ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1670/2023

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 8 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost 373/2012) al Biroului executorilor judecătorești asociați C., solicitând să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 3.2 și pct. 13.11 din contractul de credit nr. x din 30.05.2007, astfel cum a fost modificat și anularea tuturor sumelor reținute în baza acestor clauze abuzive, cu lămurirea cuantumului creanței datorată ca urmare a anulării clauzelor abuzive, lămurirea cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30.05.2007, sub aspectul creanței datorate.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București:

Prin sentința nr. 5044 din 3 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost 373/2012) se realizează prin poprire la terțul poprit Autoritatea de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, cu sediul în Constanța, județul Constanța.

III. Hotărârea Judecătoriei Constanța:

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 7890 din 7 septembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2013 (fost 373/2012) al Biroului executorilor judecătorești asociați C. a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 București prin încheierea pronunțată la 5 aprilie 2012, aceasta fiind instanța de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil pronunțării asupra regulatorului de competență, având în vedere că în soluționarea excepției necompetenței teritoriale Judecătoria Constanța a făcut trimitere atât la dispozițiile art. 650 alin. (1) din noul C. proc. civ., cât și la prevederi din C. proc. civ. de la 1865, se impun următoarele precizări:

Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Se constată că, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv anul 2012 (când cererea de executare silită a fost depusă la Biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 373/2012, actualul nr. 156/M/2013), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executări silite.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ. de la 1865, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, aceasta fiind, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, iar în cazul executării silite prin poprire, instanța de executare este aceea de la sediul terțului poprit.

Având în vedere că, în speță, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost nr. 373/2012) urmează să se dispună prin poprire asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă, terțul poprit fiind Autoritatea de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, cu sediul în Constanța, județul Constanța, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul terțului poprit.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, instanță în a circumscripție se află sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2023.