atestat că domiciliul activ al pârâtului este, din 14 octombrie 2016, în municipiul București, str. x. În raport de aceste considerente, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2) C. civ., potrivit cărora dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 4 București, ca instanță de la domiciliul pârâtului, iar, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia. Prin urmare, Judecătoria Sectorului 4 București nu mai putea să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe competente. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 București este instanța competentă a soluționa cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.