ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1452/2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1452/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 03 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele X. S.R.L. și A. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L., C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

X.

S.R.L. a avut calitatea de ofertant, anulare care a fost dispusă prin adresele nr. x/01 martie 2012 și nr. 10/02 aprilie 2012 emise de pârâta S.C. B. S.R.L., pentru încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 3 alin. (1) lit. d), art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (2), art. 71 alin. (1), art. 93 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006;

- 1.328.374,64 RON către reclamanta

X.

S.R.L., reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei și de participare la procedura de atribuire, precum și valoarea contractului de achiziție publică (beneficiul nerealizat);

- 27.611,00 euro, echivalentul în RON al sumei de 125.378,78 RON la cursul B.N.R. de la data formulării cererii de chemare în judecată, 28 decembrie 2016, de 4,5409 leu/euro - către reclamanta A. S.R.L., reprezentând comision de achiziție pe care urma să-l încaseze în calitate de reprezentant în România al societății

X.

S.R.L., ca urmare a încheierii contractului de achiziție publică dintre

X.

S.R.L. și autoritatea contractantă, precum și ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, pentru organizarea și anularea ilicită și prin fraudă la lege a licitației din 5 decembrie 2011, potrivit art. 1237 C. civ., pentru cauză ilicită și imorală potrivit art. 1236 C. civ., potrivit art. 1349, art. 1357 - art. 1371 C. civ., în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, dispusă în dosarul penal nr. x/2012, a rechizitoriului nr. x emis în același dosar și a raportului D.L.A.F. nr. 340 din 2014;

X.

S.R.L. și 43.475,09 RON către reclamanta A. S.R.L., sume reprezentând dobânda legală la debitul sus menționat, calculată de la 02 aprilie 2012 (data comiterii faptelor ilicite) până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, 28 decembrie 2016;

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, excepția prematurității formulării capetelor de cerere privitoare la plata pretinsului prejudiciu, excepția tardivității formulării contestației, excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei A. S.R.L., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și D., excepția autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile îndreptate împotriva intimaților persoane fizice, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile reprezentând pretinsul prejudiciu, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

Pârâtul D. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 228/ca din 23 februarie 2017, Tribunalul Iași a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. S.R.L., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și D. și a respins, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea introdusă în contradictoriu cu acești pârâți, a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a respins, ca fiind tardiv formulată, acțiunea civilă în întregime.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toate părțile.

Prin decizia civilă nr. 676 din 08 iunie 2017, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de recurenții S.C.

X.

S.R.L., A. S.R.L., B. S.R.L., C. și D., a casat, în tot, sentința atacată, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017* din 16 august 2017.

Prin sentința civilă nr. 563/CA din 30 martie 2018, Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes si a prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâți.

A respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C., D. și S.C. B. S.R.L.

A respins acțiunea formulată de către S.C.

X.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. și D..

A admis, în parte, acțiunea formulată de către S.C.

X.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, pe cale de consecință:

A obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 13.828,08 RON, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data anularii licitației, respectiv 02 aprilie 2012, și până la introducerea acțiunii, de 3.937,57 RON, calculată în continuare până la data plății efective.

A respins capătul de cerere privind anularea deciziei/procedurii de anulare a licitației publice.

A obligat reclamantele A. S.R.L. și S.C.

X.

S.R.L., în solidar, la plata către pârâții C. si D. a sumei de 1.150 RON pentru fiecare pârât. A respins cheltuielile de judecată solicitate de A. S.R.L. A admis plata cheltuielilor de judecată solicitate de S.C. B. S.R.L. și a obligat, în solidar, reclamantele la plata sumei de 2.300 RON; a compensat suma de 2.300 RON față de S.C.

X.

S.R.L. A admis, în parte, plata cheltuielilor de judecată solicitate de S.C.

X.

S.R.L. și a obligat S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.342,76 RON, pe care a compensat-o în limita sumei celei mai mici, de 2.300 RON.

Prin decizia nr. 5 din 25 iunie 2018, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției respective și a declinat competența de soluționare a apelurilor formulate în favoarea secției civile a aceleiași instanțe.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile a Curții de Apel Iași sub nr. x/2017***, la 31 iulie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași – secția civilă a admis excepția de necompetență funcțională a acestei secții civile și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei, dispunând înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin decizia nr. 184 din 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția civilă, sub nr. x/2017**** din 14 martie 2019.

La termenul de judecată din 15 mai 2019, s-a invocat de către apelantele intimate S.C.

X.

S.R.L. și A. S.R.L. excepția insuficientei timbrări a apelului formulat de pârâta B. S.R.L.

Prin decizia nr. 326 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Iași – secția civilă a anulat, ca insuficient timbrat, apelul formulat de pârâta B. S.R.L., a admis apelurile formulate de pârâții D. și C., a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că le-a obligat pe reclamante, în solidar, să plătească pârâților câte 3.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, a respins apelul formulat de reclamante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 925 din 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, s-au admis recursul declarat de reclamante precum și recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., s-a casat decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Iași.

Prin încheierea de ședință din 08 februarie 2021, Curtea de Apel Iași – secția civilă a respins cererea de recuzare a judecătorilor E. și F., formulată de apelantele reclamante.

