ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 548/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 25 martie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a formulat ordonanță președințială prin care a solicitat suspendarea efectelor hotărârii Adunării Generale Ordinare Acționarilor societății B. S.A. din 18 martie 2021, până la soluționarea definitivă a acțiunii în constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 18 martie 2021, cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Prin încheierea de ședință din 17 mai 2022, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru societatea B. S.A. a Consiliului de Administrație format din C., D., E..

A admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a Cabinetului de Avocatură F..

Prin sentința nr. 69/2022 din 15 iunie 2022, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., iar pârâta B. S.A. a formulat apel incident împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

La data de 11 iulie 2022, B. S.A. a formulat în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., cerere de recuzare a membrilor completului C2A, apreciind că există elemente care nasc întemeiat îndoieli privind imparțialitatea acestuia în privința soluționării prezentei cauze.

Prin încheierea nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea formulată de S.C. B. S.A. privind recuzarea completului C2A comercial, învestit cu soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 69/2022 din 15 iunie 2022 și a apelului incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 384/2022 din 14 iulie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității completării motivelor de apel depuse de apelantul reclamant A., excepție invocată de B. S.A. prin întâmpinare.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant a apelantului reclamant A. și a președintelui CA - G., invocată de B. S.A..

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 69 din 15 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2022, precum și apelul incident formulat de B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pârâta B. S.A. a declarat recurs întemeiat pe art. 53 alin. (1) și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei civile nr. 384/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că a formulat cerere de recuzare a membrilor completului C2A format din d-na judecător H. și dl. judecător I., față de existența unor elemente care nasc întemeiat îndoieli privind imparțialitatea acestuia în privința soluționării prezentei cauze, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recuzare, recurenta susține că cele două decizii invocate de reclamant, respectiv - decizia nr. 51/27.01.2022 și decizia nr. 52/27.01.2022 prin care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului față de lipsa calității de reprezentant legal a CA format din C., D. și E., sunt pronunțate de completul din care a făcut parte dl. judecător I..

De asemenea, a arătat că în dosarul nr. x/2022 în care apelantul A. a invocat aceeași excepție, completul C2A a înlăturat nejustificat toate apărările pârâtei și a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a Cabinetului de Avocat F., context în care apreciază că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este nelegală.

În opinia recurentei, această încheiere este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul este incompatibil "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa".

Scopul recuzării este acela de a asigura părților respectarea pe deplin a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, prin judecarea cauzei de către un judecător imparțial și fără a avea idei preconcepute, legiuitorul reglementând expres, ca și caz de incompatibilitate, situația în care există elemente care ar naște îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Conținutul vag și ambiguu al motivării încheierii atacate prin care s-a respins cererea de recuzare confirmă lipsa oricărei verificări din partea instanței a elementelor invocate în susținerea recuzării și a lipsei de imparțialitate a completului format din d-na J. și dl. I..

Totodată, se arată că în cuprinsul motivării nu se face nicio referire la faptul că cele două decizii invocate cu autoritate de lucru judecat - decizia nr. 51/27.01.2022 și decizia nr. 52/27.01.2022 - sunt pronunțate de completul în componența căruia a intrat dl. judecător I. și nici la faptul că aceleași excepții, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant convențional și excepția lipsei calității de reprezentant legal - prin raportare la aceleași argumente, au fost soluționate prin decizia nr. 379/30.06.2022 de către același complet de judecată.

Astfel, lipsa obiectivității completului C2A invocată pe calea cererii de recuzare a fost confirmată prin decizia nr. 384/2022 prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal a directorului general, A. și a președintelui CA, G., precum și apelul incident împotriva încheierii din 17 mai 2022, menținându-se astfel soluția privind lipsa calității de reprezentant convențional a Cab. Av. F., precum și excepția lipsei calității de reprezentant legal a CA format din C., D. și E. și a directorului general, K..

În contextul în care membrii completului C2A au dezlegat chestiunea privind calitatea de reprezentant convențional/legal în alte dosare anterioare, este evident că aceștia nu pot da dovadă de imparțialitate și obiectivitate în soluționarea acestei chestiuni esențiale invocate prin apeluri.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 384/14.07.2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, dispozițiile art. 53 alin. (3) derogând de la art. 498 alin. (1) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de recurs expuse, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În speță, decizia nr. 384/2022 din 14 iulie 2022, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității completării motivelor de apel depuse de apelantul reclamant A., excepție invocată de B. S.A. prin întâmpinare, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a apelantului reclamant A. și a președintelui CA - G., invocată de B. S.A., a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 69 din 15 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2022, precum și apelul incident formulat de B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, este definitivă, astfel că în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același Cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, instanța de apel a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și analizând cu rigurozitate condițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același Cod a statuat în mod corect că motivele invocate nu se încadrează în nici una din situațiile enumerate mai sus, întrucât în cazul dedus judecății nu se verifică niciuna din variantele invocate.

În speță, recurenta invocă drept element care este în măsură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea magistraților recuzați, faptul că membrii completului C2A și-au spus părerea cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului societății, excepție ce urmează a fi soluționată în prezenta cauză și care vizează apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 69/15.06.2022 pronunțate de Tribunalul Gorj și apelul incident formulat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Gorj și, întrucât aceștia au dezlegat chestiunea privind calitatea de reprezentant convențional/legal în alte dosare anterioare, este evident că nu pot da dovadă de imparțialitate și obiectivitate în soluționarea acestei chestiuni esențiale în soluționarea cauzei.

Față de considerentele încheierii de ședință nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța că nu rezultă aspectele invocate în cererea de recuzare, întrucât statuarea de către magistrații recuzați asupra unei probleme de drept invocate și în prezenta cauză nu conduce la incompatibilitatea acestora de a analiza legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești apelate, analiză ce implică aprecierea altor texte de lege incidente, precum și o altă conduită a participanților la procesul civil.

Așadar, instanța, printr-o integrală și completă analiză a mențiunilor din încheierea de ședință din 11 iulie 2022 cu privire la modul în care instanța a avut în vedere și a respectat drepturile procedurale ale părților în proces, a apreciat în mod corect că acestea infirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare și că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea completului de judecată și nici care să justifice pretinse temeri legate de garanțiile suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei măsuri, după cum cunoașterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparțialitatea sa la momentul judecării. În același sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (Cauza Morel împotriva Franței, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

În acest context, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanțiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naștere temerilor privind imparțialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că, în soluționarea cauzei, instanța a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Susținerile recurentei aduse în sprijinul motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsurile dispuse de instanță care, în speță, nu coincid cu așteptările părții, însă simpla nemulțumire cu privire la aspectele care au format convingerea instanței în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva evocatelor motive de casare.

Drept urmare, Înalta Curte constată că din perspectiva cerințelor impuse de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., încheierea recurată este la adăpost de orice critică.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incidentă starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.