ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la data de 06.07.2021 sub nr. x/2021, petentul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 44/25.06.2021 emisă de intimata Comisia Națională de Etică Integritate și Arbitraj prin care s-a dispus confirmarea Hotărârii nr. 2/17.02.2021 și a Hotărârii nr. 1 a Biroului Organizației Locale Dobrosloveni cu privire la excluderea acestuia din cadrul B.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 190-art. 192 C. proc. civ., Statutul B. astfel cum a fost el modificat și aprobat la 22.08.2020, Decizia CCR.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 694/18.11.2021, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă contestația, ca nefondată. Prin decizia nr. 107/22.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost admis apelul reclamantului, a fost anulată sentința nr. 694/18.11.2021 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2021*.

Al doilea ciclu procesual Prin sentința nr. 1390/17.06.2022, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins contestația, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 440/15.12.2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 1390/17.06.2022, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, a schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a admis, în parte, contestația și a anulat Hotărârea nr. 44/25.06.2021 emisă de Comisia Națională de Etică, Integritate și Arbitraj București.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 440/15.12.2022 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Comisia Națională de Etică, Integritate și Arbitraj a B.. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta a arătat că instanța de apel a aplicat eronat sancțiunea nulității virtuale prevăzută de art. 1253 C. civ., sens în care susține că statutul partidului nu a fost adoptat în regim de putere publică, ci în regim de drept privat, potrivit voinței proprii a unor persoane fizice, astfel încât nici actele juridice de punere în aplicare a dispozițiilor acestui statut nu sunt emise în regim de putere publică, ci pentru protejarea intereselor unei asociații politice, iar persoanele care au decis asupra sancțiunii de excludere din partid nu au acționat ca agenți ai unei puteri publice. Arată recurenta că instanța de apel a oferit o interpretare a Legii nr. 14/2003 în contradicție cu prevederile legale și exclusiv în favoarea reclamantului, sens în care recurenta se prevalează de dispozițiile art. 29 pct. 14, art. 32 din Statutul B.. În opinia recurentei, instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în ceea ce privește motivarea hotărârilor de excludere și respectarea dreptului la apărare. Totodată, Curtea de Apel Craiova a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice prin raportare la Decizia nr. 530/2013 a Curții Constituționale. Oportunitatea excluderii nu poate constitui un aspect pe care să se pronunțe o instanță de judecată, iar în sarcina Comisiei Naționale de Etică nu există obligația de a reaudia martori sau de a readministra probe. Recurenta a concluzionat în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor instanței de judecată în ceea ce privește activitatea partidelor politice și a sancționat nerespectarea unor obligații care nu există.

Apărările formulate în cauză La data de 13 aprilie 2023 intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât hotărârea este definitivă și excepția nulității recursului întrucât recurentul nu a indicat hotărârea atacată. La data de 24 iulie 2023, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimatul-reclamant, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea hotărârii instanței de fond. La 23 octombrie 2023, intimatul-reclamant a depus note de ședință prin care a reiterat excepțiile invocate în cuprinsul întâmpinării, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, în condițiile arătate, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul A. a dedus judecății cererea prin care a reclamat încălcarea drepturilor sale la apărare și la opinie și a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/25.06.2021 emisă de intimata Comisia Națională de Etică Integritate și Arbitraj prin care s-a dispus confirmarea Hotărârii nr. 2/17.02.2021 și a Hotărârii nr. 1 a Biroului Organizației Locale Dobrosloveni cu privire la excluderea acestuia din cadrul B.. În ceea ce privește Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18, competența Tribunalului București în soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic, art. 21 alin. (2) din același act normativ stipulând că împotriva hotărârii Tribunalului București se poate declara apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în ședință publică, de Curtea de Apel București, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanțe fiind definitivă (alin. (4). Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, în virtutea prevederilor art. 18 și art. 21 din Legea nr. 14/2003 și aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță și curții de apel, în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile. Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în fond de Tribunalul Olt, iar în apel de Curtea de Apel Craiova. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia nr. 440 din 15 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Raportat la argumentele expuse, urmează a se reține și că, potrivit principiului legalității căii de atac, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și inserat în art. 129 din Constituția României. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Comisia Națională de Etică, Integritate și Arbitraj a B. împotriva deciziei nr. 440 din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.