ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1643/2023

Ședința publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța – secția I civilă la data de 25 mai 2023, sub numărul x/2023, A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.01.2011, invocând dispozițiile art. 651, 663, 664, 666 alin. (1) și următoarele din C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea nr. 6976/2023 din 07 iunie 2023, Judecătoria Constanța – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora competența instanței de executare se stabilește, ca regulă, în funcție de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare. Prin excepție, legiuitorul a statuat că, în situația în care debitorul nu domiciliază în România, competența instanței de executare se stabilește prin raportare la sediul/domiciliul creditorului.

În continuare, instanța a reținut că, în materie de încuviințare executare silită, competența materială și teritorială revine instanței de executare, reglementată, de principiu, de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., aspect ce rezultă din art. 651 alin. (3), respectiv art. 666 alin. (1) din același cod. Instanța a constatat că, în urma verificărilor DEPABD, debitorul figurează fără un domiciliu în România. De asemenea, instanța a mai reținut că sediul creditorului este în Sectorul 1 București. Instanța a concluzionat că Judecătoriei Sector 1 București îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, dat fiind că aceasta este instanța în circumscripția căreia se află sediul creditorului.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 6771/2023 din 06 septembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se afla în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Instanța a observat că debitoarea are ultimul domiciliul cunoscut în Belgia, iar creditorul are domiciliul în Luxembourg, prin urmare instanța competentă va fi cea de la sediul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Constanța.

Referitor la aspectele reținute de Judecătoria Constanța prin sentința de declinare a cauzei, instanța a arătat că reprezentantul creditorului își are sediul în România, nu creditorul, cum în mod greșit a reținut Judecătoria Constanța. Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., competența se stabilește în funcție de sediul creditorului, iar nu în raport de sediul reprezentantului acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competență prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a și, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competența este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului și, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 25 mai 2023 se solicită încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B., care are domiciliul în Belgia începând din 03 iunie 2021, acesta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a învestit instanța.

De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditorului C. este în Luxemburg, potrivit susținerilor din cererea de încuviințare a executării silite, aflată la dosarului Judecătoriei Constanța.

În acest context, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului și nici al creditorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Într-o atare situație, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare va reveni instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, și anume, Judecătoria Constanța, A. având sediul în municipiul Constanța.

Împrejurarea că creditorul are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenței, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2023.