ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1313/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B., C. și D. la plata sumei de 11.920 RON reprezentând debit restant conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.09.2016; la plata penalităților de întârziere în valoare de 8.925 RON aferente perioadei 25.12.2020-14.02.2022, urmând a fi calculate, în continuare, până la plata efectivă a debitului, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 8073/12.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței terioriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6 din data de 11 ianuarie 2023, Judecătoria Zimnicea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "pretenții" în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut calitatea de profesionist a reclamantului și calitatea de consumator a pârâților, calități în raport de care competența este reglementată de norme juridice de ordine publică.

Reținând incidența prevederilor art. 121 coroborate cu art. 126 alin. (2) C. proc. civ., instanța a constatat că părțile cu convenit, prin convenția aflată la fila x a Judecătoriei Sectorului 1 București, ca orice litigiu având legătură cu contractul să fie soluționat de Judecătoria Constanța.

Totodată, instanța a apreciat că actul adițional a fost încheiat ulterior nașterii dreptului la despăgubire- iar pârâții nu au făcut dovada în sens contrar-, precum și faptul că pârâții au contestat semnăturile de pe actul adițional din data de 25.12.2020, care conține și clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Constanța, deci au contestat această convenție și înscrisul sub semnătură privată care o materializează, însă a arătat că aspectul dacă semnăturile le aparțin sau nu, nu poate fi soluționat în cadrul discuției cu privire la competență.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 5688 din data de 8 iunie 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Zimnicea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la momentul semnării contractului, vânzătorul avea calitatea de profesionist, iar pârâții au avut calitatea de consumatori, în cauză fiind incidente prevederile art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

A apreciat instanța că din coroborarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ. (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 din același cod, rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci, competența teritorială are un caracter absolut.

Referitor la actul adițional din data de 25.12.2020 instanța a reținut incidența prevederilor art. 268, art. 273 alin. (1) și art. 301 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, prin întâmpinare, pârâții au contestat semnăturile de pe respectivul act adițional care conține și clauza atributivă de competenta în favoarea Judecătoriei Constanța și, cum aspectul daca semnăturile le aparțin într-adevăr sau nu, nu poate fi soluționat în faza incipientă a dosarului și în cadrul discuției cu privire la competență, având în vedere și calitatea de consumatori a pârâților, calitate din care aceștia au contestat semnăturile de pe actul adițional, precum și protecția oferită în materia drepturilor consumatorilor de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța apreciază ca în raport de dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ., competentă să soluționeze prezenta cauză este instanța de la domiciliul pârâților, respectiv Judecătoria Zimnicea.

Totodată, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. privind alegerea instanței competente având în vedere că, în materia drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, însă actul adițional din data de 25.12.2020 conține o clauză prin care termenul de plată a fost prelungit cu încă 30 de zile, astfel că la momentul întocmirii actului adițional, dreptul la despăgubire nu era născut.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Zimnicea și Judecătoria Constanța.

Se constată că, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, ambele instanțe au reținut calitatea de profesionist a vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.09.2016 (II A. fiind radiată), respectiv de consumator a cumpărătorilor, pârâți în prezenta cauză, sens în care au analizat incidența prevederilor art. 121 și art. 126 alin. (2) C. proc. civ., pe care le-au interpretat în mod diferit.

Demersul judiciar vizează cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. (reprezentant legal al Intreprinderii Individuale A., în prezent radiată) prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 11.920 RON reprezentând debit restant conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.09.2016, la plata penalităților de întârziere în valoare de 8.925 RON aferente perioadei 25.12.2020-14.02.2022, precum și la plata penalităților de întârziere calculate, în continuare, până la plata efectivă a debitului.

Obiectul contractului privește vânzarea, respectul cumpărarea unui bun mobil –autovehicul marca x, neînmatriculat-, iar părțile au convenit asupra plății prețului în rate, ultima rată urmând a fi achitată până la data de 28.09.2019 (conform art. III din contract).

În justificarea competenței Judecătoriei Constanța, reclamantul a invocat încheierea actului adițional la contractul nr. x/23.09.2016, ce ar fi fost semnat la data de 25.12.2020 (aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București), aspect contestat de către pârâți, sens în care, prin întâmpinare, au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Potrivit actului adițional la contractul nr. x/23.09.2016, vânzătorul a acordat un termen de 30 zile de la semnarea actului adițional pentru efectuarea integrală a plății prețului (art. 1), iar la art. 2, părțile au inserat clauza atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Constanța, în ipoteza în care prețul nu va fi achitat până la împlinirea termenului stabilit la art. 1 din actul adițional.

Independent de încheierea sau nu a actului adițional aflat la dosarului Judecătoriei Sectorului 1 București (aspect ce excede regulatorului de competență), la stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul prezintă relevanță dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator se introduc numai la instanța de la domiciliul consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Înalta Curte reține că Judecătoria Zimnicea a declinat competența de soluționare a cauzei în raport de clauza atributivă de competență (art. 2) inserată în actul adițional aflat la dosarului Judecătoriei Sectorului 1 București, însă, în stabilirea competenței, această clauză contractuală (convenită sau neînsușită de către părți) nu are eficiență juridică, în raport de prevederile art. 273 C. proc. civ. potrivit cărora "înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară" și de împrejurarea că pârâții contestă încheierea respectivului act adițional.

Pe cale de consecință, față de caracterul normei de competență prevăzute de art. 121 C. proc. civ. – de ordine publică – și încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.09.2016, instanța competentă să judece litigiul pendinte este cea de la domiciliul consumatorilor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că domiciliul pârâților este în comuna Bragadiru, str. x, jud. Teleorman, în aplicarea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.