ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenienta forțată C., obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând daune materiale, pentru prejudiciului patrimonial suferit ca urmare a producerii accidentului rutier din 6 iulie 2017; obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, echivalentă în RON, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale pentru prejudiciul patrimonial suferit ca urmare a producerii accidentului rutier din 6 iulie 2017; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi, aplicate la suma acordată reclamantului, cu titlu de daune morale și materiale, începând din prima zi după expirarea termenului de 30 de zile de la data înregistrării avizării de daună, respectiv de la 29 aprilie 2018, până la plata efectivă a sumei; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aplicate daunelor morale și materiale acordate reclamantului, începând cu data de 29 aprilie 2018, până la data executării efective a obligației de plată.

Prin sentința civilă nr. 277 din 31 mai 2019, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința nr. 1490 din 12 septembrie 2019, îndreptată prin încheierea civilă din 26 septembrie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea secției mixte de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 108 din 4 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința nr. 61 din 6 februarie 2020, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenienta forțată C.. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 20.000 euro, echivalentă în RON la cursul BNR din ziua plății, în favoarea reclamantului, reprezentând daune morale ca urmare a prejudiciului nepatrimonial suferit în urma accidentul rutier din 6 iulie 2017, precum și a sumei de 4.000 RON, reprezentând daune materiale (prejudiciu viitor și cert), pentru prejudiciul patrimonial suferit în urma aceluiași accident. A obligat-o pe pârâtă la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi, aplicate la suma acordată reclamantului, cu titlu de daune morale și materiale, începând din prima zi după expirarea termenului de 30 de zile de la data înregistrării avizării de daună, respectiv 29 aprilie 2018, până la plata efectivă a sumei. A respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale și a obligat-o pe pârâtă să achite, în favoarea Statului Român, suma de 5.058,64 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise pentru care reclamantul a beneficiat de scutire în urma acordării ajutorului public judiciar.

Prin încheierea nr. 1 din 3 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2018 al aceleiași instanțe.

Prin încheierea nr. 61 din 14 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2018.1, a fost admisă cererea de reexaminare, formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 23 C. civ. din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosarul nr. x/2018, dispunându-se scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 14.736,1 RON, datorată pentru soluționarea dosarului nr. x/2018 al aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 210A din 15 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 61 din 6 februarie 2020, pronunțate de Tribunalul Cluj – secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de la plata sumei de 4.000, cu titlu de daune materiale, ca urmare a prejudiciului material suferit de reclamant, precum și obligația de a achita penalități de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de 30 de zile de la data înregistrării avizării de daună, respectiv 29.04.2018, până la plata efectivă a sumei. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins excepția inadmisibilității apelului declarat de S.C. B. S.A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 1 din 3 ianuarie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 și a încheierii din camera de consiliu nr. 61 din 14 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018.1, excepție invocată din oficiu. A respins apelul declarat de S.C. B. S.A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 1 din 3 ianuarie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, precum și a încheierii din camera de consiliu nr. 61 din 14 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018.1. A respins apelul incident declarat de reclamatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 210 din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia nr. 208 din 5 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 61 din 6 februarie 2020 a Tribunalului Cluj – secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, pe care o schimbat-o, în parte, în sensul că a respins cererea reclamantului A. privind obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 4.000 RON, solicitate cu titlu de daune materiale. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului A. penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate la debitul de 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, pentru perioada 01.12.2020 - 04.05.2021 inclusiv. A respins excepția inadmisibilității apelului declarat de pârâtă împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 1 din 3 ianuarie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 și a încheierii din camera de consiliu nr. 61 din 14 martie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018.1. A respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii din camera de consiliu mai sus menționată. A respins apelul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., fiind îndreptate considerentele, minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 208 din 5 mai 2022, pronunțate de aceeași instanță, în sensul că penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi, datorate de pârâtă, raportat la debitul de 20.000 euro, urmau a se calcula pentru perioada 1 decembrie 2020 – 5 februarie 2021.

Împotriva deciziei nr. 208 din 5 mai 2022, îndreptate prin încheierea din camera de consiliu din 13 octombrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâta a arătat, în esență, că, prin decizia recurată a fost încălcat principiul disponibilității, prevăzut de art. 9 din același act normativ, întrucât instanța de apel a dispus obligarea recurentei la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu 1 decembrie 2020, până la 4 mai 2021, în condițiile în care recurenta a achitat despăgubirea la 5 februarie 2021, iar solicitarea reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost în sensul obligării la plata penalităților până la data executării efective a obligației de plată.

Recurenta a precizat că reclamantul a recunoscut încasarea despăgubirii la 9 februarie 2021.

Prin prisma acelorași argumente, recurenta a susținut încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 21 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2017. A apreciat că este nelegală soluția instanței de apel cu privire la stabilirea termenului final al intervalului pentru care recurenta datorează despăgubiri, ca fiind 4 mai 2021, de vreme ce a fost achitată despăgubirea la 5 februarie 2021.

Subliniază că, în considerentele deciziei atacate, se regăsește și altă dată stabilită ca moment al plății, respectiv 4 aprilie 2021.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 15 februarie 2023, completul de judecată învestit cu soluționarea recursului a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin aceeași rezoluție s-a stabilit că recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 532,71 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru criticile de nelegalitate încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din același act normativ, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat să se constate că recursul pârâtei a rămas fără obiect, ca urmare a pronunțării încheierii din camera de consiliu din 13 octombrie 2022, de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulate de pârâta S.C. B. S.A..

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că decizia nr. 208 din 5 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă are deschisă calea de atac a recursului, față de dispozițiile art. 95 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (1) din același act normativ.

Totodată, s-a reținut că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorate pentru soluționarea recursului în baza art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.

Prin rezoluția din 9 iunie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 28 septembrie 2023, conform art. 493 C. proc. civ.

La termenul menționat, Înalta Curte, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas cu prioritate în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului, invocate din oficiu.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 15 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a stabilit că recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 532,71 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru criticile de nelegalitate încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din același act normativ, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.

Prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, această obligație procesuală a fost comunicată recurentei prin adresă, la 22 februarie 2023.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a constatat că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din 15 februarie 2023.

Raportul a fost comunicat recurentei la 19 aprilie 2023, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului, recurenta nu a uzat de dispozițiile legale prevăzute de art. 33 alin. (2) și art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, și nici nu a depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 28 septembrie 2023, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de această parte împotriva deciziei nr. 208/A din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, îndreptate prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată de aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 208/A din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată de aceeași instanță.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2023.