ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 19 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata la sumei de 11.360,5 RON, din care 6.560,50 RON - taxă de timbru și 4.800 RON -onorariu de avocat pentru faza procesuală recurs din dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Justiție și Casație, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 716 din 31 ianuarie 2022, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, apreciind, totodată, că în raport de temeiul juridic al cererii introductive, reprezentat de răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru pretinsa culpă procesuală deținută în dosarul de fond, sunt incidente și dispozițiile art. 113 alin. (1), pct. 9 C. proc. civ. care instituie competența teritorială alternativă a instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanța a apreciat că prejudiciul adus patrimoniului reclamantului prin efectuarea cheltuielilor de judecată în dosarul de fond s-a produs ca urmare a săvârșirii presupusei fapte ilicite constând în introducerea, de către pârâtă, a unei acțiuni în justiție, față de care aceasta din urmă a căzut în pretenții. Întrucât procesul de fond s-a judecat la Curtea de Apel București, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a reținut că pretinsa faptă ilicită a pârâtei a fost săvârșită la sediile acestor instanțe, nici unul dintre ele nefiind situat în Sectorul 5 al Municipiului București.

Referitor la locul producerii prejudiciului, instanța a apreciat că, în acest caz, locul în care a apărut consecința negativă asupra patrimoniului supus reparației este chiar locul săvârșirii faptei ilicite vătămătoare, respectiv tot la sediile instanțelor care au soluționat procesul în legătură cu care au fost efectuate cheltuielile de judecată, producerea prejudiciului fiind indisolubil legată de fapta ilicită pretinsă și fiind o consecință instantanee a acesteia. Dacă fapta ilicită a constat în introducerea, în mod neîntemeiat, a unei acțiuni în justiție la o anumită instanță de judecată, la aceeași instanță de judecată s-a produs și prejudiciul părții adverse constând în cheltuielile de judecată pe care a trebuit să le suporte în vederea exercitării drepturilor sale procesuale.

A reținut considerentele deciziei RIL nr. 21/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a apreciat că suprapunerea între cele două locuri menționate în cuprinsul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. este posibilă și depinde de circumstanțele concrete ale cauzei, nefiind neapărat relevant domiciliul persoanei prejudiciate.

Instanța a apreciat că domiciliul reclamantului nu poate fi considerat loc al producerii prejudiciului, doar pe considerentul că patrimoniul reclamantului a fost diminuat cu contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate, căci, interpretând în acest fel, s-ar putea ajunge la situația în care domiciliul părții care a câștigat procesul să fie situat la o distanță considerabilă de sediul instanței de judecată unde a avut loc respectivul proces, făcând mai dificilă administrarea probatoriului aferent, iar scopul legiuitorului, în reglementarea competenței teritoriale alternative în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, este tocmai acela că această instanță este cea mai bine plasată pentru administrarea probatoriului și soluționarea litigiului.

Întrucât competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București nu a putut fi reținută, în temeiul art. 113, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ., nefiind incident în cauză nici un alt caz de competență teritorială alternativă sau exclusivă, instanța a considerat că rămâne în continuare aplicabilă regula generală de determinare a competenței teritoriale în funcție de domiciliul sau sediul pârâtului, care, în speță, este în municipiul Brașov, jud. Brașov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 4804 din 8 iunie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie competența teritorială alternativă a instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 1494 C. civ., în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății. A constatat că locul plății este domiciliul creditorului, reclamant în prezenta cauză, și a apreciat că în funcție de locul plății se va stabili locul producerii prejudiciului.

A reținut că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 5 București, instanță în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul având în vedere domiciliul reclamantului (locul unde plata trebuia făcută), această instanță a fost învestită în mod legal. Astfel, reclamantul a fixat definitiv competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, opțiunea reclamantului neputând fi contestată nici de pârât, nici de către instanță.

Instanța a apreciat că, în speță, nu se poate reține că locul producerii prejudiciului este același cu locul săvârșirii faptei ilicite întrucât producerea prejudiciului nu este concomitentă cu săvârșirea faptei ilicite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 19 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.360,5 RON, din care 6.560,50 RON - taxă de timbru și 4.800 RON -onorariu de avocat pentru faza procesuală recurs din dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Cererea fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ.

În speță, instanțele în conflict au reținut că, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată - răspundere civilă delictuală, sunt incidente în speță atât dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât și ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din același act normativ ce instituie o competență teritorială alternativă în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită a locului producerii prejudiciului de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, Judecătoria Sectorului 5 București apreciind că locul producerii prejudiciului este același cu locul săvârșirii faptei ilicite și nu se află în raza de competență a acestei instanțe, în timp ce Judecătoria Brașov a apreciat că locul producerii prejudiciului este locul plății ce se efectuează la domiciliul reclamantului, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Înalta Curte, având în vedere că ambele instanțe au reținut ca temei juridic al cererii de chemare în judecată răspunderea civilă delictuală, constată că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În litigiul pendinte, Judecătoria Brașov este instanța de la sediul pârâtei, aflat în Brașov, jud. Brașov, iar Judecătoria Sectorului 5 București este instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul, fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului creditor.

Se reține că, potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ. "În lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății".

Din interpretarea textului anterior menționat rezultă că locul unde trebuia efectuată plata sumelor reclamate prin acțiune este domiciliul creditorului, reclamant în prezentul dosar, iar locul efectuării plății este locul producerii prejudiciului, în care a apărut consecința negativă asupra patrimoniului supus reparației.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de la locul producerii prejudiciului, și, în consecință, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 5 București nu putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtei, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la sediul pârâtei, fără a încălca voința reclamanului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 5 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.