ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2199/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2199/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secția civilă, la data de 05 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 26.904,98 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a reparațiilor defectuoase efectuate de pârâtă la punctul de lucru din Arad, asupra autovehiculului marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350, art. 1357- 1371, art. 1381-1395 C. civ., Legea nr. 449/2003, O.U.G. nr. 140/2021.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 369 din 2 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., faptul că obiectul litigiului îl constituie despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare a reparațiilor defectuoase efectuate de pârâtă, iar temeiul pretențiilor este reprezentat de răspunderea civilă contractuală, conform lămuririlor aduse de reclamantă.

Ca atare, instanța a considerat că art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamantă, nu este aplicabil, deoarece reglementează competența teritorială în cauzele întemeiate pe răspunderea civilă delictuală.

Mai mult, s-a avut în vedere existența în cuprinsul facturilor fiscale a unei clauze atributive de competență în favoarea Judecătoriei Oradea.

Ca atare, față de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și în prezența unui acord al părților cu privire la instanța competentă teritorial pentru soluționarea eventualelor litigii, chiar dacă s-ar putea identifica un eventual caz de competență teritorială alternativă, a considerat instanța că trebuie să se dezînvestească și să decline competența în favoarea instanței alese de părți, și anume Judecătoria Oradea.

2.2) La data de 29 martie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secția civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 3214/2023 din 20 iunie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Judecătoria Arad este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, simpla mențiune pe factură a faptului că orice litigiu se va judeca la Judecătoria Oradea nu poate fi asimilată unei clauze atributive de competență inserate în convenția părților, întrucât reprezintă un act unilateral de voință al pârâtei, neasumat de către reclamantă, în calitate de debitoare, iar însușirea prin semnătură a facturii de către reclamantă nu echivalează cu acordul acesteia cu privire la pretinsa clauză atributivă de competență.

Totodată, raportat la opțiunea reclamantei, exercitată în acord cu art. 116 C. proc. civ., de a învesti Judecătoria Arad cu soluționarea cauzei, instanța a considerat că nu rezultă că reprezentanții legali ai societății reclamante, care au capacitatea de a obliga contractual societatea, sunt și semnatarii facturii și nici că aceștia și-au asumat în mod real clauza atributivă de competență prin simpla semnare a facturii.

Prin urmare, dat fiind că reclamanta a înțeles să învestească Judecătoria Arad cu soluționarea dosarului, suntem în prezența unei competențe teritoriale alternative, iar între părți nu a intervenit o convenție valabilă în scris, care să atribuie în mod expres competența de soluționare Judecătoriei Oradea, contrariul nefiind susținut de niciuna dintre acestea, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 26.904,98 RON, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a reparațiilor defectuoase efectuate de pârâtă la punctul de lucru din Arad, Calea x, asupra autovehiculului proprietatea reclamantei marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, cu cheltuieli de judecată.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede astfel".

În afară de instanța prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Față de obiectul prezentului litigiu, respectiv acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea contractuală, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare a obligației asumate, Înalta Curte constată că devin incidente normele de competență teritorială alternativă prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca atare, întrucât locul convenit de părți pentru executarea obligației asumate de pârâtă, în privința căreia reclamanta invocă o pretinsă neexecutare corespunzătoare, este situat în Arad, instanță sesizată prin cererea de chemare în judecată, competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Judecătoria Arad.

Împrejurarea că raporturile dintre părți s-au desfășurat în formă simplificată, în absența unui contract încheiat în formă scrisă, este nerelevantă, în condițiile în care ambele au confirmat faptul că locul convenit pentru executarea obligației constând în prestarea unor servicii de reparații auto este situat în localitatea Arad, la punctul de lucru al reclamantei.

În ce privește mențiunea care se regăsește în cuprinsul a două dintre facturile pe care se întemeiază pretențiile reclamantei, în sensul că "Orice litigiu se va judeca la Judecătoria Oradea", Înalta Curte arată că nu valorează alegere de competență în condițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reprezintă o clauză neuzuală care nu a fost acceptată expres, astfel cum impun prevederile art. 1203 C. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Arad, reclamanta și-a exercitat, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente alternativ, cea de la sediul pârâtei și cea de la locul prevăzut în contract pentru executarea, chiar în parte, a obligației, consolidându-se competența teritorială în favoarea celei din urmă.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Arad este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.