ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2378/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la data de 10.02.2020, au fost înregistrate, sub nr. x/2020, cererile de intervenție formulate, în temeiul art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, de către intervenientele reclamante A. și B., față de cererea de depunere/menționare acte nr. 3022/06.02.2019, depusă de dna C., cu privire la înregistrarea la ORC Gorj a AGOA nr. 4/2020.

La data de 04.03.2020 D. a depus la dosar notă de îndreptare a erorii materiale din cererea de depunere/înregistrare/menționare acte depusă la ORC Gorj sub nr. x/06.02.2020.

Motivele cererilor de intervenție au fost depuse de reclamantele A. și B. la data de 09.03.2020 și, în esență, acestea invocă aceleași aspecte de nelegalitate ale cererii de înregistrare formulate de dna D..

La data de 09.03.2020, numita E. a formulat cerere de intervenție accesorie prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul intervenientelor A. și B.; admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii de înregistrare nr. x/06.02.2020 privind înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la hotărârea AGOA din 03.02.2020 semnată de F. și D.. În motivarea cererii de intervenție au fost reluate argumentele expuse în motivarea cererilor formulate de intervenientele A. și B..

La data de 28.02.2020 F., a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat admiterea înregistrării în evidențele ORC Gorj a cererii de depunere/înregistrare/menționare acte nr. 3022/06.02.2020, depusă de D., privind hotărârile AGOA nr. 4/03.02.2020 .

La data de 02.03.2020 F. a depus la dosar notă de îndreptare a erorii materiale din cererea de intervenție depusă.

La data de 16.06.2020, numitele G. și H. au depus la dosar cerere de intervenție accesorie prin care au solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul intervenientelor A. și B. si respingerea cererii de înregistrare nr. x/06.02.2020 privind înregistrarea in registrul comerțului a mențiunilor referitoare la hotărârea AGOA din 03.02.2020 semnata de F. si D.. A fost justificat interesul de a interveni în cauză prin calitatea lor de acționari ai societății I. S.A..

Instanța a admis în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de F. în sprijinul persoanei ce a solicitat înregistrarea în Registrul Comerțului a hotărârii AGOA nr. 4 din 03.02.2020 și a cererilor de intervenție accesorie formulate de E. și H. în interesul intervenientelor reclamante B. și A.. A fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție accesorie formulată de G..

Prin sentința nr. 82/2020 din 30 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis cererea de intervenție formulată de intervenientele B. și A., formulată în contradictoriu cu intimații D., S.C. I. S.A., ORC Gorj, intervenienții accesorii F., H. și E..

A admis cererile de intervenție accesorie formulate de intervenientele accesorii H. și E..

A respins cererea nr. x/06.02.2020, depusă de D. de înregistrare la ORC Gorj a hotărârii AGA nr. 4/03.02.2020.

A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul accesoriu F..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri J., I. S.A. și F., care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova.

În cursul soluționării apelului, apelanta I. S.A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului.

În acest context, apelanta I. S.A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 Iit. h) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" și "actele, faptele și mențiunile înregistrate" ar permite și înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau mențiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

Prin încheierea nr. 794 din 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta I. S.A. și a strămutat judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, de la această instanță, la Curtea de Apel Alba Iulia; totodată, a desființat actele de procedură îndeplinite în cauză.

Ulterior, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, printre altele, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în condițiile în care Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată și nu cu privire la interpretarea dispoziției legale, atribuție care revine instanței de judecată în fața căreia se invocă dispozițiile legale.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, a formulat recurs societatea I. S.A..

Recurenta a solicitat casarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 Iit. h) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" și "actele, faptele și mențiunile înregistrate" ar permite și înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau mențiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat nelegalitatea încheierii recurate.

Astfel, recurenta a susținut depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanța de apel, evidențiind condițiile sesizării Curții Constituționale cu privire la o dispoziție legală, potrivit art. 29 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

După redarea unor pasaje din decizia nr. 713/2017 a Curții Constituționale, considerate relevante în speșă, recurenta a susținut că instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția ar viza o interpretare a unor dispoziții legale.

Concluzia instanței de judecata, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru ca excepția ar viza o interpretare a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, excede controlului admisibilității cererii de sesizare a CCR, care se face exclusiv prin raportare la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 147/1992, ce stabilesc condițiile de admisibilitate, limitele cercetării judecătorești vizând strict verificarea îndeplinirii cumulative a acestor condiții.

Recurenta a susținut că a criticat constituționalitatea dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 într-o anumită interpretare, astfel încât orice chestiune referitoare la acest mod de interpretare revenea în competența Curții Constituționale, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze cu privire la această interpretare, în cadrul controlului de constituționalitate.

Procedând la respingerea cererii, ca inadmisibilă, pentru alte motive decât cele care țin de verificarea condițiilor pentru sesizarea Curții Constituționale, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a conchis recurenta.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut și greșita aplicare a dispozițiilor legale.

Astfel, recurenta a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, iar obiectul sesizării instanței de contencios constituțional este constatarea de către CCR a faptului că dispozițiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" și "actele, faptele și mențiunile înregistrate" ar permite și înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau mențiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

Argumentarea instanței de apel în sensul că aceste prevederi criticate ar viza numai interpretarea legii este evident nelegală, a subliniat recurenta.

In jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a considerat admisibile și a soluționat pe fond, chiar și prin soluții de admitere, excepții prin care se solicită declararea neconstituționalității unei anumite dispoziții legislative, într-o anume interpretare.

În această situație, nu este vorba despre o cerere de interpretare a normelor legislative (atribut al instanțelor de judecata), ci de exercitarea controlului constituționalității asupra unei dispoziții, aplicată într-o anume interpretare.

De asemenea, nu este vorba de neconstituționalitatea unei omisiuni legislative, ci de neconstituționalitatea unei soluții rormative conținute în dispozițiile legale criticate, ceea ce face ca excepția de neccnstituționalitate sa fie admisibilă din acest punct de vedere.

În continuare, recurenta a evidențiat o serie de considerente reținute în mai multe decizii ale Curții Constituționale, susținându-se că, prin deciziile respective, nu s-a vizat interpretarea și aplicarea normelor legislative, instanța de contencios constituțional efectuând doar controlul constituționalității acestor prevederi.

Faptul că instanța de control constituțional a declarat admisibile și a analizat pe fondul acestora excepții de neconstituționalitate, într-o anumită interpretare, conduce evident la concluzia că instanța de judecata nu poate contrazice această jurisprudență constantă.

Prin urmare, soluția de respingere a cererii de sesizare a CCR este nelegală, întrucât, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, este permisă declararea neconstituționalității unei anumite dispoziții legislative, într-o anume interpretare, așa cum este cazul situației deduse judecății.

În final, recurenta a susținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului.

Astfel, recurenta a arătat că obiectul cauzei este o cerere de înregistrare a hotărârii AGA din 04.02.2020, semnată de K., respectiv F. și că prin această pretinsă hotărâre AGA ar fi fost aleși noi cenzori ai societății: L., M. si N..

Or, prin hotărârea AGOA din 05.02.2020, s-a decis revocarea persoanelor pretins alese în funcția de cenzor la data de 03.02.2020, N., L., M. și alegerea următorilor cenzori: O., P., Q..

Hotărârea AGOA din 05.02.2020 este deja înregistrată în Registrul Comerțului, conform cererii de mențiuni nr. x/28.02.2020, admise prin sentința civilă nr. 58/02.06.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.

Așadar, prin cererea de înregistrare mențiuni nr. 3022/2020 a hotărârii AGA din data de 03.02.2020, conform documentelor semnate de F. și K., se solicită înregistrarea unor modificări ale unor acte, fapte și mențiuni care în prezent nu (mai) sunt înregistrate.

Or, în măsura în care s-ar interpreta ce sintagmele "orice modificare" și "actele, faptele și mențiunile înregistrate" ar permite și înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau mențiunile, care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării, se va ajunge la situația în care hotărârea AGOA din 03.02.2020 ar înlătura efectele hotărârii AGOA din 05.02.2020, prin care a fost revocată însăși acea hotărâre. Dincolo de faptul că la această situație se poate ajunge doar prin faptul că soluționarea cererii de înregistrare a durat mai mult timp, oricum asemenea înregistrare ar aduce atingere principiului securității juridice.

Așadar, având în vedere situația de fapt, este evident îndeplinită și condiția legăturii excepției de neconstituționalitate invocate cu soluționarea prezentei cauze.

În cauză, intimata D. a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta a transmis răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de intimată, la care a atașat practică judiciară.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de recurs expuse, Înalta Curte reține următoarele considerente:

În primul rând, se constată că nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către Curtea de Apel Alba Iulia, invocată de recurentă, întrucât, instanța, în analiza sa, a făcut aprecieri juridice cu privire la condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu care a fost învestită.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Conform art. 29 alin. (4) teza I din același act normativ, "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți".

Art. 5 din același act normativ arată că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că, pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Așa fiind, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu are de verificat decât îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, cerințe care, de altfel, sunt și condiții de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a se pronunța asupra temeiniciei. Înalta Curte reține că în considerentele încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată și nu cu privire la interpretarea dispoziției legale, atribuție care revine instanței de judecată în fața căreia se invocă acea dispoziție.

Așa cum s-a arătat, controlul admisibilității cererii de sesizare a CCR se face exclusiv prin raportare la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 147/1992, care stabilesc limitele cercetării, judecata vizând strict verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor anterior menționate.

Or, concluzia Curții de Apel Alba Iulia, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru că excepția ar viza interpretarea dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, este greșită având în vedere, pe de o parte, condițiile admisibilității cererii de sesizare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 147/1992, și, pe de altă parte, faptul că autorul excepției a invocat neconstituționalitatea textului legal din perspectiva unei pretinse soluții normative conținute în chiar dispoziția legală criticată, ceea ce face ca cererea de sesizare a Curții Constituționale să fie admisibilă din acest punct de vedere.

Prin urmare, cum, în raport cu obiectul acțiunii, condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite, inclusiv aceea ca dispozițiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, a căror neconstituționalitate se invocă, să aibă legătură cu cauza, se constată că aprecierea instanței de apel asupra neîntrunirii exigențelor art. 29 din Legea nr. 147/1992, este eronată.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A., va casa încheierea recurată în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe în vederea sesizării Curții Constituționale a României.

În ceea ce privește cererea accesorie formulată de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. vizând plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi avută în vedere în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului.

Trimite cauza aceleiași instanțe în vederea sesizării Curții Constituționale a României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.