ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 274/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 18.03.2022 sub nr. x/2022, reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. și cu pârâta C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul art. 499, 524, 527, 528 si 529 C. civ. stabilirea și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, într-o sumă de bani raportată la veniturile realizate de către pârât (tatăl biologic), până la terminarea studiilor, reclamantul arătând că este student în anul 3 de studii, al Academiei de Studii Economice din București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3684/29.09.2022 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 2 București, motivat de faptul că reședința pârâtului este în Sectorul 2 București, fiind incidente regulile de drept comun, respectiv cele ale art. 107 C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința nr. 15756 pronunțată la data de 5 decembrie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că domiciliul pârâtului la data sesizării instanței se afla în Târgoviște, astfel cum rezultă din fișa DEPABD aflată la dosar declinat.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o acțiune având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere în favoarea reclamantului major, instanțele aflate în conflict înțelegând a se prevala, în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., de interpretarea diferită a noțiunii de domiciliu al pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar alin. (2) al acestui text de lege stipulează că "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

În privința acestui text legal, Înalta Curte constată că nu menționează alternativ fie domiciliul pârâtului, fie reședința acestuia, legiuitorul acordând valență legală, din punctul de vedere al competenței instanței de judecată, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale și pentru a da posibilitatea părților din raportul juridic să-și conformeze comportamentul dispozițiilor sale.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că: " (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 107 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv."

Or, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 18.03.2022 - aceasta constituind data sesizării instanței, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, reședința pârâtului era în str. x, București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2023.