ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4865 din 1 iulie 2022, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
În esență, instanța a reținut că, în cererile cu valoare redusă, competența de a soluționa cauza în primă instanță aparține judecătoriei. Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.
Totodată, conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Instanța a avut în vedere și că, astfel cum statuează art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
A reținut instanța că obiectul prezentei cauze este reprezentat de acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantă, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului produs prin avarierea autoturismului acesteia cu numărul x de către autoutilitara cu numărul de înmatriculare x, aparținând pârâtei.
Instanța a apreciat că, potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtei (din mun. Brașov), respectiv Judecătoriei Brașov.
Totodată, analizând cazurile de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 113 C. proc. civ., instanța a constatat incidența în speță a cazului de la pct. 9, aplicabil în acțiunile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, iar și potrivit acestei norme, competența teritorială revine tot Judecătoriei Brașov, instanță în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul.
Prin sentința civilă nr. 7719 din 26 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Brașov - Civil, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată cauza în favoarea Judecătoriei Pitești.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curtea de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Însă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Instanța a apreciat că relevante sunt și prevederile art. 129 C. proc. civ., care arată că "(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".
Instanța a arătat că excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate. Totodată, se reține că, exceptând situațiile expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.
Litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, în acord cu instanța care a declinat competența soluționării cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., anterior redate.
Întrucât acestea sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.
Din actele dosarului rezultă că pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare doar la data de 26.09.2022, după ce cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, după declinarea competenței de către Judecătoria Pitești. Totodată, din actele dosarului rezultă că pârâta nu a înțeles să invoce în fața Judecătoriei Pitești necompetența teritorială a acestei instanțe.
Față de cele arătate, reținând că revine Judecătoriei Pitești competența soluționării prezentei cauze, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția relativă de necompetență de ordine privată, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Pitești competența de soluționare a cererii.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta B. S.R.L. a solicitat instanței, pe calea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 3.738,62 RON cu titlu de prejudiciu produs prin avarierea autoturismului acesteia cu numărul x de către autoutilitara cu numărul de înmatriculare x, aparținând pârâtei.
Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererea cu valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun
Întrucât litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, sunt incidente dispozițiile art. 107, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Se impune a se mai arăta că, potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura", precum și cele ale alin. (3) al aceluiași articol, care stipulează că "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".
Totodată, conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".
Astfel, una dintre caracteristicile competenței de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.
Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.
Înalta Curte reține că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale de ordine privată a instanței inițial învestită, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.
Prin neinvocarea necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., ulterior acestui moment, Judecătoria Pitești nu își mai putea declina competența.
În acest sens, Înalta Curte mai reține și decizia obligatorie nr. 31/2019 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.