Prin încheierea de ședință din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Iași – secția civilă a respins cererea formulată de apelantele reclamante privind atașarea deciziei penale pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Iași, ca nefiind utilă cauzei.

Prin încheierea de ședință din 03 martie 2021, Curtea de Apel Iași – secția civilă a dispus amânarea pronunțării asupra apelurilor declarate în cauză, în vederea soluționării cererii de recuzare și a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ., formulate de reprezentantul apelantelor reclamante.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2021, Curtea de Apel Iași – secția civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ., precum și cererea de recuzare a judecătorilor E. și G., formulate de apelantele reclamante; a aplicat fiecăreia dintre apelantele reclamante amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 174 din 31 martie 2021, Curtea de Apel Iași – secția civilă

a constatat inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea prevederilor dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ., formulată de apelantele reclamante.

A admis apelul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 563/CA din 30 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în parte, cu consecința admiterii, în parte, a acțiunii formulate de reclamanta S.C.

X.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.607,65 de RON, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data anularii licitației, respectiv 02 aprilie 2012 și până la data plății efective.

A admis apelurile formulate de pârâții D. și C. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării reclamantelor, în solidar, la plata către acești pârâți a câte 3.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

A respins apelul formulat de reclamante.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A compensat cheltuielile de judecată dintre S.C.

X.

S.R.L. și S.C. B. S.R.L. și a obligat reclamantele, în solidar, la plata către această pârâtă a sumei de 9.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În pronunțarea acestei decizii, Curtea a constatat următoarele:

În ce privește apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L.:

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamantele au învestit instanța cu o acțiune în pretenții și în anularea actelor pretins nelegale, având drept cauză angajarea răspunderii civile a pârâților, cu circumstanțierea nelegalității adreselor de anulare a procedurii de achiziție prin prisma pretinsei nerespectări de către pârâți a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește aplicabilitatea, în litigiu, a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, instanța a reținut că, prin decizia definitivă nr. 676/2017 din 08 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, după efectuarea distincției între două categorii de norme conținute în acest act normativ, cele specifice procedurilor de atribuire și cele care statuează asupra procedurilor judiciare, că "primele categorii de norme statuate de O.U.G. nr. 34/2006, cele relative la procedura de achiziție în sine, sunt aplicabile în speță în virtutea trimiterii exprese incluse în Ordinul M.D.L.P.L. nr. 31/2008 și a anexei 6 din contractul de finanțare".

În vederea atribuirii unui contract de furnizare bunuri a fost demarată procedura de achiziție publică, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, în vigoare la acel moment.

Prin adresa nr. x/21 noiembrie 2011, S.C.

X.

S.R.L. a fost invitată să participe la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, aceasta fiind singura ofertantă.

Reclamanta S.C.

X.

S.R.L. a elaborat oferta sa scrisă de participare și a depus-o la sediul pârâtei, iar, la termenul de deschidere a ofertelor, s-a constatat că este unica ofertă depusă, în cuantum de 218.442,30 euro, motiv pentru care a fost declarată admisibilă în principiu.

Ulterior, reprezentanții societății apelante au constatat că procedura licitației s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor privind paritatea tratamentului rezervat ofertanților, a regulilor privitoare la publicitatea și modalitatea de numire a comisiei de evaluare a ofertelor, fapt care a creat o situație discriminatorie pentru alți posibili ofertanți.

Astfel, prin adresele nr. x/01 martie 2012 și nr. 10/02 aprilie 2012, intimata apelantă S.C. B. S.R.L. a comunicat reclamantei S.C.

X.

S.R.L. că licitația s-a anulat, pentru că nu a fost respectată clauza de paritate a tratamentului rezervat ofertanților.

Contrar celor pretinse de reclamante, s-a reținut că anularea licitației nu s-a făcut din condiții meteo nefavorabile, deoarece, din actele depuse la dosar - filele x si 159 vol. I, rezultă că aceasta s-a anulat pentru nerespectarea clauzei privind paritatea de tratament rezervat ofertanților, publicitate și constituirea comisiei de evaluare a ofertelor.

În cauză, a avut loc și o a doua procedură de achiziție publică, cu același obiect, la care reclamanta S.C.

X.

S.R.L. nu a mai participat și în urma căreia s-a încheiat un contract cu societatea H. S.R.L. Italia.

În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei/procedurii de anulare a licitației publice, în mod corect, Tribunalul a stabilit că nu se poate reține nicio fraudă la lege pentru considerentele, pe larg, expuse de prima instanță.

Atât timp cât contractul de finanțare a impus societății S.C. B. S.R.L. respectarea prevederilor legale în vigoare privind achizițiile, reglementate, la acel moment, de O.U.G. nr. 34/2006, aceasta era obligată, în situația constatării unor abateri grave de la prevederile legislative, care afectează procedura de atribuire, cum sunt încălcarea promovării concurenței între operatorii economici, garantării tratamentului egal și nediscriminării acestora, să dispună anularea licitației.

Prin urmare, decizia de anulare a licitației publice contestată a fost luată în conformitate cu prevederile art. 209 lit. d) raportat la art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind o decizie legală.

Art. 287 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, invocat de reclamante ca temei de drept al acțiunii, prevede o dublă obligație cumulativă în sarcina reclamantului care pretinde repararea prejudiciului, respectiv: pe de o parte, să facă dovada unei încălcări a dispozițiilor ordonanței, iar, pe de altă parte, să facă dovada că ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul. Răspunderea achizitorului este una obiectivă, textul neprevăzând, drept condiție suplimentară, existența vinovăției, ca în cazul răspunderii civile delictuale de drept comun.

În cauză, s-a făcut dovada incontestabilă a încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, chiar pârâta dispunând anularea licitației pe acest considerent. Totodată, s-a făcut dovada faptului că S.C.

X.

S.R.L. ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, fiind singurul participant la licitație, oferta acestuia fiind declarată conformă și admisibilă, iar această șansă a fost compromisă ca urmare a încălcării respective, încălcare ce a condus la anularea licitației.

Curtea a avut în vedere prima licitație organizată de pârâtă, apreciind nerelevant, în cauză, faptul că reclamanta a ales să nu mai participe la cea de-a doua licitație organizată și a concluzionat că reclamanta are dreptul, potrivit art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006, de a solicita plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei și de participare la procedura de atribuire; în litigiu, există o răspundere obiectivă, ce decurge din simpla încălcare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, aspect recunoscut, implicit, de pârâta B. S.R.L., prin decizia de anulare a procedurii licitației.

Prin declarația reprezentantului societății pârâte, D., existentă la dosar fond vol. I, pârâta a recunoscut dreptul reclamantei de a i se "rambursa costurile suportate de

X.

în cursul operațiunii" cu referire la organizarea si anularea licitației.

În legătură cu întinderea prejudiciului, în mod corect Tribunalul a reținut că acesta este dovedit parțial, reclamanta S.C.

X.

S.R.L. probând că a efectuat, în vederea participării la procedura de atribuire anulată, cheltuieli cu întocmirea documentației depuse în susținerea ofertei, în valoare totală de 2.607,65 RON, acțiunea fiind întemeiată sub acest aspect.

Reclamanta S.C.

X.

S.R.L. nu a făcut dovada că ar fi achiziționat sau produs utilajul care a făcut obiectul proiectului anterior anulării licitației. Deși s-au depus comenzi de cumpărare emise unilateral de S.C.

X.

S.R.L și facturi, nu s-a făcut dovada plătii tuturor acestor facturi. S-a constatat că facturile achitate sunt ulterioare comunicării anulării licitației, aspect de care reclamanta avea cunoștință, astfel încât nu se poate reține culpa pârâtei în achiziționarea acestora și nu se poate pune problema unui prejudiciu concret suferit din acest punct de vedere sau a unei legături de cauzalitate, fiind ulterioare momentului anulării licitației.

Totodată, în condițiile în care reclamanta S.C.

X.

S.R.L. are, ca obiect de activitate, producerea de mașini și echipamente industriale, nu se poate stabili, în mod cert, că facturile depuse la dosar fac dovada prejudiciului pentru echipamentul ofertat către pârâta S.C. B. S.R.L., acestea putând reprezenta subansamble obișnuite ce le folosește în activitatea curentă. Pe de altă parte, prejudiciul in corpore solicitat de către reclamantă nu este real cuantificat, deoarece o daună ar putea fi doar profitul din derularea acelei relații contractuale, și nu întreaga sumă.

Cu privire la beneficiul nerealizat, s-a reținut că acesta poate fi cuantificat doar în raport cu profitul care i l-ar fi putut aduce derularea relației contractuale, or, în cauză, nu s-a făcut dovada unui astfel de potențial profit nerealizat.

Referitor la cheltuielile cu personalul pentru întocmirea documentației, respectiv personal tehnic, departament vânzări contabilitate, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea a constatat că acestea nu au fost dovedite în niciun fel. Toate cheltuielile provin ca urmare a unui număr de ore și unui preț indicat de reclamantă, însă personalul respectiv face parte din propriile departamente, fiind, implicit, angajat al reclamantei. Prin urmare, acesta a prestat activitatea în baza contractelor de muncă încheiate, nefiind plătit, în mod special, suplimentar, un personal pentru elaborarea ofertei. Chiar și decontul prezentat, totalizând un număr de 178 ore de muncă, este evident exagerat în condițiile în care invitația de participare la licitație nr. 47 datează din 21 noiembrie 2011, iar oferta presupune o complexitate redusă, reia, în mare parte, caietul de sarcini și a fost înaintată câteva zile mai târziu invitației, în 30 noiembrie 2011 .

În ceea ce privește cheltuielile cu administratorul si consultantul extern, deși se face vorbire despre o scrisoare atașată separată, aceasta nu se află la dosar și nu rezultă nici din documentația întocmită ce cheltuieli s-ar fi făcut din acest punct de vedere, în condițiile în care a fost desemnată o terță persoană să se deplaseze pentru participare și deschidere licitație, drept pentru care Tribunalul a înlăturat, în mod just, aceste cheltuieli, aspect necontestat prin cererea de apel.

Pe de altă parte, în mod greșit a reținut Tribunalul că reclamanta

X.

S.R.L. a dovedit cheltuielile cu deplasarea la deschiderea ofertei în perioada 04 decembrie 2011- 06 decembrie 2011, în cuantum de 2.949,31 RON (960,26 cazare și 367,55 motorină), precum și cheltuielile cu traducerea documentelor, din italiană în română, de 1.606 RON, și expediție de 15,5 RON, în condițiile în care toate aceste cheltuieli au fost efectuate, potrivit documentelor depuse la dosar, de către reclamanta A. S.R.L., care nu a participat la licitație, neavând calitatea de ofertant în cadrul procedurii, și nu s-a dovedit că ar fi avut vreun contract de mandat în acest sens cu reclamanta S.C.

X.

S.R.L. De asemenea, cheltuielile de masă au fost achitate tot de reclamanta A. S.R.L., neputând fi acordate reclamantei S.C.

X.

S.R.L.

În consecință, Curtea a constatat că reclamanta

X.

S.R.L. a dovedit doar parțial prejudiciul, în limita sumei de 2.607,65 RON, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data anularii licitației și până la data plății efective.

Curtea a constatat că sunt fondate și criticile apelantei pârâte, privind modul în care prima instanță s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată acordate, fiind avute în vedere doar acele cheltuieli efectuate în faza fondului după casare, omițând a se pronunța cu privire la cheltuielile solicitate și dovedite în primul ciclu procesual. Acest aspect va fi avut însă în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, inclusiv în faza apelului, în rejudecare.

În legătură cu apelul reclamantelor, s-a reținut că susținerile cu privire la presupusa conivență a tuturor pârâților, care ar fi condiționat atribuirea contractului de cumpărarea de către reclamanta A. a unui alt utilaj vechi, aflat în patrimoniul altei societăți, iar, ca urmare a refuzului reclamatelor, s-a dispus anularea procedurii, ceea ce contravine art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căruia autoritatea contractantă nu poate impune alte cerințe decât cele stipulate în documentația de atribuire, sunt nedovedite.

Prin rechizitoriul nr. x/2012, comunicat reclamantelor la 04 noiembrie 2016, s-a stabilit definitiv, nefiind atacată soluția de clasare față de pârâți, că fapta de anulare cu consecința păgubirii ofertantului - câștigător nu este prevăzută de legea penală, nefiind dovedite niciun fel de fraude legate de acest aspect.

În cauză, reprezentanții S.C. B. S.R.L. au constatat că procedura licitației s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor privind paritatea tratamentului rezervat ofertanților, a regulilor privitoare la publicitatea și modalitatea de numire a comisiei de evaluare a ofertelor, fapt care a creat o situație discriminatorie pentru alți posibili ofertanți. Acest fapt a și fost comunicat reclamantei S.C.

X.

S.R.L., prin adresele nr. x/01 martie 2012 și nr. 10/02 aprilie 2012, în care se menționează că licitația s-a anulat pentru că nu a fost respectată clauza de paritate a tratamentului rezervat ofertanților.

În aceste circumstanțe factuale, nu s-a probat că anularea licitației ar fi o faptă ilicită, temeiul anulării licitației regăsindu-se în dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. c) raportat la alin. (4) lit. b) cu trimitere la art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

În acord cu cele reținute de Tribunal, instanța de apel a notat că frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. Astfel, din punct de vedere structural, frauda la lege conține două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate, și un element subiectiv, care rezidă în intenția de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă.

Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părțile au acționat de conivență pentru a eluda prevederile legale și dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Sarcina probei cu privire la existența unei fraude la lege îi revenea apelantei S.C.

X.

S.R.L., care trebuia să facă dovada atât a intenției pârâților de a frauda legea, cât și a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Apelantele intimate susțin că, în rechizitoriu, s-a reținut că pârâții intimați persoane fizice au condiționat încheierea contractului de achiziție publică cu

X.

S.R.L. de achiziționarea unui utilaj second-hand, I., supraevaluat, existând o fraudă la lege și intenția directă de a frauda, instanța neanalizând elementele fraudei în raport cu toate probele existente la dosar. Menționează apelantele că aceleași concluzii au fost reținute și prin raportul D.L.A.F., pe care însă instanța nu îl analizează.

Astfel cum s-a mai arătat, prin rechizitoriului nr. x întocmit în dosarul penal cu același număr, s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, și s-a reținut că fapta constând în anularea nejustificată a procedurii de atribuire, cu consecința păgubirii ofertantului câștigător, nu este prevăzută de legea penală, nefiind dovedite niciun fel de fraude legate de acest aspect.

Se constată, prin rechizitoriu, că refuzul încheierii contractului cu S.C.

X.

S.R.L. nu constituie o activitate de inducere în eroare a acesteia, neechivalând cu o creare a unei false reprezentări a realității. În aceste condiții, neexistând o activitate de inducere în eroare, eventualul prejudiciu suferit de aceste companii, care au efectuat cheltuielile menționate în cuprinsul plângerii penale, poate fi recuperat pe calea unei acțiuni civile.

În consecință, rechizitoriul a stabilit doar că fapta de anulare nejustificată a procedurii de atribuire, cu consecința păgubirii ofertantului câștigător, nu este prevăzută de legea penală, fără a reține ca dovedite niciun fel de fraude legate de acest aspect, contrar celor susținute de apelante. În condițiile în care raportul D.L.A.F. a stat la baza întocmirii rechizitoriului, ale cărui constatări au fost expuse anterior, constatările instanței îl vizează implicit, nefiind necesară o analiză expresă a acestuia.

