ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1571/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă la data de 11.11.2021 (astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 31.03.2022), reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021, obligarea la plata reală a despăgubirilor de 1.455.076 RON pentru terenul intravilan în suprafață de 5.000 mp vie C., în cartier/punct Crucea de Sus (vizavi de stația peco C.), sau obligarea pârâtei să le restituie acest teren intravilan vizavi de stația peco C., la DN 21, str. x, și la plata sumei de 1.455.076 RON, reprezentând venituri pe care le-au pierdut pentru nerespectarea legilor și favorizarea altor persoane, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate art. 35 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. La data de 12.11.2021, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care a solicitat să se constate competența Curții de Apel Galați în soluționarea cauzei. La termenul de judecată din data de 17.02.2022, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat că, prin înscrisul menționat, a avut în vedere competența materială și că își menține excepția invocată. În acest context, la termenul de judecată din data de 17.02.2022, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă, pentru motivele consemnate în practicaua încheierii de ședință de la acel termen de judecată. La același termen de judecată, instanța a respins, ca neîntemeiată, și excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, pentru motivele consemnate în practicaua încheierii de ședință de la acel termen de judecată. La termenul de judecată din data de 31.03.2022, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea la restituirea terenului intravilan în natură.

Sentința Tribunalului Vrancea Prin sentința nr. 181/19.05.2022, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor CNCI și ANRP în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea celor două pârâte la restituirea a natură a terenului intravilan, excepție invocată din oficiu; a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României -Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a modificat în parte decizia de compensare nr. 41559/23.09.2021, în ceea ce privește cuantumul punctelor, în sensul că se va menționa compensarea prin 283.756,75 puncte, în loc de 6.907 puncte; a respins capătul de cerere al reclamanților având ca obiect obligarea pârâtelor Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să le restituie în natură terenul în suprafață de 5.000 mp intravilan vizavi de stația peco C., la DN 21, str. x, ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere al reclamanților având ca obiect obligarea pârâtelor la contravaloarea veniturilor pe care reclamanții pretind că le-au pierdut, ca neîntemeiat; a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata, către reclamanta A., a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia Curții de Apel Galați Prin decizia nr. 230/A/25.11.2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de reclamanții A. și B. împotriva sentinței; a respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie a apelanților reclamanți privind plata cheltuielilor de judecată din apel.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., reclamanții A. și B.. Au arătat recurenții că unul dintre judecătorii care a pronunțat hotărârea recurată era incompatibil, datorită faptului că împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri penale și plângeri la CSM, că pricina a fost soluționată la un singur termen de judecată, fără a se lua în considerare cererea reclamanților de administrare de probatorii, că judecata s-a realizat în condițiile unei proceduri viciate, că hotărârea recurată nu e motivată conform legii, întrucât nu justifică respingerea probatoriului, nici respingerea cheltuielilor de judecată solicitate, că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat întrucât a fost schimbată zona în litigiu ca fiind Satul Nou, în loc de Crucea de Jos, că au fost interpretate și aplicate greșit normele de drept material, întrucât nu s-au acordat despăgubiri pentru întârzierile de 30 de ani în răspunsul la cererile de retrocedare.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (anularea deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021) și dispozițiile legale incidente (art. 35 din Legea nr. 165/2013), în raport de care recurenții erau ținuți, permit exercitarea exclusiv a căii de atac a apelului, de care aceștia deja s-au prevalat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamanților A. și B. de anulare a deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata despăgubirilor reale, astfel cum au fost indicate. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 care, prin art. 35 alin. (1), reține că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar prin alin. (4) al aceluiași articol se reține că "hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului". Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac este definitivă, purtând această mențiune în dispozitiv, și nu este susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Cum decizia nr. 230/A/25.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția I civilă, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate, aceasta nefiind susceptibilă de recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 230/A din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.