ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin adresa nr. x/04.03.2021, Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj a înaintat Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, în conformitate cu prevederile art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, cererile de intervenție nr. x/03.03.2021, formulată de A. și nr. 4685/03.03.2021, formulată de B. în dosar nr. x/02.03.2021 privind societatea C. S.A., care au fost înregistrate la data de 4 martie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub număr x/2021.

Prin cererile de intervenție formulate, A. și B. au solicitat respingerea cererii de înregistrare nr. x/02.03.2021.

La data de 18 martie 2021, D. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea consiliului de administrație format din E., F. și G., prin care a solicitat respingerea cererilr de intervenție formulate de B. și A. și să se dispună înregistrarea mențiunilor cererii de înregistrare depunere menționarea acte ce face obiectul dosarului nr. x/2021 în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Prin sentința nr. 71 din 15 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D. în favoarea consiliului de administrație format din E., F. și G.. Am fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții A. cu privire la cererea numărul x/02.03.2021 privind societatea C. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, intervenientul D. și intimata F.. A fost respinsă cererea de înregistrare la O.R.C. Gorj având nr. 4611/02.03.2021 privind înregistrarea hotărârii AGOA din 29.05.2019 și decizia consiliului de administrație din 29.05.2019. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D..

Prin decizia nr. 714 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost respinse excepția inadmisibilității apelului, precum și excepția tardivității formulării apelului incident. A fost admis apelul declarat de intervenientul D. și apelul incident declarat de societatea C. S.A. împotriva sentinței nr. 71 din 15 iunie 2021, a fost schimbată în tot sentința în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a consiliului de administrație format din E., G. și F. pentru intimata C. S.A. și s-a constatat nulitatea întâmpinării formulate de acesta. Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenientele B. și A., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D.. A fost admisă cererea de înregistrare mențiuni formulată pentru C. S.A. de numita F. înregistrată sub număr x din 2 martie 2021 și s-a dispus înregistrarea mențiunilor solicitate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva deciziei nr. 714 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul x/2021, a formulat contestație în anulare B., iar prin decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul numărul x/2021, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant convențional și a fost respinsă contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a formulat cerere de revizuire societatea C. S.A.

Prin decizia nr. 183 din 24 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant și a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații B., A., OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, D. și F., având ca obiect cereri în baza O.U.G. nr. 116/2009.

Împotiva acestei decizii, revizuenta C. S.A. a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

În susținerea motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 151 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, întreaga argumentare care stă la baza formării concluziei instanței în sensul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant legal a Consiliului de Administrație format din A., H. și I., este rezultatul încălcării normelor de drept procesual prevăzute de art. 151 C. proc. civ. care reglementează instituția dovezii calității de reprezentant.

Recurenta susține că nelegalitatea soluționării excepției lipsei calității de reprezentant legal a condus la nelegalitatea soluționării excepției lipsei calității de reprezentant convențional.

Recurenta arată că, în raport de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia "Reprezentații persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor", rezultă expres că dovada calității de reprezentant a unei persoane juridice - societate (comercială) se face cu un extras din registrul comerțului.

Potrivit recurentei, considerentele instanței în sensul că mențiunile de la registrul comerțului nu ar avea relevanță sunt contrare acestor dispoziții legale care reglementează expres modalitatea în care poate fi făcută dovada calității de reprezentant în cazul persoanelor juridice.

Aceasta deoarece scopul înregistrării actelor/faptelor în registrul comerțului este acela de a asigura opozabilitatea față de terți.

Or, în evidențele O.R.C., C. S.A., la momentul pronunării deciziei recurate, figurează având două consilii de administrație:

- Consiliul de Administrație format din A., H. și I., ales prin Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020;

- Consiliul de Administrație format din E., F. și G., ales nelegal prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020.

Câtă vreme în evidențele registrului comerțului C. S.A. figurează ca fiind reprezentată de Consiliului de Administrație format din A., H. și I., nu se poate susține că acesta nu ar avea calitatea de reprezentant legal.

Mai arată recurenta că, în cazul în care mandatul administratorilor A., I. și H. ar fi încetat de drept, conform art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 - așa cum nelegal s-a reținut - la registrul comerțului ar fi fost efectuate mențiunile corespunzătoare, atât cu privire la încetarea mandatului, cât și cu privire la actul prin care s-ar fi dispus această măsură, așa cum s-a procedat și în privința foștilor membri C.A. al căror mandat a încetat prin Hotărârea A.G.A. din 31.08.2016 și în privința fostului director general, D..

