Decizia nr. 1904/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 28 august 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Municipiului București, prin Prefect, obligarea pârâtei la plata sumei de 358.345,57 RON, reprezentând prejudiciul, evaluat provizoriu, cauzat de pârâtă reclamantului, respectiv contravaloarea imobilului teren în suprafață de 73,5 mp, situat în Bd. 1 Mai nr. 266 bis, în prezent str. x, imposibil de restituit în natură, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Subcomisiei Sectorului 1 al Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a Municipiului București, prin Primar, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții față de reclamant, să fie obligați chemații în garanție la plata sumelor dispuse de instanță. În ședința din data de 11 mai 2016, tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanție, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 64 din C. proc. civ., apreciind că aceasta este admisibilă în raport de motivele invocate de pârâtă, în apărare. Chemata în garanție, Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. De asemenea, a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție a Prefectului Municipiului București, cerere ce a fost respinsă de tribunal, ca inadmisibilă, în ședința publică din data de 14 septembrie 2016, soluția rămânând definitivă urmare a respingerii ca nefondat a apelului, prin decizia civilă nr. 241 A/15 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2015. În ședința din data de 13 septembrie 2017, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatând că argumentele, invocate în susținerea excepției, constituie apărări pe fondul cererii. Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiunea principală. Primul ciclu procesual

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 1194 din 13 iunie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Municipiului București și a respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Instituția Prefectului Municipiului București în contradictoriu cu chemații în garanție Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Municipiul București, prin Primarul General.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 1379/A din 31 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. (în calitate de moștenitor al defunctului A.) împotriva sentinței civile nr. 1194 din 13 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București și intimatele chemate în garanție Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Municipiul București prin Primar General. A schimbat, în parte, sentința în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta Instituția Prefectului Municipiului București la plata către reclamant a sumei de 50.080 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada septembrie 2012 - martie 2018. A respins, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanție relativ la contravaloarea lipsei de folosință. A respins cererea de acordare a contravalorii terenului, ca neîntemeiată. A respins cererile de chemare în garanție, în ceea ce privește acordarea contravalorii terenului, ca fiind lipsite de obiect și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 RON, reprezentând 1/2 din onorariul de expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în recurs: Prin decizia civilă nr. 2755 din 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 1379A din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1379A din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Al doilea ciclu procesual

Decizia pronunțată, în rejudecare, de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 1426A din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1194 din 13 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București și intimatele chemate în garanție Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, și Municipiul București prin Primar General. A schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că: A admis acțiunea și a obligat pe pârâta Instituția Prefectului Municipiului București la plata către reclamant a sumei de 50.080 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, pentru perioada septembrie 2012 - martie 2018, precum și la plata sumei de 273.720 RON, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 73,5 mp situat în str. x, București. A respins, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanție. A obligat pe intimata - pârâtă la plata către apelantul - reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.293,5 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitate în primul ciclu procesual (prima instanță, apel, recurs) și a onorariului de expert. A obligat pe intimata - pârâtă la plata către Stat a sumei de 3.243 RON, reprezentând diferența de taxă judiciară de timbru pentru care apelantul - reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar în prima instanță.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 1426A din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâta Instituția Prefectului Municipiului București, solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate, cu consecința admiterii cererilor de chemare în garanție. Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că motivarea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a cererilor de chemare în garanție ce vizează acordarea contravalorii terenului, încalcă prevederile legilor speciale de reparație. Astfel, a arătat că instituția prefectului nu are competența de soluționare a notificărilor prin care se solicitau despăgubiri potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, în prezent abrogat prin art. 33 din Legea nr. 247/2005. De asemenea, având în vedere că Primăria Municipiului București a înstrăinat în anul 2006, cu încălcarea dispozițiilor legii speciale de reparație, construcția situată în str. x, corp B, transmițând și folosința terenului aferent, recurenta - pârâtă a solicitat să se constate că nu a săvârșit fapta ilicită în accepțiunea prevederilor art. 1357 alin. (1) C. civ. În ceea ce privește aplicarea Legii nr. 18/1991, a arătat că imobilul nu s-a aflat niciodată la dispoziția sa, acesta fiind înstrăinat de Municipiul București prin mandatarul său – B. S.A. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) – 5 se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Concluzionând, recurenta - pârâtă a arătat că potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 și art. 5 din H.G. nr. 890/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 1832/2005, subcomisiile reprezentate prin primar sunt cele care identifică terenurile aflate la dispoziția consiliilor locale, verifică situația juridică a acestora și înaintează propunerile de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate comisiei județene de fond funciar sau prefectului (în funcție de destinația terenului – agricol/intravilan), în vederea emiterii titlului de proprietate sau ordinului de prefect. Prin urmare, procedura ce trebuie urmată impune conlucrarea mai multor autorități, nefiind o activitate exclusivă a prefectului. Față de motivele invocate, recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului și casarea, în parte, a deciziei recurate, sub aspectul soluționării cererilor de chemare în garanție privind contravaloarea imobilului. În drept, recurenta – pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac este formulată în termenul legal, în cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate critici care vizează netemeinicia soluției de respingere a cererilor de chemare în garanție formulate de pârâtă, astfel că acestea nu pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că recurenta - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 4.224 RON, deși a fost citată cu mențiunea de a face o astfel de dovadă. Prin rezoluția din data de 13 septembrie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 26 octombrie 2023, termenul fiind preschimbat pentru data de 1 noiembrie 2023. La termenul menționat, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției netimbrării recursului, invocate din oficiu.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, din perspectiva excepției netimbrării, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. " Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." În cauza pendinte, prin rezoluția din data de 10 aprilie 2023, s-a stabilit, în sarcina recurentei - pârâte, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum 4.224 RON, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Taxa a fost calculată conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cu referire la modul de calcul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. f) din același act normativ. Prin adresa comunicată la data de 26 aprilie 2023 (dovada de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurentei - pârâte că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4.224 RON, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Însă, până la data ședinței de judecată, obligația nu a fost îndeplinită. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancționează cu anularea cererii, dând eficiență dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 197 din C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat.