ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 7

1

din O.U.G. nr. 116/2009 și art. 61 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 36 din 22 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru societatea D. S.A. a Consiliului de Administrație format din B., E., F. și a directorului general G., s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant convențional a Cabinetului de Avocatură H. și s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal A..

S-a respins cererea de intervenție formulată de reclamanții intervenienți C. și B., față de cererea înregistrare mențiuni nr. 675/11.01.2022.

De asemenea, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient principal A. și s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a Deciziei Consiliului de administrație din 22.12.2021, semnată de I., J. și K..

Prin decizia nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a civilă, s-au admis apelurile declarate de apelanta D. S.A. și intervenienta C. și a fost schimbată sentința atacată, în sensul că au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant legal și convențional, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul A. și a fost admisă cererea de intervenție formulată de apelanta intervenientă C.. Pe fond, s-a respins cererea de înregistrare mențiuni nr. 675 din 11.01.2022.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 151 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât în evidențele Registrului Comerțului era înregistrat Consiliul de administrație format din I., J. și K., iar mandatul administratorilor B., E. și F. a încetat de drept.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate în dosarele nr. x/2019, y/2021, z/2021 și 362/54/2022.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 ianuarie 2023, intimata D. S.A. reprezentată prin director general G. și prin Consiliu de Administrație format din B., E. și F. a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. De asemenea, intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON.

Prin concluziile scrise depuse la 15 martie 2023, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata D. S.A., și a reținut următoarele:

În cauză, se reține că instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea cererilor de intervenție formulate la cererea de menționare acte în Registrul Comerțului.

Având în vedere data înregistrării cererilor de intervenție, respectiv 13 ianuarie 2022, în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, în forma prevăzută anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 265/2022, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2022, potrivit art. 141 alin. (2).

Prin urmare, potrivit art. 7

1

O.U.G. nr. 116/2009, în forma prevăzută anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 265/2022, "(1) dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenție, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanței întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerțului și cererea de intervenție, precum și înscrisurile depuse în susținerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (2) Soluționarea cererilor de înregistrare și a cererilor de intervenție se face cu citarea părții și a intervenienților. Instanța se pronunță de urgență, în condițiile art. 49-56 din C. proc. civ.. (3) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (2) este executorie și este supusă numai recursului".

Totodată, în cauză sunt incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior O.U.G. nr. 116/2009, potrivit cărora "(1)Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă Instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară".

În consecință, din prevederile legale evocate rezultă că dacă o lege specială prevede că o hotărâre judecătorească este atacată cu recurs, ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Având în vedere că în O.U.G. nr. 116/2009 sunt prevederi privind calea de atac, dispozițiile art. 7

1

alin. (3) din acest act normativ se vor interpreta în sensul că hotărârea pronunțată în soluționarea cererilor de intervenție este supusă numai apelului.

Așadar, hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o cerere de intervenție este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Este de menționat că instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie și o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluționarea unor cereri de intervenție formulate la cererea de menționare acte în Registrul Comerțului, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a civilă.

În ceea ce privește cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON, formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, nu va mai fi analizată având în vedere poziția procesuală a reprezentantul convențional al acesteia, care a susținut că vor fi solicitate pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 474/2022 din 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.