ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1870/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1870/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 13 septembrie 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 de RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare aducerii la starea anterioară a autoturismului acesteia și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării efective a prejudiciului, începând cu data producerii evenimentului, respectiv 26 iunie 2021, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă/formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată; a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, considerând că instanța competentă să judece acest litigiu este instanța de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 2438 din 28 aprilie 2022, Judecătoria Oradea, secția Civilă a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivare, a reținut că incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și pe dispozițiile unor acte normative abrogate, respectiv Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și Norma ASF nr. 23/2014.

Din cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamanta înțelege să antreneze răspunderea pârâtei B. S.A. pentru prejudiciile suferite în urma unui accident din data de 26 iunie2021, care a avut loc pe DN 76 în localitatea Ceica, județul Bihor. Ca urmare, a constatat că este o competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanța de la locul producerii accidentului, respectiv Judecătoria Beiuș, cât și instanța de la sediul pârâtei din municipiul București, care este în aria de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 7 iunie 2022, sub același număr.

Prin notele de ședință depuse de la data de 13 iulie 2022, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, solicitând declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 10011 din 26 iulie 2022, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este terț prejudiciat față de accidentul rutier din data de 26.06.2021, fiind invocate în susținerea cererii dispozițiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, din care instanța constată că este incident un caz de competență teritorială alternativă.

S-a reținut incidența art. 115 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: 1. domiciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat."

De asemenea, alin. (3) al acelorași dispoziții prevede că "în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său."

Prin urmare, reclamanta are un drept de opțiune, putând alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 din C. proc. civ.

Or, în cazul de față, reclamanta și-a exercitat acest drept prin înregistrarea cererii pe rolul Judecătoriei Oradea, această instanță fiind competentă potrivit art. 115 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât domiciliul reclamantei, situat în comuna Toboliu, jud. Bihor, intră în circumscripția acestei instanțe, astfel cum rezultă din Hotărârea Plenului CSM nr. 102 din data de 10.06.2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

În consecință, din moment ce instanța aleasă era competentă teritorial să judece cererea, aceasta nu putea admite excepția necompetenței teritoriale și declina cauza în favoarea altei instanțe, chiar dacă sediul pârâtei se afla în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii reparațiilor necesare aducerii la starea anterioară a autoturismului, cu penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

În acest context, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, sediului său.

Așadar, potrivit textului de lege sus-menționat, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, competența teritorială de soluționare a cauzelor este una alternativă.

Art. 116 C. proc. civ. prevede că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Cum reclamanta din cauza pendinte are calitatea de terț prejudiciat, îi revine posibilitatea de a alege, pentru introducerea acțiunii, între instanțele deopotrivă competente, în circumscripția cărora se află fie domiciliul sau sediul pârâtului, în temeiul art. 107 C. proc. civ., fie domiciliul sau, după caz, a sediului său, în baza art. 115 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, cum reclamanta A., domiciliată în jud. Bihor, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., a înțeles să introducă acțiunea la instanța competentă, potrivit art. 115 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la Judecătoria Oradea, instanță în a cărei circumscripție își are domiciliul, acestei judecătorii îi revine competența să soluționeze cauza.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.