ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1480/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2015 pe rolul Tribunalului București – secția a V-a Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea apartamentului nr. x situat în București, str. x.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 33 din 13 ianuarie 2016, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a Municipiului București și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, prin Primar General, și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 92 A din 08 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 33/13.01.2016, pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2015, și a anulat, în parte, sentința apelată, trimițând cauza primei instanțe pentru rejudecarea cererii în contradictoriu cu Municipiul București, fiind menținută soluția cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.

La data de 13.04.2017 cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a V-a civilă sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 1753 din 19 iulie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1753 din 19 iulie 2019 a formulat apel reclamantul A..

Prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2021, s-a dispus suspendarea de drept, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a judecării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost constatat perimat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1753 din 19 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 31 ianuarie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a învederat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în continuare arătându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de prima instanță referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este tardiv declarat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., în ipoteza în ca­re se va trece peste excepția tardivității recursului, completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a acestuia și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în data de 29 mai 2023.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, în data de 28 septembrie 2023, în camera de consiliu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 1590 A a fost pronunțată în data de 09 noiembrie 2022, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă prin fax, primind dată certă în data de 12 ianuarie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți.

Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 15 noiembrie 2022.

În cauza de față, se constată și faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal și nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, se reține că sancțiunea anulării recursului se impune și din perspectiva prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost constatat perimat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1753 din 19 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, reținându-se, în esență, că apelul a rămas în nelucrare ca urmare a suspendării judecății în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la data de 27 octombrie 2021, termenul de perimare legală de 6 luni de la acest ultim act de procedură fiind îndeplinit încă de la data de 27 aprilie 2022, fără să fi fost întrerupt sau suspendat până la data împlinirii sale.

Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, însă, în continuare acesta nu a dezvoltat motivul invocat, arătându-și doar nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de prima instanță referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996.

Astfel, recurentul a făcut referire la situația de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluția de perimare pronunțată în cauză de instanța de apel.

Înalta Curte reține, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele instanței de apel, la modalitatea în care a fost aplicată instituția perimării, și nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurentul-reclamant a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, și fără avea legătură cu raționamentul instanței de apel, nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2023.