ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1721/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., membru B., consilier și președinte B. Bălești, în contradictoriu cu pârâta B.-Filiala Gorj, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a procesului-verbal nr. x/06.08.2021 al Biroului județean al filialei B. Gorj, precizând că a fost emis cu încălcarea prevederilor statutului partidului, prin încălcarea dreptului la apărare al petentului, respectiv art. 15 alin. (12) din Statut. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală a secției și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile din cadrul Tribunalului Gorj. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj – secția I civilă, în data de 17 ianuarie 2022, sub nr. x/2022*.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj Prin sentința nr. 126/2022 din 24 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.-Filiala Gorj.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 415 din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția I civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B.-Filiala Gorj, ca nefondată. A respins cererea accesorie formulată de apelant privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în data de 14 februarie 2023. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței pronunțate în primă instanță și, rejudecând cauza, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de apel ca apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 15 alin. (12) din Statut, cu privire la dreptul la apărare. Recurentul a arătat că dreptul la apărare, așa cum prevăd dispozițiile legale din Statut și din Legea nr. 14/2003, presupunea ca să fie invitat la ședința la care s-a discutat și întocmit procesul-verbal contestat, pentru a avea posibilitatea să își exercite apărarea. A mai arătat că dreptul la apărare i-a fost încălcat și prin prisma faptului că prealabil nu i s-a comunicat referatul/raportul privind cercetarea presupuselor abateri, nu i s-a cerut un punct de vedere și nici nu i s-a transmis o invitație pentru a participa la ședința Biroului Județean la data la care a fost exclus. Astfel, instanța de apel a apreciat că, fiind chemat de organele de conducere ale partidului înainte de aplicarea sancțiunii, reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, care i-a fost asigurat în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului, nefiind necesar ca acest drept să fie exercitat în ședința în care s-a dispus excluderea acestuia din partid. Concluzionând, recurentul-reclamant a susținut că instanțele de fond au interpretat și aplicat greșit normele de drept material prevăzute în art. 12 și art. 15 alin. (9) din Statut și din Legea nr. 14/2003.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât, urmare a comunicării cererii de recurs, nu a depus întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul demersului juridic dedus judecății îl reprezintă cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat anularea parțială a procesului-verbal nr. x/06.08.2021 al Biroului județean al filialei B. Gorj, privind excluderea sa din partid, pe motiv că actul a fost emis cu încălcarea prevederilor statutului partidului, respectiv a dispozițiilor art. 15 alin. (12) din Statut și a dreptului său la apărare. În ceea ce privește Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18 din lege, competența Tribunalului București în soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic, iar la art. 21 alin. (2) din același act normativ se prevede că împotriva hotărârii Tribunalului București se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în ședință publică, de Curtea de Apel București, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanțe fiind definitivă (alin. (4). Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță, și curtea de apel, în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile. Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în fond de Tribunalul Gorj, iar în apel de Curtea de Apel Craiova. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia nr. 415 din 7 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cu care sunt hotărâri definitive cele date în apel fără drept de recurs. Raportat la argumentele expuse, urmează a se reține și că, potrivit principiului legalității căii de atac, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și inserat în art. 129 din Constituția României. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..