ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 26 septembrie 2023
I Circumstanțele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 08 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. desfacerea căsătoriei încheiate între părți, la data de 20 august 2022, în baza acordului său din culpa exclusivă a pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 și art. 383 C. civ.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentința civilă nr. 154 din 08 martie 2023, Judecătoria Bicaz a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., reținând că niciunul dintre soți nu mai are locuința în țară și nici nu a existat o locuință comună în România.
De asemenea, a reținut că în lipsa unui acord expres al părților cu privire la instanța competentă pentru soluționarea cererii de divorț, acord anterior introducerii cererii, competența aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.
2.2 Prin sentința civilă nr. 5190 din 12 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului; în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta locuia în Bicaz, str. x, jud. Neamț, iar pârâtul locuia în străinătate, în Regatul Unit al Marii Britanii. Prin urmare, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei fiind Judecătoria Bicaz.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.
Astfel, Judecătoria Bicaz a reținut că în cauza de față se aplică prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nici unul dintre soți nu mai are locuința în țară și nici nu a existat o locuință comună în România, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., întrucât, la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, reclamanta avea locuința în Bicaz, iar pârâtul locuia în Regatul Unit al Marii Britanii.
Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată este "desfacere căsătorie", iar din examinarea actelor dosarului observă că ultima locuință comună a soților a fost, până în luna noiembrie 2022, în Regatul Unit al Marii Britanii. De asemenea, observă că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta locuia în orașul Bicaz, județul Neamț, iar pârâtul avea locuința faptică în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.
Raportat la situația de fapt reținută, se constată că la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, părțile nu mai locuiau în locuința comună, reclamanta locuind în România, orașul Bicaz, iar pârâtul în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.
Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul".
Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acestei cereri.
În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență exclusivă, părțile neputând deroga de la aceasta, aceste dispoziții fiind imperative și de strictă interpretare.
Faptul că textul reglementat de dispozițiile art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situații, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de acest text de lege.
În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț la instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unui dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la ultima locuință comună.
Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care dacă soții nu au avut locuință comună în România sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, situație care nu se regăsește în speța pendinte.
Noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală a pârâtului, cât adresa unde locuiește efectiv, ceea ce înseamnă că în cazul de față pârâtul are locuința faptică în Regatul Unit al Marii Britanii.
O altă ipoteză prevăzută de textul de lege mai sus redat și care este incidentă în cauza de față este aceea în care soțul pârât nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional. În acest caz devine competentă instanța de la domiciliul reclamantului.
Pentru a opera această competență (judecătoria de la domiciliul reclamantului) este necesară îndeplinirea a trei condiții cumulative, dintre care două sunt expres prevăzute de C. proc. civ., respectiv: inexistența unei locuințe efective a pârâtului în România și, din punct de vedere al raporturilor procesuale de drept internațional privat, competența să revină instanțelor comune.
Or, așa cum s-a reținut, în cauza pendinte pârâtul nu locuiește faptic în România, iar reclamanta, la data sesizării instanței de judecată cu cererea de desfacere a căsătoriei, avea domiciliul în circumscripția Judecătoriei Bicaz (orașul Bicaz, strada x, județul Neamț), astfel încât competența de soluționare revine acestei instanțe.
Constatând totodată, că instanțele de judecată române sunt competente din punct de vedere al dreptului internațional privat, să soluționeze o cerere de divorț între doi cetățeni români, instanța prezentă de judecată apreciază în raport de considerentele mai sus menționate, că în speță sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constatând că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect "desfacere căsătorie" este Judecătoria Bicaz, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.