ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1436/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 10 martie 2020, sub nr. x/2020 și precizată la 2 octombrie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 42.870,68 RON, aferentă sumei de 40.000 euro, încasate de pârâți în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, ambele autentificate de Biroul Individual Notarial D., dobândă calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la 17 iulie 2019 (data restituirii de către reclamant a sumei de 40.000 euro, ca urmare a rezoluțiunii convenționale a celor două antecontracte); la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 66.845,74 RON, aferentă sumei de 40.000 euro (diferența până la 80.000 euro), încasate de pârâți în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, ambele autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la restituirea efectivă, diferența de 40.000 euro vizată de acest petit nefiind restituită de pârâți până la momentul introducerii cererii, contrar înțelegerii părților; la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1489, art. 1531 alin. (1) și art. 1535 alin. (1) C. civ., precum și ale art. 1 alin. (3), art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 6359 din 31 mai 2021, Judecătoria Constanța a respins capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mei 2017 și până la 17 iulie 2019, ca neîntemeiat. A admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâți, cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017, până la plata efectivă. A respins capătul de cerere formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017, până la plata efectivă, ca inadmisibil.

Împotriva sentinței civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunțate de Judecătoria Constanța a declarat apel a declarat apel reclamantul A..

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția I civilă la 9 noiembrie 2021, sub nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 224 din 10 februarie 2022, Tribunalul Constanța – secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a aceleiași instanțe.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că intimații au calitatea de profesioniști, în sensul art. 3 C. civ., iar obiectul raportului juridic dedus judecății este reprezentat de pretenția formulată de reclamant, care vizează obligarea intimaților la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, în temeiul art. 3 alin. (2)

1

din O.U.G. nr. 13/2011.

Apreciind că obiectul litigiului este legat de activitatea profesionistă a intimaților, constând în antrenarea răspunderii contractuale a acestora, a constatat că secției a II-a civile a Tribunalului Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei.

Prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022, Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunțate de Judecătoria Constanța, ca neîntemeiat. L-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în valoare de 5.355 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei nr. 707 din 17 mai 2022 pronunțate de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți la 26 iulie 2022, sub nr. x/2020*.

Prin încheierea nr. 11 din 8 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut aspectele statuate prin decizia nr. 18/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în sensul în care "Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de natura sau obiectul litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Curtea a arătat că nu este esențială calitatea de profesionist a uneia dintre părți, ci prezintă relevanță natura și obiectul cauzei, care trebuie să privească drepturi și obligații născute dintr-o activitate economică, în sensul că litigiul este strâns legat de activitatea economică, neputând fi soluționat fără analiza specificului acestei activități, ceea ce justifică specializarea judecătorilor cărora li s-a repartizat cauza.

De asemenea, a constatat că litigiul de față are natura unui conflict de drept civil, care nu se circumscrie litigiilor prevăzute în mod exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din lege și nici nu prezintă elemente comune cu acestea, întrucât părțile nu au calitatea de profesionist, ci sunt persoane fizice angajate în raporturi juridice civile. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că, la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare din 23 mai 2017, pârâta C. ar fi acționat ca un profesionist, acest aspect nu este de natură a imprima prezentei cauze un alt caracter, mai ales că litigiul nu izvorăște din antecontractele respective, ci din convențiile din 17 iulie 2019 privind rezoluțiunea antecontractelor de vânzare, autentificate sub nr. x și nr. 1106 la Biroul Individual Notarial D., prin care intimații s-au obligat să restituie sumele primite cu titlu de avans.

Prin încheierea nr. 113/C din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța – secția I civilă a constatat necompetența sa materială procesuală și a trimis dosarul, spre competentă soluționare, secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți a aceleiași instanțe. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, curtea a reținut că apelul formulat de reclamantul A. a fost soluționat de secția a II-a civilă a Tribunalului Constanța, situație în care trebuie să se facă aplicarea deciziei nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2023, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.