În mod corect a constatat Tribunalul că nu se poate reține nici cauza ilicită și imorală, în condițiile în care, prin soluția dată de Parchet, nu s-a reținut condiționarea încheierii contractului de achiziția unui utilaj second-hand I..

Mai mult, în raport cu obiectul cauzei și cele anterior constatate, față de care s-a reținut dreptul reclamantei S.C.

X.

S.R.L. la despăgubiri, răspunderea societății fiind una obiectivă, textul neprevăzând, ca și condiție suplimentară, existenta vinovăției, Curtea a apreciat că nu interesează alte nereguli comise de pârâții intimați cu intenție directă, în vederea prelungirii perioadei de implementare a proiectului din fonduri, nereguli care au fost, de altfel, menționate în raportul Departamentului pentru Luptă Antifraudă - D.L.A.F. cu nr. x din 2014 - "încheierea nejustificată a actului adiționat de prelungire a termenului de implementare, obținerea dreptului necuvenit de a depune cererea de rambursare aferente proiectului, precum și, pe cale de consecință, încasarea necuvenită a asistenței financiare nerambursabile în sumă de 836.458,20 RON".

În plus, în cauză, nu a fost dovedită intenția directă a pârâților intimați și scopul urmărit încă de la început, ca, în cazul refuzului S.C.

X.

S.R.L. de a se supune doleanței intimaților, să anuleze licitația pentru vicii de procedură, nefiind probată această pretinsă faptă ilicită.

Nu au fost primite nici susținerile apelantelor reclamante, în sensul că se impune anularea actului de anulare a licitației, având în vedere faptele ilicite existente și descoperite ulterior celei de-a doua licitații, în urma căreia s-a încheiat un contract cu societatea H. S.R.L. Italia, care a achiziționat utilajul second-hand I., supraevaluat, astfel cum au urmărit pârâții intimați și la organizarea primei licitații. Dincolo de faptul că aceste împrejurări nu au fost dovedite în cauză, anularea unui act juridic poate surveni pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii acestuia și, în niciun caz, pentru acte/fapte ulterioare încheierii actului.

Mai mult, limitele de învestire din cauza pendinte sunt date de cererea de chemare în judecată, în care figurează, ca părți, apelantele intimate S.C.

X.

S.R.L., A. S.R.L. și intimații pârâți S.C. B. S.R.L., C. și D., acțiunea în pretenții și anulare a actelor pretins nelegale vizând doar prima licitație.

În consecință, chestiunile referitoare la pretinsele fapte ilicite existente și descoperite ulterior celei de-a doua licitații, la care S.C.

X.

S.R.L. nici nu a mai participat, și în urma căreia s-a încheiat un contract cu societatea H. S.R.L. Italia, care a achiziționat utilajul second-hand I., și care constituie obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Tribunalului Iași – secția penală, nu formează obiect de învestire în cauza pendinte și nu pot fi analizate, astfel cum solicită apelantele.

Pe de altă parte, această solicitare, de a se examina și faptele ilicite existente și descoperite ulterior celei de a doua licitații, este formulată direct în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Această analiză nu poate fi efectuată, direct în apel, nici din perspectiva dispozițiilor art. 466 C. proc. civ., potrivit cu care obiectul apelului îl constituie hotărârea primei instanțe.

În consecință, nu poate fi primită nici critica apelantelor conform căreia instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pronunțându-se pe o situație de fapt străină celei din acțiunea introductivă.

Apelantele consideră că le-au fost suprimate dreptul la apărare și posibilitatea de a proba frauda la lege și cauza ilicită și imorală, dat fiind faptul că, deși admisă proba cu interogatoriul pârâților intimați, instanța de judecată a luat, în mod greșit, în considerare opinia juridică depusă în susținerea lipsei de la interogatoriu și refuzului de a răspunde, întocmită pentru pârâții intimați C. și D., și nu a aplicat art. 358 C. proc. civ., ca o mărturisire deplină a celor menționate de apelante, ci numai ca un început de dovadă scrisă și care trebuie coroborată cu alte probe, însă nu a revenit asupra deciziei de respingere a încuviințării probei cu martorii solicitați în completarea probatoriului administrat. Curtea a constatat că dispozițiile art. 358 C. proc. civ. au fost corect aplicate de instanța de fond, ținând seama de întreg probatoriul administrat în cauză, limitele învestirii și obiectul cauzei.

Potrivit apelantelor, Tribunalul a interpretat, greșit, răspunsurile la interogatoriile date de către B. S.R.L. și a aplicat, numai formal și parțial, dispozițiile art. 358 C. proc. civ., considerând, fără nicio motivare, că nu există o culpă a intimaților C. și D., în condițiile în care nu a fost analizată calitatea acestora și faptul că au acționat cu intenție directă, în vederea diminuării costurilor pe care le aveau cu proiectul demarat; instanța de fond, în mod greșit, a reținut că nu constituie relevanță lipsa constituirii unei comisii, adresele false transmise către A.D.R. și alte proceduri greșite, în mod intenționat, de pârâții intimați, pentru a obține o prelungire a termenului de implementare a proiectului și a evita pierderea finanțării din fonduri europene.