Pe de altă parte, recurenta arată că ar fi fost și imposibil să se dispună prin hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 încetarea mandatului administratorilor aleși printr-o hotărâre A.G.A. ulterioară, respectiv Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020.

Mai susține recurenta că măsurile adoptate nelegal prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 nu aveau cum să vizeze mandatul Consiliului de Administrație format din A., H. și I., de vreme ce acesta nici nu exista la momentul la care s-ar fi dispus revocarea/atragerea răspunderii.

De asemenea, atâta vreme cât Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020 în baza căreia este înregistrat Consiliul de Administrație format din A., H. și I. este legală și produce efecte valabile, opozabile terților, conform art. 5 din Legea nr. 26/1990, aceasta face dovada deplină a calității de reprezentant, iar ignorarea acesteia de către instanță reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta invocă și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, recurenta arată că este nelegal a se susține că ulterior adoptării acestei hotărâri (05.02.2020) au fost înregistrate la O.R.C. alte hotărâri prin care au fost numiți din nou, ca administratori, A., H., I. și directorul J. și că această numire este lipsită de consecințe juridice, întrucât acest raționament încalcă principiul voinței societare consacrat de art. 132 din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia "Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra".

Or, hotărârile adunării generale reprezintă voința socială, iar instanța nu poate suplini sau modifica această voință socială, în sensul de a stabili că, odată decisă declanșarea acțiunii în răspundere împotriva unor administratori, aceștia nu ar mai putea fi aleși printr-o nouă hotărâre A.G.A., mai ales în contextul în care o astfel de acțiune în răspundere nu a fost concretizată.

Faptul că adunarea generală a decis acordarea unui nou mandat acelorași administratori echivalează, în opinia recurentei, cu o revocare a măsurii privind declanșarea acțiunii în răspundere împotriva acestora, iar instanța nu se poate substitui acestei voințe societare, în sensul lipsirii de efecte juridice a tuturor hotărârilor A.G.A. ulterioare prin care se aleg aceleași persoane în funcția de administratori ai societății.

Forța obligatorie a hotărârilor A.G.A. își are suportul juridic primordial în actul constitutiv al fiecărei societăți comerciale, în special în contractul de societate prin care acționarii s-au obligat unii față de alții și față de societate, dar și în legea societăților comerciale, care instituie principiul majorității manifestărilor de voință individuale pentru luarea unor hotărâri valabile.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 58/02.06.2020.

Recurenta susține că în Registrul Comerțului era deja înregistrată Hotărârea A.G.A. de la aceeași dată, 05.02.2020, semnată de Președintele CA, A., conform art. 129 din Legea nr. 31/1990 și care era contrară celei adoptate nelegal în cadrul adunărilor generale paralele conduse de D..

Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020, semnată de A., în calitate de Președinte C.A., era deja înregistrată în registrul comerțului la momentul pronunțării deciziei civile nr. 714/17.11.2021 prin care s-a dispus înregistrarea Hotărârii A.G.A. nelegală, pretins adoptată la aceeași dată.

Or, prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020, înregistrată în registrul comerțului la 24.03.2020, s-a respins declanșarea acțiunii în răspundere împotriva Consiliului de Administrație format din A., H. și I., precum și împotriva directorului general J. și s-a ales Consiliul de Administrație format din A., H. și I..

Mai arată recurenta că această hotărâre A.G.A. - singura care exprimă voința reală a societății - prin care s-a ales consiliul de administrație compus din A., H. și I. - a fost înregistrată și a intrat în circuitul civil cu aproximativ doi ani înaintea depunerii cererilor de înregistrare în registrul comerțului a celor două hotărâri A.G.A. nelegale adoptate în cadrul adunărilor generale paralele conduse nelegal de D..

Această hotărâre A.G.A. a fost înregistrată în baza sentinței civile nr. 58/02.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Momentul înregistrării actului în registrul comerțului coincide cu momentul la care actul juridic dobândește eficiență juridică, intrând în circuitul civil, față de dispozițiile art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului (...). (5) Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități".

