ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1551/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă la data de 04.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 24.541 RON, reprezentând despăgubiri civile, și a sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale prejudiciu suferit ca urmare a unei erori judiciare, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 52 alin. (3) din Constituție și art. 96 din Legea nr. 303/2004. Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Sălaj Prin sentința nr. 581 din 07.04.2022, Tribunalul Sălaj, secția civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj Prin decizia nr. 436/A/2022 din 23.11.2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile părților împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor. A arătat recurentul că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material, reținând că în mod corect prima instanță "a concluzionat că verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004 pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare vizează analiza temeiniciei pe fond a pretențiilor și nu constituie un fine de neprimire al cererii. În condițiile în care reclamantul se prevalează de o pretinsă eroare judiciară, acesta are dreptul conform dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004 să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a statului, urmând ca pe baza probațiunii administrate în cauză să se stabilească dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 96 și următoarele din Legea nr. 303/2004 pentru angajarea răspunderii pârâtului". Contrar celor reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, recurentul arată că, din sfera de cuprindere a celor două ipoteze prevăzute de art. 96 alin. (3), rezultă anumite condiții de admisibilitate a acțiunii ce tinde la constatarea erorii judiciare. În ceea ce privește lit. a): existența unui proces fie civil, fie penal în cursul căruia să se fi produs eroarea judiciară imputată; existența unor acte procesuale efectuate de procuror/judecător; nerespectarea/încălcarea dispozițiilor legale de drept material și procesual prin efectuarea acestor acte procesuale; încălcarea să aibă un caracter evident; încălcarea astfel realizată să fi afectat/încălcat grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei; producerea unei vătămări, care, desigur, nu poate fi decât de același grad de intensitate cu încălcarea adusă drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoane, respectiv grav; vătămarea produsă nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară. În ceea ce privește lit. b): existența unui proces, fie civil, fie penal, în cursul căruia să se fi produs eroarea judiciară imputată; existența unei hotărâri judecătorești definitive; hotărârea judecătorească să fie contrară legii sau situației de fapt care rezultă din probele administrate în cauză; încălcarea să aibă un caracter evident; încălcarea astfel realizată să fi afectat/încălcat grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei; producerea unei vătămări, care, desigur, nu poate fi decât de același grad de intensitate cu încălcarea adusă drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoane, respectiv grav; vătămarea produsă nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară. Prin urmare, se rețin, astfel, cel puțin 7 condiții de admisibilitate a promovării acțiunii în constatarea erorii judiciare pentru cele două ipoteze legale distincte, ceea ce reflectă existența unui filtru foarte strict, astfel încât ea nu vizează orice greșeală realizată în cursul urmăririi penale sau judecății, ci numai cele strict individualizate în textul analizat. Așadar, articolul 96 din Legea nr. 303/2004 consacră regula îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, lipsa uneia dintre aceste condiții constituind un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată. Întrucât lipsa uneia dintre condițiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004 constituie un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată, în mod greșit a fost respinsă excepția inamisibilității.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același act normativ, prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac, ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. În speță, se observă că recurentul-pârât a înțeles să reitereze ad literram susținerile din cuprinsul cererii de apel privitoare la modalitatea de soluționare, de către prima instanță, a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de parte, fără să combată dezlegările jurisdicționale ale instanței de apel. Ca atare, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurentul-pârât nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel. Astfel, susținerile recurentului-pârât nu constituie veritabile critici ale considerentelor deciziei instanței de apel, ci o reluare a acelorași argumente, arătând că nu este de acord cu soluția instanței, fără a fi indicate, însă, aspecte de nelegalitate. Or, aparența de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat. Cum, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, reiterând pe cele deduse judecății în calea devolutivă de prim control judiciar, recurentul-pârât a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condițiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei nr. 436/A/2022 din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.