Criticile formulate nu au fost primite, deoarece considerentele sentinței arată că, în cauză, există o răspundere obiectivă, faptul generator al prejudiciului fiind anularea licitației, care a produs o vătămare in patrimoniul reclamantei S.C.

X.

S.R.L. cu pregătirea documentației solicitate, cheltuieli de transport, diurne, iar, pentru aprecierea atitudinii subiective, instanța a analizat împrejurările obiective ale săvârșirii faptelor, precum și răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtei S.C. B. S.R.L.

Tribunalul a făcut o analiză amănunțită a răspunsului la interogatoriu dat de pârâtă, din care rezultă că oferta reclamantei S.C.

X.

S.R.L. a fost eligibilă, însă licitația s-a anulat pentru vicii de procedură, că pârâta S.C. B. S.R.L. nu recunoaște că a anunțat că reclamanta a fost declarată câștigătoare, fapt ce se coroborează cu înscrisurile de la dosar (corespondența între administratorii de negocieri cu privire la sume si obiect). De asemenea, instanța de fond a înlăturat, din materialul probator, atât întrebările 14-17, 23, 24 și răspunsurile, reținând că vizează aspecte ulterioare anularii licitației și nu privesc obiectul prezentului dosar, cât și răspunsurile la întrebările 25 si 26, constatând că vizează aspecte juridice, și nu fapte personale, ce pot fi dovedite prin interogatoriu.

În ceea ce privește pretinsa aplicare formală și parțială a dispozițiilor art. 358 C. proc. civ., Curtea a considerat că pârâții persoane fizice au acționat doar ca reprezentanți și în numele pârâtei S.C. B. S.R.L., astfel că aceasta este singura răspunzătoare de prejudiciile cauzate reclamantei S.C.

X.

S.R.L.

Potrivit apelantelor intimate, decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași stabilește că normele din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006, care vizează procedura de achiziție în sine, sunt aplicabile, iar, prin interpretatio extensiva, rezultă că sunt aplicabile și prevederile din H.G. nr. 925/2006. În raport de situația de fapt reținută, instanța de apel a constatat că sunt incidente doar dispozițiile din O.U.G. nr. 34/2006 redate, ca atare neputând fi primite criticile formulate de apelantele reclamante în legătură cu incidența dispozițiilor H.G. nr. 925/2006.

Au fost înlăturate și susținerile apelantelor, privind culpa intimaților C. și D., în condițiile în care au acționat cu intenție directă calificată prin scop, în vederea diminuării costurilor pe care le aveau cu proiectul demarat, instanța reținând că aceștia au acționat numai în numele pârâtei, iar nu în nume propriu.

Mai arată apelantele că intimații pârâți persoane fizice au acționat atât în nume, cât și în interes propriu, între aceștia existând o strânsă relație de asociere comercială încă din anul 2004, aspecte care puteau fi demonstrate suplimentar, prin proba cu martori, respinsă însă de către instanța de fond. Au afirmat și că, în mod greșit, instanța de judecată nu a făcut aplicarea art. 358 C. proc. civ., în sensul considerării atitudinii pârâților, de a nu se prezenta la interogatoriu, ca o mărturisire deplină.

Chiar dacă pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, nici în fața instanței de fond și nici în apel, acest fapt nu poate fi considerat ca o mărturisire deplină, în condițiile în care, din probele administrate, rezultă contrariul, că aceștia au acționat în calitate de împuterniciți ai pârâtei S.C. B. S.R.L. De altfel, este evident că, în calitate de persoane fizice, nu puteau dispune anularea unei licitații efectuate de o societate terță.

Critica referitoare la împrejurarea că, în mod greșit, instanța de fond nu a revenit asupra probei cu martori, ulterior lipsei persoanelor fizice de la interogatoriu, a fost înlăturată de Curte, întrucât, în fața instanței de apel, probatoriile au fost completate, prin aplicarea art. 479 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la toți cei cinci martori propuși de apelante, Curtea a reținut însă că este incidentă interdicția prevăzută de art. 315 alin. (1) punctul 3 din același cod, respectiv "cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți", cu această motivare în fapt și în drept fiind respinsă proba cu audierea martorilor.

În aceste circumstanțe, este corectă statuarea Tribunalul Iași, potrivit cu care pârâții C. si D. nu au acționat în nume propriu, ci în numele S.C. B. S.R.L., iar D. nu a avut funcție de conducere și nu a fost for decizional în cadrul societății pârâte, drept pentru care nu se poate reține culpa acestora personală în prejudiciul cauzat reclamantelor. Cum condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a acestora nu sunt îndeplinite, în mod corect a fost respinsă acțiunea față de cei doi pârâți.

Totodată, nu prezintă relevanță, în cauză, dacă au mai existat și alte nereguli referitoare la procedura de achiziție la care fac referire apelantele, atâta timp cât, în lumina considerentelor expuse anterior, Curtea a statuat că reclamanta, în calitate de ofertant, este îndreptățită la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii de atribuire.

