ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 3 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 21 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și cu intervenient forțat B., obligarea pârâtului la plata sumei de 106.060,00 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu titlu de despăgubire pentru avarierea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare la data accidentului - x - aflat în proprietatea sa la 1 martie 2020; obligarea la plata penalităților în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate prin raportare la debitul principal, începând cu data expedierii cererii de despăgubire, 19 octombrie 2020, până la plata efectivă a debitului; obligarea la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare calculate prin raportare la debitul principal, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În drept, a invocat dispozițiile art. 33 și art. 32 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.
Prin întâmpinarea depusă la 10 august 2020, pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Hotărârea Judecătoriei Pitești
Prin sentința civilă nr. 3380 din 24 mai 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pitești a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Pentru interesul distincției, instanța a reținut că dispozițiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Astfel, Judecătoria Pitești a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor în baza unei obligații instituite în conformitate cu prevederile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală și în scopul protejării anumitor categorii de victime, iar nu în baza unei obligații de despăgubire pentru fapta proprie sau a unei obligații de garanție pentru fapta altei persoane.
Apreciind că în ipoteza expusă de art. 107 C. proc. civ., cu excluderea incidenței art. 113 pct. 9 din cod, și reținând că în discuție este competența relativă, a cărei discutare este condiționată de invocarea excepției numai de către pârât, cum a fost cazul în speță, Judecătoria Pitești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București
Prin sentința civilă nr. 444 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit art. 115 alin. (1) C. proc. civ., "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului."
Conform art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."
Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în baza art. 33 și 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.
A reținut, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de textele legale pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, că sunt deopotrivă competente teritorial să soluționeze cauza instanțele de la domiciliul reclamantului și de la sediul pârâtului. Având dreptul de a alege instanța, potrivit art. 116 C. proc. civ., a constatat că reclamantul a sesizat judecătoria în a cărui circumscripție se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Pitești, în favoarea căreia a stabilit competența de soluționare a cauzei.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Pitești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea dispozițiilor legale și a următoarelor argumente:
Reclamantul A. a învestit Judecătoria Pitești cu soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 106.060,00 RON, actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu titlu de despăgubire pentru avarierea autoturismului marca x; obligarea la plata penalităților în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate prin raportare la debitul principal, începând cu data expedierii cererii de despăgubire, 19 octombrie 2020, până la plata efectivă a acestuia; obligarea la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare calculate, prin raportare la debitul principal, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Invocând în drept incidența dispozițiilor art. 33 și art. 32 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, reclamantul a susținut că despăgubirile solicitate sunt necesare reparațiilor autovehiculului aflat în proprietatea sa, care a fost avariat prin efectuarea unor manevre necorespunzătoare de către intervenientul B., care nu s-a asigurat la manevra de mers cu spatele.
În raport de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor aflate în conflict de competență a fost formulată într-o acțiune întemeiată pe normele din materia asigurărilor pentru prejudicii produse terților prin accidente rutiere.
Pentru această categorie de litigii, legiuitorul a instituită o competență teritorială relativă, prin art. 115 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află, (pct. 1), domiciliul sau sediul asiguratului, (pct. 2), bunurile asigurate sau (pct. 3), locul unde s-a produs riscul asigurat. La alin. (3) al articolului menționat s-a prevăzut că, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului său.
Întrucât dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ. instituie, în materie de asigurare, o competență teritorială alternativă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 116 din același act normativ, potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."
Competența alternativă este o competență teritorială relativă, a cărei nesocotire poate fi invocată numai de pârât, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul a invocat, prin întâmpinare, această excepție relativă, cu privire la care ambele instanțe învestite cu judecata litigiului s-au pronunțat în hotărârile prin care și-au declinat reciproc competența.
Însă, reclamantul și-a exprimat dreptul de opțiune reglementat prin art. 116 C. proc. civ., înțelegând să învestească Judecătoria Pitești cu soluționarea cauzei, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul (comuna Bradu, jud. Argeș).
Astfel, în baza dispozițiilor art. 115 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ. Judecătoria Pitești a devenit instanța competentă să judece cauza.
Față de aspectele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2022.