ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2023

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de încuviințare a executării silite, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 07 septembrie 2023, sub nr. de dosar x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și de garanție nr. x/29.11.2007, completat prin actul adițional nr. x/04.01.2010.

Prin sentința nr. 1179 din 14 septembrie 2023, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect "încuviințare executare silită", formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ.

Totodată, a reținut că dispoziția legală anterior citată nu distinge între ipoteza în care obiectul urmăririi silite este reprezentat de un bun imobil situat în circumscripția instanței, căreia îi este adresată cererea de încuviințare a executării silite (ceea ce este cazul în speță) și situațiile, în care nu este incidentă această ipoteză, atribuind, de principiu, în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul debitorului calitatea de instanță de executare, și, implicit, de instanță competentă să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite.

Reținând că debitorii își au domiciliul în sectorul 1 al Municipiului București, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 7389/2023 din 09 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, astfel că, în raport de data cererii de executare silită din 09.11.2011, incidente în speță sunt dispozițiilor vechiul C. proc. civ.

Astfel, a reținut că, potrivit art. 373

3

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Drept urmare, având în vedere că în cauză, executarea silită se desfășoară în modalitatea urmăririi silite imobiliare asupra imobilului teren înscris în cartea funciară nr. x, situat în Conțești, jud. Dâmbovița, instanța a apreciat că Judecătoria Răcari este instanța competentă să soluționeze litigiul.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Răcari îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Răcari și Judecătoria Sectorului 1 București.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, în raport de prevederile art. 24 și 25 din noul C. proc. civ., prima instanță reținând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 373

3

alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reține că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare".

De asemenea, art. 24 din același Cod prevede că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare ", iar potrivit art. 25, executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data, la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Se constată că, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 09 noiembrie 2011 – data la care a fost depusă cererea de executare silită la Corpul Executorilor Bancari, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executări silite.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 373

1

din C. proc. civ. de la 1865, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, aceasta fiind, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.

În speță, prin cererea formulată, creditoarea B. a solicitat, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A., încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren înscris în cartea funciară nr. x, situat în Conțești, jud. Dâmbovița.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Răcari, ca instanță în raza căreia are loc executarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.