În ceea ce privește încheierea nr. 11 din 8 martie 2023 a secției a II-a civile a Curții de Apel Constanța, instanța a reținut că problema de drept care a determinat discuții în privința competenței instanței, întemeiată pe natura litigiului, are ca premisă analiza elementelor raportului juridic dintre părți. Așa fiind, a constatat că litigiul dedus judecății prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru că cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe cea profesională/economică, iar acțiunea dedusă judecății izvorăște din exploatarea de către un profesionist a unei întreprinderi cu scop lucrativ, respectiv din exercitarea de către pârâți a unei activități profesionale.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că îi revine secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului dedus judecății constă în cererea formulată de reclamantul A., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, în valoare de 42.870,68 RON, aferentă sumei de 40.000 euro, încasate de pârâți în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la 17 iulie 2019 (data restituirii de către reclamant a sumei de 40.000 euro, ca urmare a rezoluțiunii convenționale a celor două antecontracte); la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 66.845,74 RON, pentru suma de 40.000 euro (diferența până la 80.000 euro), încasate de pârâți în baza antecontractelor de vânzare nr. x și nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la restituirea efectivă, diferența de 40.000 euro vizată de acest petit nefiind restituită de pârâți până la momentul introducerii cererii, contrar înțelegerii părților.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1489, art. 1531 alin. (1) și art. 1535 alin. (1) C. civ., precum și pe art. 1 alin. (3), art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011.

Cauza a fost înregistrată în primă instanță pe rolul Judecătoriei Constanța, fiind soluționată pe fond prin sentința civilă nr. 6359 din 31 mai 2021.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța – secția I civilă. Apreciind că nu este competent din punct de vedere funcțional să se pronunțe asupra căii de atac, Tribunalul Constanța – secția I civilă a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a civile a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022, Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunțate de Judecătoria Constanța.

Împotriva deciziei nr. 707 din 17 mai 2022 a Tribunalului Constanța – secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul, iar calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

La termenul de judecată din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale (funcționale), pe care a admis-o prin încheierea nr. 11 de la aceeași dată, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.

La rândul său, prin încheierea nr. 113/C din 17 mai 2023, Curtea de Apel Constanța – secția I civilă s-a declarat necompetentă din punct de vedere material să judece cauza, astfel că a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea secției a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte cu soluționarea acestuia.

Problemele juridice care au generat conflictul negativ de competență se referă, pe de o parte, la stabilirea competenței materiale a instanței de recurs din perspectiva naturii/obiectului cauzei și a calității părților, de profesioniști/neprofesioniști (Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a Curții de Apel Constanța) sau în raport de statuările din cuprinsul deciziei RIL nr. 4 din 24 aprilie 2023, ținându-se cont de respectarea specializării primei instanțe, care se aplică și în calea de atac (Secția I civilă a aceleiași instanțe).

Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. x/2023, s-a statuat că, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanță de fond care nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, în măsura în care aceasta funcționează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța a cărei hotărâre se atacă.

Prin decizia menționată s-a arătat că, atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă.

În ceea ce privește competența instanței de control judiciar, Înalta Curte a stabilit că aceasta se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Iar, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau ale legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar, aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat anterior, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6359 din 31 mai 2021 a Judecătoriei Constanța a fost soluționat de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022.

Față de această împrejurare și de dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept care a format obiect de analiză în decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, prin care s-a dat prevalență principiului specializării instanței ce a pronunțat hotărârea într-o fază procesuală anterioară, instanța va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Relevant în cauză este faptul că, învestit fiind cu soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței Judecătoriei Constanța, Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă a soluționat calea de atac, dezînvestirea acestei instanțe operând în urma pronunțării unei hotărâri asupra fondului cauzei, iar nu ca urmare a constatării necompetenței materiale procesuale.

În lipsa existenței unui conflict de competență în calea de atac a apelului, între secțiile care, în funcție de specializare, ar fi putut să soluționeze cauza, în aplicarea statuărilor obligatorii ale deciziei RIL nr. 4 din 24 aprilie 2023, instanța de control judiciar învestită cu judecata recursului (Curtea de Apel, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți) trebuia, în cadrul verificării competenței materiale procesuale, să respecte specializarea instanței de apel, care, potrivit deciziei menționate, se menținea și în calea extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniștii și societăți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.