În plus, în raport de limitele învestirii și obiectul cauzei, nu se impunea ca instanța de fond să analizeze dispozițiile legale în materie de fonduri europene sau mecanismul utilizat de intimata pârâtă pentru a nu se pierde finanțarea din fonduri europene. Având în vedere că reclamantele nu sunt părți în contractul de finanțare, este evidentă lipsă oricărei legături de cauzalitate pentru stabilirea răspunderii pârâților în cazul nerespectării acestui contract. Nu se poate considera că a avut loc o denegare de dreptate, apelantelor fiindu-le încălcat dreptul la un proces echitabil, judecătorii neavând obligația de a motiva hotărârea prin raportare la chestiuni sau dispoziții legale care nu sunt relevante sau aplicabile în cauză.

Cu privire la criticile formulate în legătură cu soluția pronunțată în ceea ce o privește pe reclamanta A. S.R.L., instanța de apel a reținut următoarele:

Susține apelanta că prejudiciul care i-a fost cauzat este format din comisionul de achiziție pe care trebuia să-1 încaseze în ipoteza încheierii contractului de achiziție publică între

X.

S.R.L. și autoritatea contractantă, B. S.R.L., în calitatea sa de reprezentant, în România, al societății

X.

S.R.L., precum și din toate cheltuielile efectuate cu procedura de achiziție publică, în cadrul căreia A. S.R.L. a reprezentat societatea

X.

S.R.L.

În acest sens, apelantele arată că instanța de fond nu a analizat contractul de agenție existent între reclamante, contract care se supune regulilor de drept privat, întrucât este încheiat cu o societate din Italia, și nici faptul că, în calitate de delegată, a participat la deschiderea plicurilor, în calitate de reprezentant/agent al

X.

S.R.L., J., suportând cheltuieli de deplasare și cu procedura desfășurată.

Criticile formulate de apelanta A. S.R.L. nu sunt fondate.

În ceea ce privește acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., D. și C., Tribunalul a reținut că, în cauză, se invocă un contract de comision/agenție încheiat între reclamante. Examinând conținutul contractului, în mod judicios, prima instanță a constatat că acesta vizează, exclusiv, modalitatea în care se derulează relația comercială existentă între apelantele reclamante. Din actele depuse la dosar nu rezultă nicio legătură de cauzalitate între reclamanta A. S.R.L. și pârâții din prezenta cauză. Relația comercială este între reclamante și nu a fost influențată de anularea licitației, pentru a se pune, eventual, problema unui prejudiciu.

Mai mult, deși prin acțiune se invocă, în cauză nu s-a dovedit existența vreunui mandat dat către A. S.R.L. pentru a intermedia achiziția utilajului, iar persoana fizică desemnată ca și reprezentant, chiar dacă este reprezentant legal al reclamantei A. S.R.L., nu a acționat în această calitate la semnarea documentelor din procedura de negociere a contractului, ci în baza unei împuterniciri date de reclamanta

X.

, așa cum rezultă din procura de la dosar fond .

Pe de altă parte, reclamanta S.C.

X.

S.R.L. era într-o relație cu A. S.R.L. anterior participării la licitație și derulau acest tip de intermediere pe bază de contract de agenție, contract expirat însă de la 15 decembrie 2010, așa cum rezultă din art. 14 al contractului, neexistând dovezi că acesta ar fi fost prelungit ulterior. Mai mult, produsele ce ar putea fi vândute potrivit contractului se regăsesc în anexa 2, anexă ce nu a mai fost depusă la dosar. De altfel, nicio comandă nu a fost făcută de A. S.R.L. și nu s-a intermediat utilajul ofertat în procedura de achiziție, pentru a se putea face vorbire de vreun prejudiciu în patrimoniul reclamantei A. S.R.L., constând în comisionul aferent acestei tranzacții.

În plus, la depunerea ofertei sale, reclamanta a arătat că "nu este cazul" unui acord de asociere sau acord de subcontractare cu o altă societate și nu există vreun angajament privind susținerea tehnică și profesională a ofertantului, așa cum rezultă din documentele de la paginile 120-124 vol. I dosar fond.

Pornind de la probatoriul cu înscrisuri care atestă existența unui contract de comision/agenție încheiat între reclamante, relația de afaceri fiind stabilită doar între aceste societăți, în acord cu cele statuate de prima instanță, Curtea a reținut că reclamanta A. S.R.L. nu a solicitat nicio sumă de bani, cu titlul de comision, de la reclamanta

X.

S.R.L. - în temeiul contractului de agenție existent între acestea - pentru a se putea pune, eventual, problema unei chemări în garanție, reclamantei A. S.R.L. nefiindu-i deschisă calea unei acțiuni directe împotriva pârâților din prezenta cauză.

Mai susține apelanta reclamantă A. S.R.L. că, în baza acestui contract de agenție, urma a se obține un comision din valoarea contractului de achiziție ce se încheia de

X.

S.R.L. cu B. S.R.L., procent ce nu poate fi solicitat de la

X.

S.R.L., pentru că nu se află în culpă, vina fiind exclusiv a pârâților intimați, care au anulat fraudulos licitația. Menționează că, pentru fapte ilicite, se răspunde personal, iar A. S.R.L. nu putea solicita aceste sume de bani de la partenerul comercial,

X.

