ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2041/2023

HOTĂRÂRE

08.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2041/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.11.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1021,81 RON, reprezentând debit neachitat precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026-1033 titlul X C. proc. civ.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 02.05.2023, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a reținut cauza în pronunțare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 3367/15.05.2023, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A reținut instanța că din răspunsul Inspectoratului General Pentru Imigrări a rezultat că permisul de ședere al pârâtului este expirat, iar ultima reședință declarată a fost în București, Splaiul Independenței nr. 315 -31 ap. 207, adresă la care însă în prezent pârâtul nu mai locuiește.

Întrucât atât domiciliul, cât și reședința pârâtului sunt necunoscute, competența apareține judecătoriei în circumscripția căreia se află managerul de active al reclamantei, în speță Judecătoria Târgoviște, în acord cu dispozițiile art. 108 C. proc. civ., potrivit cărora dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz.

Prin sentința nr. 2222/05.09.2023, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că între C. S.A. și pârâtul B. s-a încheiat contractul de abonament nr. x/05.02.2016, pentru o perioadă minimă contractuală de 24 de luni, având ca obiect furnizarea de către C. S.A., de servicii de comunicații electronice mobile.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. (în calitate de cesionară), solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1021,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin urmare, acțiunea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator al cărui domiciliu este necunoscut.

Astfel, din adresa nr. x a Ministerului Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări, rezultă că pârâtul a avut ultima reședință pe teritoriul României, în Municipiul București, str. x, însă străinul în cauză figurează în evidențele instituției cu permis de ședere expirat .

În cauză, reclamanta este persoană juridică cu sediul în străinătate, iar pârâtul este persoană fizică de naționalitate albaneză (conform copiei pașaportului – f. x verso), căreia i-a expirat permisul de ședere pe teritoriul României, însă contractul a fost încheiat de părți în România, executarea acestuia urmând a fi realizată tot în România (facturile au fost emise la adresa din București, sector 6).

Așadar, având în vedere specificul prezentei cauze (litigiu cu elemente de extraneitate), sunt incidente dispozițiile art. 1080 C. proc. civ., instanțele române fiind competente exclusiv în soluționarea prezentei cereri.

În conformitate cu art. 1072 C. proc. civ.: "Competența internă. (1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale."

În conformitate cu art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de valoare redusă se stabilește conform dreptului comun.

Prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului. Norma de competență instituită de art. 121 C. proc. civ. este una imperativă, de la care părțile nu pot deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., prin alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Însă, deși în cauză pârâtul a avut calitatea de consumator, nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtului este necunoscut.

Prin urmare, cum pârâtul este persoană cu domiciliul necunoscut, devin aplicabile dispozițiile art. 108 C. proc. civ., respectiv cazul de competență teritorială alternativă în situația pârâtului cu domiciliul necunoscut.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența teritorială prevăzută de art. 108 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, în raport de art. 130 C. proc. civ., dreptul de a contesta alegerea instanței revenea exclusiv pârâtului, care nu a formulat întâmpinare și nu a invocat vreo excepție.

Întrucât prima instanță învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Sectorului 6 București, aceasta devine competentă să soluționeze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenței teritoriale invocate.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantei A. de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 1021,81 RON, reprezentând debit neachitat precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

În circumstanțele particulare ale cauzei, în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, textul legal se coroborează cu art. 108 C. proc. civ., conform căruia "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz."

Dispozițiile art. 108 C. proc. civ. reglementează însă o competență de ordine privată, a cărei nesocotire nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, așa cum statuează dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Cum în cauză excepția de necompetență nu fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Sector 6 București, ca instanță mai întâi învestită, prin manifestarea procesuală în acest sens a reclamantei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.