Așadar, potrivit recurentei, Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 semnată de A. (Președintele C.A. conform evidențelor O.R.C.) înregistrată la data de 24.03.2020, a devenit opozabilă terților la data înregistrării acesteia în registrul comerțului, efectele acestui act intrând în circuitul civil.

Având în vedere că de la data înregistrării în registrul comerțului, hotărârile A.G.A. sunt obligatorii pentru toți acționarii și opozabile terților, aceasta face dovada voinței societății până la momentul radierii acestora, recurenta apreciind că efectele acestei hotărâri nu pot fi anihilate/paralizate prin înregistrarea la un interval mai mare de un an a altei hotărâri A.G.A., pretins adoptată la aceeași dată, semnată de persoane fără nicio calitate, și contrare celor deja înregistrate.

Recurenta susține că prin Hotărârea A.G.A. reală din 05.02.2020 semnată de A., s-a decis respingerea atragerii răspunderii Consiliului de Administrație format din A., H. și I., iar prin aceeași hotărâre, s-a aprobat alegerea Consiliului de Administrație format din A., H. și I., pe o durată de 4 ani.

În acest context, recurenta apreciază că, în cazul unei situații atipice - respectiv înregistrarea a doua hotărâri A.G.A. din aceeași dată și care sunt contrare - prevalează hotărârea A.G.A. înregistrată mai întâi, deoarece aceasta a devenit opozabilă terților și obligatorie pentru societate de la momentul înregistrării, neputând fi luată o decizie contrară asupra acelorași aspecte, întrucât ar contraveni principiului securității actelor civile, precum și a interesului societar, încălcând art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990 și art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Deosebit de relevant este, în opinia recurentei și faptul că prin sentința civilă nr. 59/26.05.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 05.02.2020 semnată de D. și F., stabilindu-se că această hotărâre a fost adoptată nelegal într-o adunare generală paralelă condusă abuziv de o persoană fără nicio calitate, respectiv de către D..

Recurenta, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține și faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanța reținând, în considerente, că "pe lângă revocarea de drept a celor menționați, împotriva acestora a pornit și urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals sau instigare la fals (...), iar nelegalitatea registrului acționarilor utilizat de aceștia a fost reținută cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Craiova în decizia nr. 994/2019".

Astfel cum arată recurenta, instanța s-a pronunțat exclusiv asupra excepției calității de reprezentant, astfel încât cercetarea judecătorească trebuia să vizeze exclusiv existența/inexistența calității de reprezentant a C.A. format din A., H. și I..

Or, instanța nu s-a limitat exclusiv la analizarea calității de reprezentant, ci a făcut aprecieri cu privire la aspecte străine cauzei, de vreme ce nici cercetările care se efectuează într-un anumit dosar penal - atâta timp cât nu sunt finalizate cu o hotărâre judecătorească civilă de condamnare - și nici analiza legali-tății/nelegalității registrului acționarilor refăcut de acest consiliu de administrație nu au nicio legătură cu existența/inexistența calității de reprezentant legal.

În opinia recurentei, aceste considerente excedează obiectului analizei excepției soluționate de către instanța și se impun a fi înlăturate de către instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât se reține pretinsa autoritate de lucru judecat a deciziei nr. 994/2019.

Recurenta apreciază că aceste considerente sunt nelegale, întrucât decizia nr. 994/2019 a fost pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2019 având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. din 30.01.2019, astfel că obiectul cercetării în acea cauză a vizat exclusiv analiza legalității acestei hotărâri A.G.A., conform art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta precizează, de asemenea, că prin decizia nr. 994/12.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, nu s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că registrul acționarilor refăcut prin Decizia C.A. din 12.10.2018 ar fi nelegal, așa cum se susține.

În opinia recurentei, era imposibil a se statua cu privire la legalitatea/nelegalitatea registrului acționarilor, de vreme ce obiectul dosarului viza anularea unei hotărâri A.G.A.

Mai arată recurenta că singurul dosar în care s-a tranșat legalitatea/nelegalitatea registrului acționarilor refăcut prin Decizia C.A. din 12.10.2018 este dosarul nr. x/2020, prin care reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu C. S.A. și alți acționari, printre care și D., constatarea nulității registrului acționarilor la data de 05.02.2018.