S.R.L., care a fost de bună-credință, în raport cu aceasta din urmă existând o relație contractuală, și nu delictuală.

Aceste critici au fost înlăturate de instanța de apel, care a reținut că, din actele depuse la dosar, nu s-a probat că ar fi existat vreun mandat dat către A. S.R.L. pentru a intermedia achiziția utilajului, iar acesta nu a fost achiziționat anterior comunicării măsurii privind anularea licitației. Mai mult, chiar dacă persoana fizică desemnată ca și reprezentant, este reprezentant legal al reclamantei A. S.R.L., aceasta nu a acționat în această calitate la semnarea documentelor din procedura de negociere a contractului.

În atare condiții, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că acțiunea A. S.R.L. este neîntemeiată

În ceea ce privește acțiunea formulată de către reclamante față de persoanele fizice C. si D., Tribunalul Iași a reținut, în mod corect, că este neîntemeiată, de vreme ce aceștia nu au acționat în nume propriu, ci în numele S.C. B. S.R.L.

Condițiile pentru antrenarea răspunderii civile a celor doi pârâți nu sunt îndeplinite, măsura anularii licitației neputând fi dispusă de aceștia în nume propriu, ci doar ca reprezentanți ai S.C. B. S.R.L.

Referitor la apelurile formulate de pârâții D. și C., Curtea a reținut caracterul fondat al acestora.

Litigiul promovat de reclamante a avut mai multe cicluri procesuale, primul fiind finalizat prin decizia de casare nr. 676/2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, care a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de fond.

În acest prim ciclu procesual, apelanții D. și C. au efectuat o serie de cheltuieli menite a asigura o apărare calificată, a căror dovadă a fost depusă la dosarul cauzei, solicitând acordarea acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.. Instanța de control din primul ciclu procesual nu s-a pronunțat asupra lor, întrucât cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Cu toate acestea, deși, prin sentința apelată, prima instanță a respins acțiunea reclamantelor promovată împotriva celor doi pârâți, a acordat doar cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea în fond, după casare, omițând a acorda și cheltuielile din primul ciclu procesual.

Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Apelantele reclamante sunt în culpă procesuală, astfel încât cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată și a fost încuviințată, pârâții dovedind cheltuieli de judecată într-un cuantum de câte 3.400 RON (1.150 RON și 2.250 RON), reprezentând contravaloare onorariu avocat achitat în primul ciclu procesual, conform înscrisurilor depuse la dosarul Tribunalului Iași nr. 34/99/2017 și la dosar rejudecare al Tribunalului Iași, Vol. II.

Referitor la cheltuielile de judecată pretinse de reclamanta

X.

S.R.L. în fața instanței de fond, Curtea a evocat dispozițiile art. 453 alin. (1) și art. 451 alin. (2) C. proc. civ., făcând referire și la o decizie a instanței supreme, conform căreia: "În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului." (I. C. civ..J. – secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008).

Totodată, Curtea a reținut că, prin aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv prin reducerea cuantumului onorariului apărătorului ales, pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Astfel, dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii, în mod vădit, disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

În același sens este și jurisprudența C.E.D.O., care a statuat că, cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.

Practica judiciară în materie a statuat că: "Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.".

Curtea a mai reținut că volumul mare de muncă pretins acoperă inclusiv multiple cereri exercitate nefondat sau abuziv, precum cereri de recuzare, strămutare, amânare, aparenta complexitate deosebită a cauzei fiind creată artificial și prin raportare la aspecte străine de natura litigiului. Totodată, "față de caracterul complex și, pe alocuri neclar, al argumentelor invocate de reclamante în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ce impunea calificarea juridică", cum s-a constatat și de prima instanță de recurs, ceea ce a determinat casarea pricinii, s-a ajuns la prelungirea procesului, la conflicte de competență între secții, chestiuni ce nu pot fi imputate părții adverse.

În atare condiții, în mod corect a reținut Tribunalul că se impune reducerea onorariului solicitat de apărătorul reclamantei S.C.

X.

S.R.L.

În mod greșit, prin sentința apelată, s-a avut în vedere că onorariul plătit de B. S.R.L. este de doar 2.300 de RON. Sub acest aspect, sunt întemeiate susținerile apelantei pârâte, în sensul că, prin sentința apelată, instanța a avut în vedere doar cheltuielile apelantei efectuate în faza fondului după casare, omițând a se pronunța cu privire la cheltuielile solicitate și dovedite din primul ciclu procesual, cheltuieli în sumă de 4.500 de RON, așa cum rezultă din extrasul de cont de la dosar Tribunal. Totodată, Curtea a reținut că, pentru faza apelului, S.C. B. S.R.L. a achitat un onorariu de avocat de 3.000 de RON, potrivit extrasului de cont de la fila x, onorariu ce se cuvine a fi acordat în totalitate, având în vedere soluția de admitere a apelului, la care se adaugă parte din taxa judiciară de timbru, în raport cu valoarea pretențiilor admise.

Raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și reținând că acțiunea a fost găsită întemeiată doar cu privire la suma de 2.607,65 de RON, cu dobânda legală, față de suma de 1.328.374,64 RON pretinsă, fiind