ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Ioan a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (CASMB), să se dispună anularea în parte, ca nelegală și netemeinică, a notificării înregistrate sub numărul x/29.05.2020 și a Raportului de Control nr. x/18.05.2020, înregistrat la sediul spitalului sub nr. x/29.05.2020, act prin care a fost notificat că avea obligația de a achita, în termen de 10 zile lucrătoare, suma de 446.045,94 RON, reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă perioadei mai 2018 - august 2019, în beneficiul CASMB, și să suspende, până la soluționarea definitivă a speței, aplicarea măsurii de obligare la plata sumei sus-menționate a unei eventuale rețineri a acesteia din sumele exigibile.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 195, 209 alin. (1), art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 195 din H.G. nr. 140/2018, Ordinul nr. 1012/2013 și OMS nr. 1043/2010.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata: sumei de 446.045,94 RON, reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă perioadei mai 2018- august 2019; sumei de 185.551,88 RON, reprezentând contravaloare servicii medicale spitalicești, furnizate de către reclamantul-pârât cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare în perioada 2017-2019; sumei de 52.583,05 RON, reprezentând dobânzi și penalități, precum și la plata accesoriilor calculate în continuare de la data raportului de control.

Prin încheierea din 01.10.2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia din secțiile civile ale aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 340/04.03.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea, ca inadmisibilă; a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 799/A/20.05.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului-pârât împotriva sentinței; a admis apelul pârâtei-reclamante împotriva aceleiași sentințe, pe care a anulat-o, și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Ioan.

Recurentul a arătat că pârâta-reclamantă a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună obligarea sa la plata sumei de 684.213,97 RON, compusă din: 446.045,94 RON, reprezentând sancțiuni contractuale ani precedenți; 185.551,88 RON, cu titlu de imputații contravaloare servicii spitalicești ani precedenți; și 52.616,15 RON, reprezentând dobânzi și penalități calculate la data elaborării raportului de control.

În cererea de recurs, recurentul a constatat că pârâta-reclamantă a solicitat și plata sumei de 52.583,05 RON, reprezentând dobânzi și penalități, cât și plata accesoriilor - dobânzi și penalități - de la data raportului de control, emis de CASMB, și până la data plății integrale a sumei reprezentând prejudiciul adus.

Această pretenție este lipsită de orice temei legal și trebuie respinsă întrucât suma stabilită de CASMB în raportul de control a fost reținută din fondurile spitalului încă din 2020.

Toate sumele de bani, cu titlu de prejudiciu, calculate de organul de control la care spitalele care dețin contract de furnizare de servicii medicale cu CASMB sunt obligate, sunt reținute la sursă, înainte chiar de epuizarea căilor de atac.

Deci, la data începerii procesului, suma stabilită de control era deja reținută de CASMB și spitalul nu mai are nimic de plată, nici cu titlu de sancțiune și cu atât mai puțin, cu titlu de penalități/dobânzi.

Critica adusă deciziei recurate se referă la faptul că instanța de apel nu a luat în considerare criticile de netemeinicie și nelegalitate și nici nu a evaluat corespuzător susținerile reclamantului-pârât.

Instanța de fond s-a aplecat cu superficialitate asupra cauzei, dovedind că nu a înțeles natura și scopul cerințelor părții și a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei cu care a fost învestită.

Cu privire la legitimitatea și temeinicia sancțiunilor dispuse de echipa de control, recurentul arată că spitalul nu a acceptat tacit constatările raportului, ci a considerat că acestea sunt excesive și neconforme cu contractele de furnizare servicii medicale spitalicești nr. U0008/2016 și nr. U0008/2018 și nu încalcă prevederile OMS nr. 1782/2006 sau H.G. nr. 140/2018.

Pretinsele neconcordanțe identificate în ceea ce privește modul de întocmire, completare și raportare a serviciilor consemnate de CASMB nu se pot califica ca abateri contractuale ori ale legii.

Concluzia evidentă este că echipa CASMB a efectuat un control superficial, nedocumentat, care a avut ca unic scop sancționarea spitalului, iar nu verificarea corectă a stării de fapt.

Prin întâmpinare, intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a invocat excepția de nulitate pentru neîncadrare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și judecarea cauzei în lipsă.

A arătat intimata că în mod corect instanța de apel a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare doar cu privire la cererea reconvențională a intimatei, acțiunea reclamantului-pârât fiind declarată inadmisibilă.

Având în vedere că notificarea și raportul de control nu au caracter executoriu (adică nu pot fi puse în executare), ele fiind folosite doar pentru înștiințarea reclamantului-pârât cu privire la obligațiile pe care le are, în mod întemeiat instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Contrar celor menționate de recurent, intimata nu a reținut nicio sumă, executarea silită neputând fi efectuată decât în baza unui titlu executoriu, acesta fiind și motivul pentru care intimata a formulat cerere reconvențională în prezenta cauză.

Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București nu avea temei legal să rețină sumele, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (5) teza III din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. U0008, "pentru recuperarea sumelor care sunt stabilite ca urmare a unor acțiuni de control, suma se recuperează în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data notificării furnizorului de servicii medicale, prin plată directă. În situația în care recuperarea nu se face prin plată directă, suma se recuperează prin executare silită".

Raportul de control nu este titlu executoriu, nu are un regim juridic specific, ci doar cuprinde constatări cu privire la respectarea/nerespectarea legislației specifice în materia asigurărilor sociale de sănătate, constatări care nu atrag după sine nașterea, modificarea și stingerea raporturilor juridice.

Este de menționat că, prin acest raport de control, se constată numai neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de reclamantul-pârât prin contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești, această operațiune având valoarea juridică a unui fapt material și nu a unei manifestări exprese de voință din partea autorității publice.

Prin urmare, având în vedere încadrarea Raportului de control mai sus amintit (și implicit a măsurilor dispuse în acesta), se observă faptul că, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, și produce efecte juridice, în ceea ce privește obligativitatea luării măsurilor care se impun pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit din bugetul F.N.U.A.S.S. (Secțiunea 3 din Ordinul nr. 1012/2013), acestuia îi lipsește o componentă esențială, respectiv caracterul executoriu.

Recurentul a depus la dosar un înscris intitulat întâmpinare (în realitate, răspuns la întâmpinare), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din cadrul întâmpinării și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, se observă că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunțate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

Or, raportat la data comunicării deciziei recurate, 12 iulie 2022 (conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de apel), și la dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se împlinea la data de 12 august 2022.

Recursul a fost declarat în data de 08 septembrie 2022, prin fax (conform dovezii de la fila x recurs), cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în cauză este incidentă sancțiunea nulității căii de atac, ca efect al nerespectării termenului procedural stabilit pentru declararea acesteia.

Se cuvine a se menționa, totodată, și faptul că recurentul nu a invocat imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă acestuia și nu a solicitat repunerea în termen, conform dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate pe calea recursului nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menționat este prioritar.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va anula recursul declarat de Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Ioan împotriva deciziei nr. 799A din 20 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul-pârât Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Ioan" împotriva deciziei nr. 799A din 20 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.