ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. și intimata Oficiul Registrului Comerțului Gorj a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor AGEA B. din data de 09.12.2019, și, pe cale de consecință, anularea actelor subsecvente emise în baza acestor hotărâri și radierea acestor hotărâri din evidentele O.R.C.

Prin sentința civilă nr. 88 din data de 01.07.2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. și intimata Oficiul Registrului Comerțului Gorj. A constatat nulitatea absolută a hotărârilor AGEA B. din data de 09.12.2019. A dispus radierea acestor hotărâri din evidentele O.R.C. la data rămânerii definitive a sentinței. A respins capătul de cerere privind anularea actelor subsecvente emise în baza acestei hotărâri. A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului A. suma de 120 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B.

La data de 7 aprilie 2021 pârâta B. a depus la dosar cerere de recuzare a judecătorilor C. și D., membrii completului de judecată C4A-comercial, învestit cu judecarea apelului declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 88/2020 din 1 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.

În drept, a invocat ca temei legal dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În motivarea cererii, petenta B. a învederat premisa care justifică cererea de recuzare a completului format din doamnele judecător C. și D., aceasta constând în existența unor elemente sau împrejurări care afectează imparțialitatea judecătorilor în soluționarea cauzei.

Prin încheierea nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta B. privind recuzarea completului C4A comercial, învestit cu soluționarea apelului declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 88/2020 din 1 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 277 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B.

Împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a formulat recurs pârâta Lotus S.A, la data de 2 iunie 2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 5.07.2021.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și solicită casarea încheierii recurate, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Printr-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, motivarea cuprinzând chestiuni teoretice privind instituția recuzării și motive care nu au legătură cu argumentele invocate în cadrul cererii de recuzare în susținerea incompatibilității celor doi judecători.

Astfel, instanța de apel a analizat cererea de recuzare din perspectiva faptului că judecătorii recuzați au soluționat anterior cauze privind probleme de drept similare, deși motivul de incompatibilitate invocat se referea la faptul că același complet de judecată a pronunțat o hotărâre care a fost desființată ca urmare a admiterii cererii de strămutare, fapt care, în opinia recurentei, a confirmat imparțialitatea completului.

Recurenta susține că, deși nu a făcut referiri la vreo declarație de abținere, prin încheierea recurată s-a reținut că nu se poate aprecia împrejurarea avută în vedere în declarația de abținere, și anume că aceasta poate da naștere unor suspiciuni privind lipsa de imparțialitate a completului.

În opinia recurentei, lipsa oricărei referiri la Decizia nr. 793/30.03.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin care a fost admisă cererea formulată de petenta B. și, în consecință, a fost strămutată judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, fapt ce a condus la desființarea deciziei nr. 72/10.02.2021 pronunțate de același complet de judecată cu cel recuzat în cauză, demonstrează că instanța nu a avut în vedere aceste motive la respingerea cererii de recuzare, prin urmare soluția se întemeiază pe motive străine de natura pricinii.

Încheierea recurată este pronunțată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., având în vedere conținutul vag și ambiguu al motivării acesteia, respingerea cererii de recuzare confirmând lipsa verificării din partea instanței a elementelor invocate în susținerea cererii de recuzare privind imparțialitatea judecătorilor dedusă din soluțiile dispuse.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce succed.

Cererea de recuzare a fost fundamentată, în drept, pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Prin critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece se referă la chestiuni teoretice privind instituția recuzării și motive care nu au legătură cu argumentele invocate în cadrul cererii de recuzare privind incompatibilitatea judecătorilor. Recurenta susține că lipsesc referirile la Decizia nr. 793/30.03.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin care a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta B. și, în consecință, a fost strămutată judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, fapt ce a condus la desființarea deciziei nr. 72/10.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, de același complet de judecată recuzat în cauză.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, anume atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Analizând considerentele încheierii recurate din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, rezultă că instanța de apel a reținut că, deși anterior cauzei pendinte, judecătorii recuzați au analizat probleme de drept similare, acest aspect nu constituie un motiv de incompatibilitate care să se încadreze în dispozițiile legale invocate de recurentă.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că aspectul repetitiv al cauzelor deduse judecății instanțelor de judecată nu poate conduce la existența cazului de incompatibilitate relativă invocat de recurentă.

Din aceste considerente reiese că instanța a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., indicând motivele pentru care a respins cererea de recuzare, încheierea atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă.

Faptul că instanța de apel nu a făcut referire la deciziile invocate de recurentă nu are semnificația neanalizării cererii de recuzare în condițiile în care instanța de judecată, în motivarea soluției, a avut în vedere verificarea îndeplinirii condițiilor legale privind cererea de recuzare.

Or, respectarea dreptului la un proces echitabil nu obligă instanța de judecată la redarea în conținutul motivării a tuturor aspectelor invocate de părți, ci doar a celor esențiale.

Critica subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susține că încheierea recurată este pronunțată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 din același cod, este, de asemenea, nefondată.

Potrivit acestui text de lege, judecătorul este incompatibil să judece atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Această normă legală este menită să asigure părții dreptul consacrat de art. 6 par. 1 CEDO și art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și să înlăture suspiciunile de soluționare părtinitoare a pricinii, recunoscând părții posibilitatea de a solicita ca un alt judecător să se pronunțe asupra cererii sale.

Din interpretarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 rezultă că în favoarea judecătorului operează prezumția de imparțialitate, astfel că partea care invocă încălcarea prevederilor legii procesuale trebuie să facă dovada contrară acestei prezumții, susținerile recurentei potrivit cărora, prin raportare la criteriul obiectiv, simpla invocare a lipsei imparțialității instanței datorită admiterii unei cereri de strămutare formulate în alt dosar repartizat completului recuzat, nu este suficientă pentru admiterea cererii de recuzare.

Deși recurenta susține lipsa imparțialității completului de judecată prin referire la aspecte legate de alt dosar soluționat de judecătorii recuzați, Înalta Curte reține că această referire la un alt dosar nu reprezintă o chestiune care să vizeze strict conduita membrilor completului în cauza dedusă judecății.

Astfel, împrejurarea că același complet de judecată a pronunțat o hotărâre care a fost desființată ca urmare a admiterii cererii de strămutare, nu constituie motiv de recuzare și nu se regăsește în vreuna dintre situațiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.

În cauză, împrejurările invocate de recurentă nu se constituie în elemente care să justifice în mod obiectiv îndoielile cu privire la imparțialitatea judecătorilor cauzei, câtă vreme soluționarea de către aceiași judecători a litigiului ce a făcut obiect al dosarului anterior nu atrage automat lipsa imparțialității în prezentul dosar, iar faptul că soluția pronunțată în acel dosar nu a fost cea dorită de recurentă nu poate fi asimilat unui criteriu obiectiv în sensul celor invocate de aceasta.

Pentru toate argumentele înfățișate, Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a respins cererea de recuzare, nefiind îndeplinite cerințele pentru existența cazurilor prevăzute de art. 42 C. proc. civ., pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.