ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1841/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 22.09.2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 156.000 1ei cu titlu de daune, suma reprezentând fonduri bănești acordate pârâtului spre administrare; la plata de daune moratorii în cuantumul prevăzut de lege (dobânda legală) de la momentul scadenței-25.04.2018 - până la momentul plății efective a prejudiciului și a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 792 și următoarele C. civ., art. 798, art. 831-836 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, prin raportare la domiciliul său și la dispozițiile legale prevăzute de art. 107 din C. proc. civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2915 din 05 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

În motivarea acestei soluții procesuale, instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, potrivit art. 113 din C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanța a constatat că reclamanta a invocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală și a susținut că prejudiciul a fost provocat la domiciliul său, situat în Sectorul 5 București.

Din actele dosarului a rezultat că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanta avea domiciliul pe raza Sectorului 5 București, dar la momentul efectuării plăților și, implicit, la momentul producerii presupusului prejudiciu, reclamanta avea domiciliul pe raza Sectorului 1 București, astfel cum rezultă din verificările DEPABD.

Astfel, având în vedere că presupusul prejudiciul invocat de către reclamantă s-a născut cu ocazia virării sumelor de bani, dată la care domiciliul acesteia nu se afla pe raza sectorului 5 București, ci pe raza sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că nu este competentă teritorial în mod alternativ prin raportare la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Târgoviște, instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază pârâtul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgoviște, prin încheierea de ședință din 16 iunie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut că regula de drept comun în materia competenței teritoriale, este instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, normă cuprinsă în art. 107 din C. proc. civ.

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că norma generală indicată de art. 107 din C. proc. civ. reprezintă o competență relativă, iar reclamantul, în situația în care devin incidente și alte cazuri de competență relativă, are la alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În prezenta cauză, reclamanta a invocat în motivarea alegerii sale în ceea ce privește competența instanței sesizate, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., fiind astfel un caz de competență alternativă la alegerea reclamantului și a precizat că este competentă instanța de la locul unde s-a produs prejudiciul, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, raportat la împrejurarea că la data de 20.03.2018 l-a notificat pe pârât în vederea restituirii banilor, iar la data respectivă reclamanta avea domiciliul în sectorul 5 București, conform verificărilor în baza de date DEPABD.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru următoarele argumente:

Se constată că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubirile solicitate ca urmare a producerii unui prejudiciu, pretenții întemeiate de reclamantă pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală.

Art. 107 din C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 din C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În litigiul pendinte, Judecătoria Târgoviște este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul pârâtului B., iar Judecătoria Sectorului 5 București este instanța în a cărei rază teritorială s-a produs prejudiciul reclamat.

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta A. a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de la locul unde s-a produs prejudiciul, raportat la împrejurarea că la data de 20.03.2018 l-a notificat pe pârât în vederea restituirii sumei de bani, și, în consecință, prin această alegere, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.