ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2023

HOTĂRÂRE

02.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2023

Analizând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii pendinte, se rețin următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta a învestit această instanță cu o cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 6 București, A., B., C. și D., având ca obiect daune în cuantum de 53.000 RON, în baza art. 997, art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1864.

S-a precizat de către parte că, deși s-au achitat taxe judiciare de timbru, în mod eronat, s-a invocat excepția netimbrării de către cele două judecătorii.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 29 din C. civ., art. 194 și art. 583 din C. proc. civ.

S-a dispus, prin rezoluție, transmiterea dosarului la Judecătoria Sectorului 1 București, indicându-se ca temei dispozițiile art. 20 lit. n) din R.O.I.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și repartizat completului C17 S1.

Prin încheierea de ședință din 04 mai 2023, Judecătoria Sectorului 1 București s-a dezînvestit de soluționarea prezentei pricini și a trimis dosarul, în vederea soluționării, Înaltei Curți, reținând că pe plicul în care s-a aflat cererea introductivă a fost indicat expres de către parte faptul că destinatarul cererii sale și, implicit, instanța, pe care înțelege să o învestească, este Înalta Curte de Casație și Justiție și nu Judecătoria Sectorului 1 București.

La termenul acordat din data de 02 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale, pe care o va admite, pentru argumentele ce succed.

Funcția jurisdicțională a instanțelor judecătorești este unitară, toți judecătorii îndeplinesc acte de aceeași natură, toți judecă prin interpretarea și aplicarea legii la o situație de fapt determinată.

Această funcție – care dă expresie competenței generale a instanțelor judecătorești – nu este exercitată într-o manieră indivizibilă, întrucât nu toate instanțele judecă aceleași cauze și aceleași persoane, atribuțiile fiecărei instanțe judecătorești fiind fixate de lege.

Așadar, competența a fost definită ca aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a soluționa un litigiu.

Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, fiind reglementată de norme de ordine publică, deci are un caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme.

Așa fiind, competența materială procesuală determină, în funcție de obiectul natura și valoarea litigiului, cauzele civile care pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe de judecată.

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., competența Înaltei Curți de Casație și Justiție dă expresie rolului constituțional al acestei instanțe de a asigura interpretarea unitară a legii, precum și de a veghea la aplicarea interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material de către celelalte instanțe judecătorești.

Acest scop urmează a fi atins prin trei mecanisme complementare de unificare a practicii judiciare: recursul, recursul în interesul legii și cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Totodată, punctul 4 al art. 97 din Cod prevede că Înalta Curte judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, fiind necesară, în acest caz, existența unei norme atributive de competență cuprinsă în C. proc. civ. sau în legi speciale, cum este în cazul conflictelor de competență, ori a cererilor de strămutare pentru siguranță publică sau pentru bănuială legitimă, atunci când se solicită strămutarea unui dosar aflat pe rolul curții de apel.

Conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Totodată, potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța, în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 6 București, A., B., C. și D. la plata de daune în cuantum de 53.000 RON, în baza art. 997, art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1864.

Aplicând aspecte teoretice sus-menționate la cererea concretă, cu care a fost învestită Înalta Curte, se constată că reclamanta a formulat o cerere în materia răspunderii civile delictuale, solicitând daune în cuantum de 53.000 RON, cerere ce intră în competența de soluționare a judecătoriei, ca primă instanță, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 132 din C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu cele ale art. 107 C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cererii de față în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.