ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1435/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 7 martie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., Administrația Națională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, și Statul Român, prin Administrația Finanțelor Publice Vaslui, obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale pentru atingerea care a fost adusă demnității și onoarei.

În drept, a indicat dispozițiile art. 1349 și art. 1373 C. civ.

Prin întâmpinările formulate, pârâții Penitenciarul Miercurea Ciuc, B., C. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vaslui, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr. 437 din 10 martie 2023, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâți, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reținut că delimitarea între instanțe de același grad presupune recurgerea la normele de competență teritorială, care este de trei feluri, respectiv competența teritorială de drept comun, competența teritorială alternativă și competența teritorială exclusivă, regula generală fiind aplicabilă în cazul în care legea nu prevede altfel, deci atunci când legea nu trimite la alte reguli atributive de competență teritorială.

A apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile normele de competență teritorială alternativă și nici exclusivă, ci regulile generale prevăzute de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel, text de lege ce reglementează competența de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță.

Fiind vorba despre o acțiune în pretenții, competența teritorială este relativă, iar excepția de necompetență teritorială relativă poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Astfel, dacă partea în drept invocă excepția de necompetență teritorială, instanța constatând că este fondată această excepție, este datoare să-și decline competența.

Prin raportare la regula de drept comun, față de locul situării domiciliului pârâților, Judecătoria Vaslui a constatat că nu este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza, ci Judecătoria Miercurea Ciuc.

Prin sentința civilă nr. 1077 din 25 mai 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut, în raport de obiectul cauzei deduse judecății (răspundere civilă delictuală), de temeiurile de drept al acesteia (art. 1349 și art. 1373 C. civ.), și de faptul că sunt chemați în judecată mai mulți pârâți, că sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța a constatat și incidența prevederilor art. 111 din acest act normativ, întrucât reclamantul a chemat în judecată mai multe persoane de drept public, și anume Penitenciarul Miercurea Ciuc, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, și Administrația Națională a Penitenciarelor.

În raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Vaslui este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, dar, în același timp, că este competentă și Judecătoria Miercurea Ciuc, prin raportare la domiciliul pârâților persoane fizice.

Instanța a constatat că, în cauză, nu sunt pârâți obligați accesoriu, cum s-a susținut de către pârâți, situație în care ar fi fost competentă instanța de la domiciliul sau sediul debitorilor principali.

A arătat că singurul element echivoc în legătură cu această problemă este indicarea art. 1373 C. civ., ca temei de drept, care reglementează răspunderea comitentului pentru prepus.

Însă, după modul de formulare a cererii, prin care s-a solicitat obligarea tuturor pârâților, în solidar, la plata daunelor morale, dar și din motivarea acesteia, rezultă că reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții persoane juridice nu pentru motivul că aceștia, în calitate de comitenți ar răspunde pentru faptele prepușilor, ci pentru conduita lor proprie, adică pentru "omisiunea de a întreprinde vreun demers de natură a normaliza situația de la locul de muncă, în sensul asigurării unui climat organizațional normal", astfel cum s-a exprimat în motivarea acțiunii.

În plus, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a precizat că Statul Român nu a fost chemat în judecată ca pârât accesoriu.

Judecătoria Miercurea Ciuc a considerat că nu se pune problema aplicării în cauză a dispozițiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., deoarece niciunul dintre pârâți nu este fictiv, iar la momentul analizării excepției de necompetență, nu trebuie stabilită calitatea procesuală a pârâților și nici nu se poate afirma că pârâții persoane juridice au fost chemați în judecată fără a avea vreo legătură cu pretențiile reclamantului.

Fiind o competență teritorială alternativă între Judecătoria Vaslui și Judecătoria Miercurea Ciuc, a apreciat că reclamantul este în drept să aleagă dintre aceste două instanțe, iar reclamantul a optat pentru cea dintâi, astfel că, această instanță a devenit competentă să judece cauza.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Vaslui îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Litigiul în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență constă în solicitarea reclamantului privind obligarea, în solidar, a pârâților B., C., Administrația Națională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, și Statul Român, prin Administrația Finanțelor Publice Vaslui, la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru atingerea adusă demnității și onoarei sale.

În raport de finalitatea urmărită de reclamant prin acțiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal nepatrimonial, constând în repararea prejudiciului cauzat pentru atingerea adusă onoarei și reputației sale prin faptele ilicite ale pârâților, obiectul cauzei deduse judecății se circumscrie răspunderii civile delictuale, norma de competență teritorială incidentă fiind de ordine privată (art. 113 C. proc. civ.).

Potrivit dispozițiilor de drept comun reprezentate de art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul.

Însă, în cazul în care aceasta vizează mai mulți pârâți, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate opta pentru sesizarea instanței competente pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Art. 111 din același act normativ prevede că, "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Aceste dispoziții legale sunt incidente în cauză, întrucât, printre pârâții chemați în judecată sunt și persoane juridice de drept public - Administrația Națională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, și Statul Român, prin Administrația Finanțelor Publice Vaslui – în legătură cu care s-a solicitat obligarea, în solidar cu persoanele fizice, la repararea prejudiciului reclamat, în temeiul art. 1373 C. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate."

Prin urmare, răspunderea comitentului este una directă și autonomă, fiind o obligație proprie a acestuia de a acoperi prejudiciul, independentă de obligația de reparație ce îi revine prepusului.

De altfel, din modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată și a pretențiilor formulate de către reclamant, reiese că acesta a solicitat atragerea răspunderii persoanelor juridice de drept public pentru propria culpă, constând într-o pretinsă pasivitate în adoptarea unor măsuri concrete pentru remedierea condițiilor sale de muncă, prin asigurarea unui climat organizațional normal, susținând, deopotrivă, vinovăția acestora pentru prejudiciul moral care i-a fost creat de pârâții persoane fizice și răspunderea pentru acoperirea acestuia.

Corelativ apărărilor formulate de pârâți, prin răspunsul la întâmpinările formulate de aceștia, reclamantul a precizat că chemarea în judecată a pârâtului Statul Român, prin Administrația Finanțelor Publice Vaslui, a avut ca scop legitim obținerea unei garanții reale a faptului că autoritățile publice vor răspunde pentru prejudiciul creat.

În raport de aspectele relevate, de particularitatea cauzei și de normele de competență cărora aceasta li se circumscrie (de ordine privată), pentru care normele legale prevăd o competență alternativă de soluționare, Înalta Curte constată că Judecătoria Vaslui este instanța în favoarea căreia reclamantul a făcut alegerea de competență prevăzută de art. 116 C. proc. civ. și care, urmare acestei sesizări, a devenit competentă să soluționeze cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2023.