ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2790/2021

Ședința publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A..

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., așa cum a fost precizată și a fost constatată nulitatea absolută a hotărârilor AGEA B. S.A. din 14.01.2020.

S-a dispus radierea acestor hotărâri din evidențele ORC la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și s-a respins capătul de cerere privind anularea actelor subsecvente emise în baza acestei hotărâri, fiind obligată pârâta la plata sumei de 20 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă a declarat apel pârâta B. S.A.

La data de 04.11.2020 pârâta B. S.A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 123 alin. (3) și art. 177 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

La data de 04.11.2020 pârâta B. S.A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) și art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în raport de art. 21 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea din 02.12.2020 Curtea a admis sesizarea și a sesizat Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) și art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în raport de art. 21 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituția României.

În ședința de judecată din data de 18 noiembrie 2020, B. S.A. a formulat oral cerere de recuzare a judecătorilor C. și D., membrii ai completului de judecată CIA-comercial, investit cu judecarea apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 59/2020 din 02 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020 (în realitate sentința nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă în dosar nr. x/2020)

La data de 20 noiembrie 2020, B. S.A. a depus în scris cererea de recuzare motivată, invocând ca temei legal dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 80 din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă a respins cererea de recuzare a completului CIA comercial, format din judecătorii D. și C., învestit cu soluționarea apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 59/2020 din 02 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului Gorj și intimatul reclamant A., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A.G.A.

Prin decizia nr. 604/2020 din 03 decembrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 123 alin. (3) și art. 177 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

A respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 87/2020 din 01 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020.

La data de 15 decembrie 2020, în cadrul termenului legal, pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 80 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea tuturor actelor de procedură efectuate după data recuzării, inclusiv încheierea din 26.11.2020 și decizia nr. 604/03.12.2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății începând cu data formulării cererii de recuzare.

În fapt, recurenta a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 14.01.2020.

Prin sentința de fond, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a admis capătul de cerere privind constatarea nulității hotărârii AGEA B. S.A. din 14.01.2020 și a dispus radierea hotărârii din evidențele ORC la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a formulat apel, repartizat spre soluționare aceluiași complet care a soluționat la data de 04.11.2020 dosarul nr. x/2020 având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 09.12.2019 a cărei legalitate a fost criticată prin prisma acelorași motive invocate ca și în cazul hotărârii AGEA din 14.01.2020 ce face obiectul prezentei cauze.

La termenul de judecată din 18 noiembrie 2020, instanța a respins toate cererile formulate de pârâtă, și a rămas în pronunțare asupra fondului apelului, dispunând doar amânarea pronunțării. Ulterior a respins cererea de recuzare și apelul formulat de pârâtă, soluție previzibilă, în contextul respingerii cererii de recuzare, având în vedere faptul că același complet s-a pronunțat anterior asupra acelorași chestiuni litigioase în dosarul nr. x/2020, având ca obiect apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 59 din 02 iunie 2020 prin care Tribunalul Gorj a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGOA din 09.12.2019.

Motivele de apel invocate în dosarul nr. x/2020 sunt identice celor invocate în prezenta cauză, având în vedere că prin sentința 59/2020 s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 09.12.2019 prin prisma acelorași argumente reținute și în privința hotărârii AGEA din 14.01.2020.

Prin decizia nr. 557 din 04.11.2020, același complet investit cu soluționarea apelului dedus judecății a respins cererea de sesizare a ICCJ precum și apelul formulat de pârâtă ca nefondat.

Nu în ultimul rând, recurenta menționează că atitudinea de adversitate față de pârâtă a celor doi magistrați este cauzată și de plângerile disciplinare formulate împotriva acestora cu privire la soluționarea unor alte dosare în care pârâta a avut calitatea de parte.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta susține că încheierea de recuzare este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul este incompatibil atunci când există alte elemente care nasc în mod neîntemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Legiuitorul nu a menționat expres care sunt cazurile care s-ar încadra la acest motiv de incompatibilitate, tocmai pentru a lărgi sfera situațiilor care ar putea să știrbească din imparțialitatea judecătorilor, dând astfel pe deplin eficiență principiilor de bază care cârmuiesc orice proces civil, respectiv imparțialitatea și independența judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei respective.

Recurenta face trimitere și la art. 6 din CEDO care prevede expres că pentru garantarea drepturilor la un proces echitabil, tribunalul trebuie să fie independent și imparțial.

Faptul că membrii completului CIA investit cu soluționarea prezentului apel au soluționat între aceleași părți aceleași chestiuni litigioase privind cererea de sesizare a ICCJ calitatea procesuală activă a reclamantului A., precum și motivul de nulitate absolută a hotărârii AGA constând în pretinsa încălcare a art. 117 din Legea nr. 31/1990 față de pretinsa viciere a procedurii de convocare a adunării generale într-un alt dosar anterior, reprezintă fără putere de tăgadă un aspect care naște în mod neîntemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

În ambele cazuri reclamantul a invocat, iar instanța a reținut că acesta ar avea calitate procesuală activă/interes, întrucât figurează în registrul acționarilor la data de 05.02.2018, înlăturându-se astfel toate susținerile pârâtei, în sensul că relevantă pentru verificarea calității de acționar este data de referință stabilită pentru adunarea generală, conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevede expres că acționarii îndreptățiți să participe și să voteze în cadrul adunării generale sunt doar cei înscriși în evidențele societății la data de referință stabilită pentru adunarea generală.

