ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 12 decembrie 2019, ca urmare a adresei de înaintare emisă de ORC Gorj, intervenientul A. a formulat cerere de intervenție în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și Oficiul Registrului Comerțului Gorj, solicitând instanței că față de cererea de înregistrare/depunere/menționare în Registrul Comerțului formulată de S.C. B. S.A., să dispună admiterea cererii de intervenție formulată de acesta și respingerea cererii de înregistrare/depunere/menționare în Registrul Comerțului nr. x/10.12.2019.

Prin sentința nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii de intervenție și s-a anulat cererea de intervenție formulată de intervenientul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și Oficiul Registrului Comerțului GORJ, ca insuficient timbrată.

A fost admisă cererea de înregistrare mențiuni formulată de B. S.A. înregistrată sub nr. x din 10 decembrie 2019 la ORC de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și anularea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Prin decizia nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs la 4 noiembrie 2020, menționând că motivele de recurs vor fi depuse până la primul termen de judecată.

Prin întâmpinarea, depusă la 21 ianuarie 2021, intimata B. S.A. a invocat excepția nulității cererii de recurs, solicitând anularea acestuia, u cheltuieli de judecată.

La termenul din 22 aprilie 2021, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege".

In conformitate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", alin. (2) "achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă", alin. (3) "dispozițiile art. 404 rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 464 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală sau parțială", alin. (2) achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale", alin. (3) "achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre", alin. (4) achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă".

În acest context, se reține că reclamantul A. a depus cerere scrisă, înregistrată la 14 septembrie 2020, prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata apelului formulat împotriva sentinței nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 463 C. proc. civ.

În acest sens, se reține că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și de faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei.

Așadar, pentru renunțarea la judecata căii de atac a apelului nu este necesar acordul intimatului, aceasta desemnând o achiesare a titularului căii de atac la hotărârea atacată, în sensul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., neputându-i-se aplica prin simetrie și analogie dispozițiile care reglementează calea de atac a recursului în ipoteza renunțării la judecată ori în ipoteza renunțării la dreptul pretins, cum se prevede de art. 406-410 din C. proc. civ.

În acest context, se reține că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisurile existente la paginile 28,29 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul A. la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.A..

Întrucât decizia atacată este o hotărâre nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 404 din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2021.