ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1311/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 16.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B. și C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora sa-i achite suma de 15.000 euro cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de înmormântare pe care le-a efectuat cu înmormânatrea tatălui lor -D., decedat la data de 31.03.2022, la Spitalul Clinic Universitar Manheim din Germania, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1191 din 16 noiembrie 2022, Judecătoria Corabia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul pârâților este situat în jud. Botoșani, comună care se află în circumscripția Judecătoriei Botoșani.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 1189 din data de 19 aprilie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii deduse judecății în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. precum și faptul că a fost învestită cu o cerere în materie de moștenire, în raport de împrejurarea că pretențiile deduse judecății sunt reprezentate de cheltuieli de înmormântare pretins a fi achitate de reclamantă pentru aducerea în România, din Germania, a trupului neînsuflețit al defunctului D., iar autoturismul ce face obiectul cererii reconvenționale reprezintă un bun ce face parte din masa succesorală a aceluiași defunct.

Totodată, instanța a reținut incidența prevederilor art. 954 alin. (2) C. proc. civ., sens în care a analizat atât ipoteza în care s-ar aprecia că ultimul domiciliu al defunctului D. ar fi fost în Mannheim (conform mențiunilor din certificatul de deces), cât și situația în care s-ar aprecia că ultimul domiciliu al defunctului ar fi în sat Tia Mare, str. x, comuna Tia Mare, jud. Olt (conform evidențelor naționale ale persoanelor), concluzionând în sensul că în ambele ipoteze, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Corabia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Corabia și Judecătoria Botoșani.

Declinarea reciprocă de competență este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanțe aflate în conflict apreciază asupra incidenței fie a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, fie a dispozițiilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la sarcinile moștenirii sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, până la ieșirea din indiviziune.

Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 EURO (respectiv, 70.000 RON, conform adresei aflată la dosarul Judecătoriei Corabia), reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe care pretinde că le-a efectuat cu transportul în România și cu înmormântarea fratelui său, D. (tatăl pârâților).

Înalta Curte reține că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamantă, instanța care soluționează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecătorii este mai bine plasată în analiza cauzei conform dispozițiilor legale.

Sarcinile moștenirii - ce includ, prin ipoteză, cheltuielile de înmormântare și cele aferente respectării tradițiilor religioase- sunt acele obligații care, fără a exista în patrimoniul celui ce lasă moștenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg din faptul decesului lui de cuius.

Cu toate acestea, din conținutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamanta ar fi învestit instanța cu o cerere privitoare la moștenire (astfel cum prevede expres art. 118 C. proc. civ.), respectiv nu solicită, cu titlu de sarcină a moștenirii, contravaloarea cheltuielilor pe care susține că le-a efectuat și nici nu invocă plata unei datorii comune și un drept de regres împotriva comoștenitorilor, ci reclamă un drept de creanță potrivit dreptului comun. Simplul fapt că izvorul creanței este reprezentat de cheltuielile de înmormântare a unei rude a părților (fratele reclamantei, respectiv tatăl pârâților), nu conduce, per se, la concluzia că acțiunea are ca obiect o cerere în legătură cu moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. (o sarcină a moștenirii), având în vedere limitele procesului, astfel cum au fost stabilite prin exercitarea dreptului de dispoziție al reclamantei, reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest sens, prin precizările depuse pentru termenul din 30 martie 2023 (aflate la dosar Judecătoria Botoșani) reclamanta arată în mod expres că "...având în vedere că acțiunea formulată de mine are ca obiect pretenții și nu partaj succesoral de pe urma acestuia ...fiind terț de succesiunea propriu zisă a acestuia și, în consecință, neavând calitatea de moștenitor legal..".

În acest context, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu are regimul juridic al unei cereri în materie de moștenire, ci reclamanta invocă un drept de creanță, potrivit dreptului comun.

Prin urmare, în cauză este incidentă regula generală de competență teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ., privind instanța de la domiciliul pârâtului, coroborată cu art. 116 din același cod, conform căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Cum dreptul de opțiune al reclamantei, conferit de norma înscrisă în art. 116 C. proc. civ., s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Corabia, în a cărei circumscripție se situează (și se afla și la data introducerii cererii de chemare în judecată) domiciliul pârâtului D. din Sat Tia Mare, str. x, Com. Tia Mare, jud. Olt (conform Procesului-verbal din data de 12 iunie 2023- dosar Judecătoria Botoșani), aceasta este instanța competentă să soluționeze litigiul. Înalta Curte are în vedere că este lipsit de relevanță domiciliul pârâtului D. indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată (sat Stăuceni, com. Stăuceni. Jud. Botoșani) –reținut de instanța inițial învestită- având în vedere că din interogarea bazei de date DEPABD reiese că pârâtul figurează cu domiciliul în județul Olt.

Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. privind revendicarea mobiliară a autoutilitarei marca x cu număr de înmatriculare x, Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Această din urmă normă legală citată reglementează prorogarea legală de competență a cererilor accesorii sau incidentale, așa încât acestea vor fi judecate de instanța competentă să soluționeze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.