Prin urmare, prin soluționarea apelului în dosarul nr. x/2020 d-na judecător D. și dl. Judecător C. și-au spus deja părerea cu privire atât la soluționarea cererii de sesizare a ICCJ cât și la fondul apelului, de vreme ce aceste chestiuni au fost identice celor deja tranșate în dosarul anterior soluționat.

Raționamentul completului care a respins cererea de recuzare încalcă normele de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce anterior completul CIA își formase deja convingerea cu privire la dezlegarea unei chestiuni litigioase de natură a influența soluționarea prezentului apel.

Formarea unei convingeri anterioare asupra aceleiași probleme asupra căreia instanța este chemată să se pronunțe ulterior, corespunde întocmai ipotezei în care judecătorul și-a spus anterior părerea cu privire la cauză, acesta nemaiputând prezenta garanția deplină a imparțialității judecării cauzei.

Motivul de incompatibilitate, arată recurenta, vizează o dezlegare concretă a unei aceleiași chestiuni litigioase între părți.

Sub al doilea aspect, nelegalitatea încheierii este criticată și din punct de vedere al faptului că cererea de recuzare a fost soluționată fără a se avea în vedere și a se analiza cel de-al doilea motiv de incompatibilitate invocat, respectiv plângerile disciplinare formulate de pârâtă împotriva celor doi magistrați, față de modul în care au soluționat anterior alte două dosare, prin care pârâta a solicitat să se dispună prin rezoluție sesizarea secției pentru judecători în materie disciplinară în baza art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor pentru vădită neglijență sau rea-credință în ceea ce privește soluționarea apelului.

În motivare nu se face vorbire despre acest aspect, deși formularea unor plângeri disciplinare ridică puternice suspiciuni cu privire la imparțialitatea acestora în judecarea prezentului apel, care rezultă din respingerea în mod automat a tuturor cererilor formulate.

Modalitatea în care instanța a procedat la termenul din data de 18.11.2020 în contextul în care aceasta își spusese anterior părerea cu privire la chestiunile deduse judecății prin soluționarea unui alt dosar la data de 04.11.2020, culminând cu respingerea apelului ca nefondat, luând în considerare și plângerile/demersurile formulate de pârâtă împotriva celor doi magistrați, nu poate conduce decât la concluzia că soluția pronunțată este rezultatul lipsei de imparțialitate și obiectivitate al acestora.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

În mod expres, recurenta a invocat ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

A susținut autoarea căii de atac că instanța, cu încălcarea art. 42 alin. (1) lit. pct). 13 C. proc. civ., a respins cererea de recuzare, rezumându-se la a reține doar că nu sunt îndeplinite cerințele textului menționat, având în vedere faptul că motivele invocate de petentă nu constituie motiv de incompatibilitate.

Examinarea încheierii atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanța a explicat raționamentul juridic pe care l-a adoptat, reținând că, prin faptul că anterior judecătorii au soluționat o altă cauză, iar anumite probleme de dept, din punct de vedere al petentei ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezenta cauză, judecătorii recuzați nu au devenit incompatibili, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., să judece apelul pendinte.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 557/04.11.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020 (de completul de judecată din care au făcut parte judecătorii recuzați), instanța a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 59/02.06.2020 ca fiind nefondat.

Având în vedere obiectul celor două dosare, prin prisma cărora judecătorii recuzați au avut a se pronunța, în cadrul apelului, în mod judicios s-a reținut prin încheierea atacată că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce motivele invocate de petentă nu pot fi înacadrate în dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Nu se poate susține cu temei că judecătorul care s-a pronunțat asupra unei probleme de drept similare, în opinia recurentei, este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., a se pronunța într-o speță care se poartă între aceleași părți, în condițiile în care, normele care reglementează incompatibilitatea sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi deci extinse prin analogie la alte situații.

Din textul art. 47 (1) C. proc. civ. se reține că ceea ce trebuie dovedit pentru includerea ipotezei în acest caz de incompatibilitate este, așa cum rezultă din interpretarea literală a textului de lege - existența unor elemente care ar putea naște îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Cu alte cuvinte trebuie dovedită existența unor elemente obiective (fapte ale instanței) care pot naște într-o parte procesuală sentimentul că instanța nu ar judeca cu imparțialitate. Aceste elemente obiective ar trebui să aibă legătură directă sau indirectă cu pricina dedusă judecății.

În situația din dosarul nr. x/2020, recurenta B. S.A. care a formulat cererea de recuzare, întemeiată pe art. 42 pct. 13 C. proc. civ. s-a referit la două elemente regăsite în decizia civilă nr. 557/04.11.2020 pronunțată de același complet într-un cauză având obiect similar, care au constat în (i) respingerea cererii de sesizare a Înalte Curți de Casație și Justiție, și (ii) respingerea apelului formulat de pârâta B. S.A. și (iii) formularea unor plângeri disciplinare împotriva celor doi magistrați.

Înalta Curte apreciază că cele trei elemente nu reprezintă motive obiective și suficiente pentru a-i induce părții procesuale îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 42 pct. (13) din C. proc. civ., în mod just fiind respinsă cererea de recuzare formulată.

În concluzie este greu de susținut că judecătorii au devenit imparțiali doar pentru că au pronunțat o soluție defavorabilă recurentei, coroborat cu atitudinea acesteia privind formularea unor plângeri disciplinare. În concluzie, doar faptul că judecătorii recuzați au respins dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova nu poate constitui în sine un motiv de incompatibilitate.

Așa fiind, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia judecătorii recuzați în cadrul apelului se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 80 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul-pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2021.