În cadrul acestui dosar, D. și K. au formulat cereri reconvenționale prin care au solicitat instanței să se constate nelegalitatea registrului acționarilor refăcut în baza Deciziei Consiliului de Administrație din data de 12 octombrie 2018, iar prin sentința civilă nr. 55/27.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj a respins ca neîntemeiată atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională.

Recurenta susține că această hotărâre judecătorească beneficiază de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (1) și alin. (4) Cod procedură civilă.

Deosebit de important este, în opinia recurentei și faptul că, prin sentința nr. 55/27.04.2021, s-a reținut expres că "prin decizia nr. 994/2019, instanța de apel nu a tranșat aspecte legate de condițiile de valabilitate ale registrului acționarilor din 12.10.2018".

În drept, recurs a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

La 8 noiembrie 2022, S.C. C. S.A., prin președintele Consiliului de administrație E. și prin director general D., a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat.

Analizând recursul cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Instanța supremă reține că această critică este nefondată.

Astfel cum dispune art. 151 alin. (4) Cod procedură civilă, "Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor".

Înalta Curte reține că instanța de revizuire, cu respectarea normei de procedură mai sus enunțate, a reținut că, potrivit înscrierii la O.R.C. a cererii de înscriere mențiuni nr. 4618/02.03.2021, dispusă prin decizia nr. 713 din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, sunt înregistrate 6 persoane ca deținând funcția de administratori ai societății și 2 persoane ca deținând funcția de director general.

Acest aspect este confirmat, de altfel și de către recurentă, care arată că, la momentul pronunării deciziei recurate, figurează având două consilii de administrație: Consiliul de Administrație format din A., H. și I., ales prin Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020 și Consiliul de Administrație format din E., F. și G., ales prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020.

Reiese, așadar, că nu poate fi reținută vreo încălcare a dispozițiilor art. 151 alin. (4) Cod procedură civilă, câtă vreme instanța de revizuire s-a raportat la înregistrările din registrul comerțului.

Ceea ce o nemulțumește, de fapt, pe recurentă, este aplicarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, cu privire la încetarea de drept a mandatului administratorilor A., I. și H..

O astfel de critică, ce se circumscrie, însă, motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, nu poate fi reținută.

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990; "Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor".

Nu-i poate fi reproșată instanței de revizuire greșita aplicare dispozițiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1900, câtă vreme, cu respectarea dispozițiilor enunțate mai sus, aceasta a reținut că prin hotărârea A.G.A. din data de 05.02.2020 și prin decizia C.A. din 05.02.2020, s-a hotărât și declanșarea acțiunii în răspundere împotriva foștilor administratori, și anume A., H. și I., precum și împotriva directorului general J., motiv pentru care mandatul administratorilor și directorului a încetat, de drept, la data adoptării hotărârii.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că procedura de înregistrare în registrul comerțului este o procedură care presupune verificarea formalității actelor a căror înregistrare se solicită, scopul fiind asigurarea opozabilității acestora prin asigurarea formalităților de publicitate, orice persoană interesată având dreptul de a pune în discuție, în procedura de drept comun, valabilitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înregistrarea în registrul comerțului, iar ulterior, în ipoteza desființării actului prin hotărâre judecătorească definitivă, persoana interesată poate solicita, conform art. 25 din Legea nr. 26/1990 - forma în vigoare la data introducerii acțiunii -, radierea înregistrării efectuate în registrul comerțului în baza acestui act.

Prin urmare, în analiza cererii de înregistrare mențiuni și a cererilor de intervenție formulate contra acesteia, nu se pot verifica aspecte ce țin de nelegalitatea actelor juridice a căror înregistrare se solicită, ci doar dacă acestea îndeplinesc cerințele formale necesare, în acest sens fiind prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009 - forma în vigoare la data introducerii acțiunii - și art. 20 alin. (6) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, potrivit cărora în cadrul acestei proceduri se realizează o verificare formală a actului supus înregistrării, analiza instanței fiind limitată la aparența de legalitate a înscrisurilor a căror înregistrare se solicită și la depunerea documentelor impuse de normele juridice.

De altfel, înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului nu are efect constitutiv de drepturi, ci asigură doar publicitatea față de terți a actelor și faptelor comerciantului, motiv pentru care, la efectuarea înscrierilor nu se poate face decât o verificare formală a legalității actelor ce stau la baza înscrierii, fără a se putea pune în discuție validitatea de fond a unor astfel de acte.

