ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul C. nu este tatăl minorei D. și conceputa până la desfacerea căsătoriei avute cu pârâta B.; să se constate că reclamantul A. este tatăl biologic al minorei D.; să se încuviințeze ca pe viitor minora să poarte numele de familie al tatălui biologic, acela de D., urmând ca reclamantul A. să figureze la rubrica "tată"' în certificatul de naștere al minorei; să se dispună exercitarea în comun a autoritătii parintesti asupra minorei D., cu obligarea corelativă a părinților de a o întreține pe minoră până la vârsta majoratului sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani; fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2012 din 19 octombrie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Tecuci a reținut că acțiunea introductivă de instanță are mai multe capete de cerere, respectiv tăgadă paternitate, recunoaștere paternitate, exercitare autoritate părintească, modificare nume și a apreciat că dispozițiile art. 435-440 C. civ. privind acțiunile referitoare la filiație sunt de ordine publică având în vedere natura lor de acțiuni de stare civilă, principiul respectării interesului superior al copilului și principiul aflării adevărului biologic.

A reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației, precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ în cazul celorlalte cereri în materie de filiație, cum este cea privind tăgada paternității, apreciind că în toate aceste situații, inclusiv în ipoteza competenței alternative, competența teritorială este de ordine publică și poate fi invocată și din oficiu.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a apreciat că, în procesele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă de vreme ce au ca obiect drepturi de care părțile nu pot să dispună.

Ca situație de fapt, instanța a reținut că minora locuiește împreună cu pârâta B. în Suceava, iar reclamantul, pretinsul tată biologic, a formulat acțiunea în contradictoriu și cu pârâtul C., soțul mamei în perioada conceperii minorei, menționat la rubrica "tată" în certificatul de naștere al acesteia, care domiciliază în comuna Liteni, jud. Suceava.

A constatat că cererea de chemare în judecată cuprinde capete de cerere care atrag fie competența exclusivă a instanței de tutelă, fie competența teritorială exclusivă de la domiciliul pârâților și a apreciat că este în interesul minorei ca judecarea cauzei să se facă de către instanța de la domiciliul acesteia, cu atât mai mult cu cât, în cauză, instanța de tutelă și instanța de la domiciliul pârâților sunt una și aceeași.

Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava a pronunțat sentința civilă nr. 2472 din 18 mai 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea filiației, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală stipulată de art. 107 din același act normativ, astfel încât, în speță, nu este instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență alternativă, de ordine privată.

Față de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în mod greșit, Judecătoria Tecuci a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei.

A mai constatat că reclamantul a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Tecuci, care a devenit astfel instanță competentă, legal învestită prin opțiunea reclamantului, conferită de dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că obiectul litigiului este tăgada paternității minorei D., stabilirea paternității față de tatăl acesteia, încuviințarea ca pe viitor minora să poarte numele tatălui biologic, urmând ca acesta să figureze la rubrica "tată" din certificatul de naștere al minorei, cereri care se încadrează în categoria celor denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 421-449 C. civ., pentru care este instituită o competență teritorială alternativă, precum și exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei, cu obligarea corelativă a părinților de a o întreține până la vârsta majoratului sau până la finalizarea studiilor, cereri care atrag competența instanței de tutelă.

Se constată că scopul urmărit de reclamant este răsturnarea, în primă fază, a prezumției de paternitate, iar, ulterior, stabilirea filiației față de tatăl minorei, încuviințarea ca pe viitor minora să poarte numele tatălui biologic, exercitarea autorității părintești și stabilirea obligației de întreținere a minorei.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în cererile privind stabilirea filiației, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată chiar prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, competența teritorială este una alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Tecuci este instanța de la domiciliul reclamantului, iar Judecătoria Suceava este instanța de la domiciliul pârâților.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Tecuci, instanța de la domiciliul său, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Tecuci nu mai putea să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâților.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Tecuci este instanța competentă a soluționa cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.