Decizia nr. 1316/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin încheierea de ședință din 07.03.2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 163/01.02.2022, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de Proprietari nr. 2 Motru, având ca obiect acțiune în constatare.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii de ședință din 07.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamanta A.. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta învederează, în esență, că soluționarea litigiului a fost tergiversată de amânarea și suspendarea cauzei.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 aprilie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 3, care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Apărări formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru: Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că părțile au deschisă calea de atac a recursului, însă recursul nu este motivat conform art. 489 C. proc. civ., respectiv prin cererea de recurs nu sunt învederate argumente de nelegalitate ale măsurii suspendării judecății care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că recurenta datorează taxă de timbru aferentă recursului în cuantum de 20 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, obligație care a fost adusă la cunoștința acesteia prin adresa comunicată la data de 27.04.2023, iar până la întocmirea raportului de admisibilitate, recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, sens în care acestea nu au formulat puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 20 septembrie 2023, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului, reținând următoarele: i) Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca argumentele formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În cauză, prin încheierea din 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus suspendarea judecății apelului formulat de apelanta-reclamantă A., în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, recurenta solicită continuarea judecății, cerere ce putea fi formulată, eventual, în fața instanței care a dispus suspendarea. Susținerile recurentei nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentei privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus, de nici o parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a apelului. În aceste condiții, având în vedere că, în cauză, recurenta nu a prezentat veritabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivele de casare și că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. ii) Referitor la aspectul procedural al timbrajului, Înalta Curte reține că, prin rezoluția completului de filtru nr. 3 învestit cu soluționarea căii de atac, s-a stabilit că recurenta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancțiunea anulării recursului, a fost comunicată părții la data de 27 aprilie 2023 la domiciliul său, situat în jud. Gorj, indicat în memoriul de recurs, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar. Totodată, obligația de a achita taxa judiciară de timbru a fost reiterată prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat recurentei la 30 iunie 2023 . Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". Dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Având în vedere că până la termenul de judecată stabilit la data de 20 septembrie 2023, recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, deși a fost legal citată cu această mențiune, Înalta Curte, reține incidența dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., în raport de care neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.