Registrul comerțului nu are rol validator al actelor supuse înregistrării, ceea ce confirmă faptul că procedura de înregistrare în registrul comerțului este o procedură necontencioasă, independent de caracterul pretins litigios al obiecțiunilor formulate printr-o cerere de intervenție, caracter ce se desprinde și din interpretarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 - forma în vigoare la data introducerii acțiunii - al cărui rol este tocmai cel de a îndepărta mențiunile făcute pe baza unor acte în mod irevocabil desființate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a reținut în mod legal că înregistrările în evidențele O.R.C. se fac doar în baza unei analize formale și au doar scopul opozabilității față de terți. Totodată, instanța de revizuire nu putea ignora dispozițiile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care dispun că, în cazul în care adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de revizuire nu a reținut că prin hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 s-a dispus încetarea mandatului administratorilor aleși printr-o hotărâre A.G.A. ulterioară, respectiv Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020, ci a dat eficiență dispozițiilor legale.

De altfel, în raport de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte arată că instanța de revizuire nu putea efectua o analiză a legalității hotărârii A.G.A. din 05.02.2020, mandatul administratorilor încetând, ope legis, la momentul adoptării hotărârii.

Pentru aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, ce reflectă principiului voinței societare.

Astfel cum Înalta Curte a arătat anterior, în raport de prevederile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât prin hotărârea adunării generale din 05.02.2020 s-a decis să se pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, mandatul acestora a încetat de drept de la data adoptării hotărârii, aceste efecte juridice, produse ope legis neputând fi contracarate, astfel cum susține recurenta, prin acordarea unui nou mandat acelorași administratori, fapt ce echivalează, în opinia acesteia, cu o revocare a măsurii privind declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor.

În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii în raport de sentința nr. 59 din 26 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 31 ianuarie 2023, prin care recurenta susține că s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 05.02.2020 semnată de D. și F., Înalta Curte arată că hotărârile judecătorești invocate de către recurentă sunt ulterioare hotărârii recurate, motiv pentru care nelegalitatea acesteia, în sensul invocat, nu poate fi reținută.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 58/02.06.2020.

Această critică se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza de către instanța de recurs.

Conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

Autoritatea de lucru judecat cunoaște, așadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În cauză, însă, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 58/02.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 58 din 2 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta L.; s-a luat act că intervenienta A. a renunțat la judecarea cererii de intervenție; a fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul D., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI GORJ, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea de înregistrare mențiuni formulată de C. S.A. înregistrată sub nr. x/28.02.2020 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj; a fost obligat intervenientul D. să plătească intimatei C. S.A. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În dosarul nr. x/2021, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a fost învestit cu soluționarea cererilor de intervenție formulate cu privire la cererea de înregistrare mențiuni nr. 4611/02.03.2021 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Reiese, astfel, că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat invocată de recurentă, nefiind îndeplinită cerința identității de obiect.

O ultimă critică invocată de recurentă vizează nelegalitatea hotărârii în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susținând că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanța a reținut, în considerente, că "pe lângă revocarea de drept a celor menționați, împotriva acestora a pornit și urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals sau instigare la fals (...), iar nelegalitatea registrului acționarilor utilizat de aceștia a fost reținută cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Craiova în decizia nr. 994/2019".

Or, recurenta apreciază că, instanța pronunțându-se exclusiv asupra excepției calității de reprezentant, cercetarea judecătorească trebuia să vizeze exclusiv existența/inexistența calității de reprezentant a C.A. format din A., H. și I., însă aceasta a făcut aprecieri cu privire la aspecte străine cauzei, de vreme ce nici cercetările care se efectuează într-un anumit dosar penal - atâta timp cât nu sunt finalizate cu o hotărâre judecătorească civilă de condamnare - și nici analiza legalității/nelegalității registrului acționarilor refăcut de acest consiliu de administrație nu au nicio legătură cu existența/inexistența calității de reprezentant legal.

Nici aceste critici nu pot fi reținute, câtă vreme considerentele expuse de instanța de revizuire în sensul expus de recurentă nu reprezintă considerente decisive în soluționarea cererii.

Mai mult decât atât, examinarea deciziei atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanța de apel a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă C. S.A. împotriva deciziei nr. 183 din 24 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă C. S.A. împotriva deciziei nr. 183 din 24 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.