ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 848/2023

HOTĂRÂRE

05.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 848/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 6 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. prin B. și intervenientul forțat C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.423,08 RON, reprezentând rest de plată din contravaloarea reparațiilor efectuate, a sumei de 2.886,5 RON reprezentând contravaloare închiriere autoturism, a sumei de 773,50 RON reprezentând contravaloare tractare autoturism avariat și la plata unor penalități de întârziere.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 1566 și urm. C. civ., Normei ASF nr. 20/2017 și ale Legii nr. 132/2017.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și excepția lipsei calității procesuale active și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 785 din 21 februarie 2022, Judecătoria Oradea – secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 București competența soluționării cererii de chemare în judecată.

În esență, Judecătoria Oradea a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce, de regulă, la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în situația în care ar exista mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamantul are alegerea între acestea. A mai reținut că indicarea Sucursalei Oradea în cererea de chemare în judecată nu poate atrage competența acestei instanțe. În opinia sa, prevederile art. 115 alin. (3) din același cod sunt edictate strict în favoarea terțului prejudiciat, iar societatea reclamantă nu a dobândit această calitate în urma încheierii contractului de cesiune de creanță. Astfel, a apreciat că este competentă Judecătoria Sectorului 1 București, instanța de la sediul pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 7109 din 25 august 2022, Judecătoria Sectorului 1 București – secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Oradea, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că cererea de chemare în judecată este o cerere în materie de asigurare deoarece reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de despăgubire în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile de producerea accidentului, iar caracterul acțiunii nu se pierde ca efect al contractului de cesiune de creanță. Instanța a constatat că din dosarul de daună rezultă că persoana pretins păgubită în cauză are domiciliul în Oradea. Astfel, față de dispozițiile art. 107, art. 115 și art. 116 C. proc. civ., s-a reținut că instanța competentă să judece cauza este instanța de la domiciliul persoanei păgubite, conform alegerii exprimate de reclamantă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Oradea și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența teritorială instanțele trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie și anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile C., la plata diferenței de despăgubire rezultată din avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare x, proprietatea domnului D..

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 115 C. proc. civ., în conformitate cu care, în materia asigurărilor, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat. Alin. 3 al aceluiași articol stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul persoanei prejudiciate. În speță, prejudiciul s-a produs în patrimoniul persoanei care deținea autoturismul avariat, D., cu domiciliul în municipiul Oradea.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Oradea.

Faptul că reclamanta a dobândit creanța a cărei plată o solicită în temeiul unui contract de cesiune de creanță încheiat cu D. nu afectează dreptul reclamantei de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.